ComenteazăDacă la începutul pandemiei existau foarte multe necunoscute despre severitatea bolii și care dintre grupurile demografice sunt cele mai vulnerabile, acum, cercetătorii sunt din ce în ce mai încrezători că pot identifica și cazurile cu potențial sever.
Studiile arată că bărbații sunt mai afectați decât femeile, de exemplu. De asemenea, cei în vârstă, dar și cei care suferă de diabet sau obezitate sunt afectați disproporționat de formele severe ale COVID-19.
Deși există și alți factori care pot influența severitatea bolii, cum ar fi accesul la un sistem sanitar de calitate sau factori de mediu precum poluarea, studiile sugerează că răspunsul imunitar, cu precădere inflamația, explică mai bine de ce se pot îmbolnăvi grav cei din grupurile de risc.
Când inflamația merge prea departe
Când detectează un patogen, corpul eliberează proteine minuscule numite citokine, produse de diverse celulele din corp, care declanșează un răspuns fiziologic localizat. Ca urmare, zona unde patogenul este detectat se inflamează.
Datorită citokinelor, celulele sistemului imunitar pot comunica unele cu celelalte. Așadar, citokinele sunt indispensabile pentru combaterea infecțiilor.
Problema este că uneori sistemul imunitar exagerează și eliberează prea multe citokine, declanșând recrutarea mai multor globule albe în sânge decât e necesar, iar asta duce la producerea de și mai multe citokine. Este, practic, o buclă de feedback care are ca rezultat o invazie de citokine, pe care medicii o numesc ”furtună de citokine”.
Furtuna de citokine poate fi extrem de periculoasă, ducând la complicații severe la nivelul tuturor organelor, proces care atrage după sine decesul pacientului. Același răspuns imunitar disproporționat a fost întâlnit și în cazul altor virusuri, cum ar fi febra Dengue și Ebola, gripa sezonieră ori alte coronavirusuri.
Prin urmare, deși citokinele sunt în general benefice, când sunt produse în exces de propriul sistem imunitar ne pot ucide.
Cele mai multe astfel de proteine de semnalizare sunt produse de globulele albe (leucocite), dar pot fi produse și de celulele monocite și macrofage, iar aceste ultime două tipuri de celulele par a fi de vină pentru furtunile de citokine.
Când sunt ținute sub control, aceste celule lucrează în beneficiul nostru, eliminând infecţiile din corp și reparând țesuturile afectate.
Din păcate, în formele severe de COVID, activitatea monocitelor și macrofagelor tinde să acţioneze împotriva noastră, iar acest lucru se întâmplă mai ales în cazul pacienților cu diabet și/sau obezitate.
Glucoza: combustibil pentru corp, dar și pentru infecția cu coronavirus
E bine cunoscut faptul că cei care suferă de diabet au niveluri mari de glucoză (zahăr) în sânge. Un studiu recent publicat de Centrul European pentru Prevenția și Controlul Bolilor concluzionează că macrofagele și monocitele răspund mai mult la nivelurile înalte de glucoză, cu efecte îngrijorătoare.
Când există multă glucoză în corp, cresc și nivelurile receptorilor ACE2 prezenți în celulele macrofage și monocite. Virusul SARS-CoV-2 responsabil pentru COVID-19 folosește acești receptori ca portițe de intrare în celulele susceptibile la infecție. Astfel, tocmai celulele care ar trebui să ne apare de infecție promovează proliferarea virusului.
Odată ce coronavirusul infectează macrofagele și monocitele, declanșează producția multor citokine inflamatorii. Furtuna de citokine nu e departe, în unele cazuri. Cu cât există mai multă glucoză, cu atât riscul declanșării unei furtuni de citokine e mai mare.
Pe lângă diabet, obezitatea este, de asemenea, caracterizată de niveluri înalte ale glucozei în corp, afectând activarea macrofagelor și monocitelor. Potrivit unui studiu recent, macrofagele colectate de la pacienții obezi permit ca virusul SARS-CoV-2 să prospere.
Vârsta înaintată și sexul masculin – alți factori de risc pentru inflamația scăpată de sub control
Profilul inflamator al pacienților cu diabet și/sau obezitate este întâlnit, de asemenea, la pacienții în vârstă. Cu precădere după 60 de ani, corpul are în mod natural un nivel mai mare de citokine în corp.
De asemenea, mulți oameni mai în vârstă au mai puține leucocite – celulele sistemului imunitar care identifică și distrug virusurile.
Cu alte cuvinte, vârstnicii nu numai că au la dispoziție mai puține arme cu care să lupte împotriva infecției cu coronavirus, dar sunt și mai predispuși la un răspuns exagerat al sistemului imunitar.
La începutul pandemiei, oamenii de știință au fost uimiți să vadă că bărbații sunt mult mai predispuși la formele severe de COVID-19. În unele țări și zone, 70% dintre decese cauzate de COVID-19 s-au înregistrat în rândul bărbaților.
Estrogenul și testosteronul ar putea fi responsabili pentru diferențele importante în modul în care sistemul imunitar răspunde la infecțiile cu coronavirus.
De exemplu, un studiu pe șoareci, în timpul căruia au fost investigate efectele coronavirusului care a provocat focarul SARS din 2003 (o rudă mai veche a SARS-CoV-2), a concluzionat că rozătoarele de sex masculin erau mai sensibile la virus.
Când estrogenul a fost împiedicat să se lege la receptorii din celulele șoarecilor de sex feminin, femelele s-au îmbolnăvit la rate mai mari.
Pe lângă hormoni, se pare că receptorul ACE2, pe care coronavirusul îl folosește să infecteze celulele umane, este produs în cantități mai mari de bărbați. Femeile, în schimb, tind să producă mai multe celule imune de tip T, care sunt necesare pentru distrugerea eficientă a virusurilor.
Studii ca acestea ne arată de ce există variații enorme în severitatea bolii pentru COVID. Iar cu cât înțelegem mai multe despre aceste diferențe și vulnerabilități, cu atât putem trata fiecare pacient în parte mai bine.
De asemenea, astfel de date subliniază necesitatea luării în considerare a variației funcției imunitare în contextul cercetării medicamentelor și vaccinurilor de care avem atât de mare nevoie.
LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea, bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie.