Indiana Jones de România, primul explorator european care a ajuns la triburile din Africa

Franz Binder este un spirit temerar ce poate fi oricând așezat printre marii exploratori ai lumii. Mai ales pentru vremurile sale, a avut un destin de-a dreptul incredibil. Istoria ilustrei sale familii, cea a farmaciștilor Mauksch, este legată de întemeierea multor farmacii din Transilvania, dintre care una a devenit astăzi Muzeului Farmaciei de la Cluj.

Fiind un călător pasionat, Binder a plecat, în 1849, într-o lungă călătorie în Orientul Apropiat şi în Africa, motivat, printre altele, de dorinţa de a-şi regăsi fratele vitreg, căruia i se pierduse urma. El a pornit mai întâi spre Constantinopol, iar de acolo spre Bagdad, prin Alep, călare pe catâr. Drumul său şi peripeţiile prin care a trecut au fost consemnate atât de dr. E. Kurt Binder, un nepot de-al său, în broşura ”Călătoriile şi aventurile unui sas din Transilvania” (1930), cât şi de Franz Remmel, în cartea ”Călătorind peste şapte mări” (1984) – aceasta are la bază jurnalul de călătorie al lui Binder. După cum afirmă Remmel, Binder a construit cu mâna sa o plută cu care a navigat în jos, pe Tigru, spre Bagdad, notează Ziarulunirea.ro.

Indiana Jones de România a fost decorat de regele Franz Josef

Nereuşind să dea de urma fratelui său vitreg, Binder s-a întors la Alep cu caravana, iar de acolo s-a îndreptat spre Cairo. În anul 1850 a ajuns în capitala Egiptului, dar nereuşind să găsească un post de farmacist, va lucra ca tăietor de furnir şi cofetar, iar la un moment dat s-a ocupat şi cu fabricarea berii. Animat de dorul de a călători, Binder s-a angajat conducător de caravane la o companie comercială şi a întreprins opt călătorii între Cairo şi Khartoum, capitala Sudanului, de obicei însoţind caravanele misiunii catolice austriece.

Recomandări

Marcel Ciolacu a anunțat data la care România va intra în Schengenul terestru, după întâlnirea cu Mark Rutte

Prima călătorie a început-o la 27 septembrie 1852, încărcând pe corabie ”mărgele veneţiene, ţesături colorate de Nanking, fesuri roz şi destule lazi cu marfuri”, după cum scria Binder în jurnalul său. Ajuns la Khartoum, la izvoarele Nilului, el nu a putut să încheie afacerea cu negustorul cu care negociase anterior. A stat trei luni la Khartoum, şi-a vândut toată marfa, cumpărând în schimb fildeş şi gumă arabică. S-a reîntors la Cairo, călătorind cu vaporul pe Nil şi apoi traversând deşertul nubian, cu 17 cămile. Ajuns în capitala Egiptului, a adunat o mică avere de pe urma vânzării mărfii aduse.

În 1860, a fost primul european care a intrat în contact cu triburi din regiunea Nilului superior, pătrunzând în teritoriile Zande. Pentru activitatea și curajul său, a fost decorat cu Crucea Coroanei din partea Regelui Franz Josef.  A revenit în Europa în 1862 cu o bogată colecție etnografică africană pe care a donat-o muzeului din Sibiu ce astăzi îi poartă numele și muzeului ”Ioan Raica” din Sebeșul natal.

Jurnalul său de călătorie cuprinde referiri la oamenii pe care i-a întâlnit:

”Bărbaţii shilluk puteau fi admiraţi în toată măreţia lor, unii negri în întregime goi, doar unşi cu grăsime (aceştia erau săracii, care nu aveau vite, pentru a se acoperi cu cenuşa provenită din arderea bălegarului). Alţii erau albi (aceştia erau păstorii, care se acopereau doar cu cenuşă). Alţii erau vopsiţi cu roşu (aceştia erau bogaţii, care amestecau pământ roşu cu cenuşă; întâi se ungeau cu grăsime şi apoi se pudrau cu acest amestec). Toţi erau înarmaţi cu lănci. Femeile au totuşi o centură din piele neprelucrată în jurul coapselor. La alte triburi ele sunt complet goale, ca şi bărbaţii. Ele – femeile – au adus durra, fasole, susan, ouă, găini şi aţă grosolană de bumbac. Acestea le schimbau contra sării, a cepei şi a câtorva mărgele de sticlă.”

Recomandări

Elena Mateescu, șefa ANM, despre episodul de iarnă care lovește România: „De joi, se va răci semnificativ”

Franz Binder a încetat din viaţă în anul 1875, din cauza unei pneumonii, fiind înmormântat într-un cavou foarte frumos pe un deal din spatele casei şi grădinilor sale minunate din satul Vurpăr. De altfel, el şi-a petrecut aici ultimii ani din viata acolo, pe moșia familiei sale, unde a cultivat diverse plante şi copaci exotici. Liniştea locului l-a determinat pe acesta să-şi clădească mormântul încă din viaţă, pe colina din spatele casei.

Citește și: Mulți străini din București circulă fără bilet RATB. Când sunt controlați, se fac că nu înțeleg românește | VIDEO

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro