Președintele rus Vladimir Putin a făcut o greșeală strategică prin invadarea Ucrainei. A judecat greșit atitudinea acestei țări, care nu dorea „să fie eliberată de soldații ruși”. A judecat greșit determinarea SUA, UE și a altor țări – inclusiv Australia, Japonia, Singapore și Coreea de Sud -, toate acestea fiind capabile de o acțiune colectivă înainte de război și toate fiind acum hotărâte să obțină înfrângerea Rusiei în Ucraina.

Acum, SUA și aliații săi impun Moscovei costuri aspre pentru invazie. Fiecare război este și o bătălie pentru opinia publică, iar războiul lui Putin în Ucraina a asociat Rusia cu un atac neprovocat asupra unui vecin pașnic, cu suferințe umanitare în masă și cu multiple crime de război. Indignarea publică va fi un obstacol pentru politica externă rusă în viitor, scriu Liana Fix și Michael Kimmage.

Nu mai puțin semnificative decât eroarea strategică a lui Putin, scriu cei doi, au fost gafele tactice ale armatei ruse. Se poate spune cu siguranță că planificarea și logistica rușilor au fost inadecvate și că lipsa de informații oferite soldaților și chiar ofițerilor din eșaloanele superioare a fost devastatoare pentru moral.

Războiul ar fi trebuit să se încheie rapid, cu o lovitură fulgerătoare care să decapiteze guvernul ucrainean sau să îl determine să se predea, după care Moscova ar fi impus neutralitatea Ucrainei sau ar fi stabilit o suzeranitate rusă asupra țării. O violență minimă ar fi putut echivala cu sancțiuni minime. Dacă guvernul ar fi căzut rapid, Putin ar fi putut pretinde că a avut dreptate de la bun început, deoarece Ucraina nu a fost dispusă sau capabilă să se apere, dovada că nu este o țară adevărată – exact așa cum a spus el.

Putin nu va putea să câștige acest război în termenii pe care îi preferă. Există însă mai multe moduri în care el ar putea pierde în cele din urmă, scriu Fix și Kimmage.

Rusia și-ar putea bloca armata într-o ocupație costisitoare și inutilă, decimând moralul soldaților ruși, consumând resurse, fără să livreze nimic în schimb, decât strălucirea goală a măreției rusești și o țară vecină redusă la sărăcie și haos.

Putin ar putea institui un anumit grad de control asupra unor părți din estul și sudul Ucrainei și, probabil, asupra Kievului, în timp ce trupele ruse ar lupta împotriva unei insurgențe ucrainene care operează din vest și care este angajată în războaie de gherilă în întreaga țară – un scenariu care ar aminti de războiul de partizani care a avut loc în Ucraina în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În același timp, el ar prezida peste degradarea economică treptată a Rusiei, izolarea sa tot mai mare și incapacitatea de a distribui bogăția pe care se bazează marile puteri.

Cel mai important, Putin ar putea pierde sprijinul poporului și elitelor rusești, de care depinde pentru a continua războiul și pentru a-și menține puterea, chiar dacă Rusia nu este o democrație.

În acest moment, Putin pare să încerce să restabilească o formă de imperialism rusesc. Dar, în acest joc de noroc extraordinar, se pare că nu și-a amintit evenimentele care au pus în mișcare sfârșitul imperiului rus.

Ultimul țar rus, Nicolae al II-lea, a pierdut un război împotriva Japoniei în 1905. Ulterior, a căzut victimă revoluției bolșevice, pierzându-și nu doar coroana, ci și viața. Lecția: dacă liderii autocrați pierd războaie, ei își pot pierde și puterea absolută, scriu cei doi experți.

Rusia ar putea câștiga pe front, dar greul abia atunci ar începe

Este puțin probabil ca Putin să piardă războiul din Ucraina pe front, cred Fix și Kimmage. Dar ar putea pierde atunci când luptele se vor încheia în mare parte și întrebarea principală va deveni: „Ce urmează?”.

Consecințele neintenționate și subestimate ale acestui război fără sens vor fi greu de digerat pentru Rusia. Iar lipsa de planificare politică pentru ziua de după – comparabilă cu eșecurile de planificare ale invaziei americane în Irak – va contribui la transformarea acestui război într-unul imposibil de câștigat.

Ucraina nu va fi probabil capabilă să respingă armata rusă de pe teritoriul ucrainean. Armata rusă este într-o altă ligă decât cea ucraineană și, desigur, Rusia este o putere nucleară, în timp ce Ucraina nu este.

Până acum, armata ucraineană a luptat cu o determinare și o abilitate admirabile, dar adevăratul obstacol în calea avansării rusești a fost natura războiului în sine. Prin bombardamente aeriene și atacuri cu rachete, Rusia ar putea nivela orașele din Ucraina, obținând astfel dominația asupra spațiului de luptă. Ar putea încerca o utilizare la scară mică a armelor nucleare cu același efect.

Dar Putin nu ar putea pur și simplu să plece apoi de pe câmpul de luptă. El a purtat un război de dragul unei zone-tampon, controlate de el, între Rusia și Occident. Prin urmare, ar trebui să construiască o structură politică pentru a-și atinge scopurile și pentru a menține un anumit grad de ordine în Ucraina, spun cei doi experți ai German Marshall Fund.

Dar populația ucraineană a arătat deja că nu dorește să fie ocupată. Aceasta va rezista cu înverșunare – prin acte de rezistență zilnică și printr-o insurgență în interiorul Ucrainei sau împotriva unui regim-marionetă din estul Ucrainei, instituit de armata rusă.

O analogie, spun cei doi, poate fi făcută cu războiul din Algeria din 1954-1962 împotriva Franței. Franța era o putere militară superioară. Cu toate acestea, algerienii au găsit modalități de a rezista armatei franceze și de a reduce apetitul Parisului pentru război.

O Ucraină rusificată ar putea exista doar ca o fantezie administrativă a Moscovei

Poate că Putin poate construi un guvern-marionetă cu capitala la Kiev, o Ucraină de tip Vichy. Poate că va reuși să adune sprijinul necesar din partea poliției secrete pentru a supune populația acestei colonii rusești. Belarus este un exemplu de țară care funcționează pe baza unui regim autocratic, a represiunii polițienești și a sprijinului armatei ruse.

Este un posibil model pentru o Ucraină de est condusă de Rusia.

În realitate însă este un model doar pe hârtie. O Ucraină rusificată ar putea exista ca o fantezie administrativă la Moscova, iar guvernele sunt cu siguranță capabile să acționeze conform fanteziilor lor administrative. Dar nu ar putea funcționa niciodată în practică, din cauza dimensiunii uriașe a Ucrainei și a istoriei recente a țării.

În discursurile sale despre Ucraina, Putin pare pierdut în mijlocul secolului XX. El este preocupat de naționalismul ucrainean germanofil din anii 40. De aici numeroasele sale referiri la naziștii ucraineni și obiectivul său declarat de a „denazifica” Ucraina.

Ucraina are într-adevăr elemente politice de extremă dreapta. Cu toate acestea, ceea ce Putin nu vede sau ignoră este sentimentul mult mai popular și mult mai puternic de apartenență națională care a apărut în Ucraina de când aceasta și-a revendicat independența față de Uniunea Sovietică în 1991.

Răspunsul militar al Rusiei la revoluția Maidan din 2014 din Ucraina, care a măturat un guvern prorus corupt, a fost un stimulent suplimentar pentru acest sentiment de apartenență națională.

De când a început invazia rusă, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost perfect în apelurile sale la naționalismul ucrainean. O ocupație rusă ar consolida sentimentul de națiune în Ucraina, în parte prin crearea a numeroși martiri ai cauzei – așa cum a făcut-o ocupația Rusiei imperiale a Poloniei în secolul al XIX-lea, scriu Fix și Kimmage.

Pentru a funcționa, așadar, ocupația ar trebui să fie o întreprindere politică masivă, care să se desfășoare pe cel puțin jumătate din teritoriul Ucrainei. Ar fi incalculabil de costisitoare.

Poate că Putin se gândește la ceva asemănător cu Pactul de la Varșovia, prin care Uniunea Sovietică a condus mai multe state naționale europene diferite. Și acela a fost costisitor – dar nu la fel de costisitor precum controlul unei zone de rebeliune internă, înarmată până în dinți de către numeroșii săi parteneri străini și cu ochii în patru pentru orice vulnerabilitate rusă. Un astfel de efort ar secătui vistieria Rusiei.

O economie în suferință

Între timp, sancțiunile pe care Statele Unite și țările europene le-au impus vor duce la o separare a Rusiei de economia globală. Investițiile din exterior se vor diminua. Capitalul va fi mult mai greu de obținut. Transferurile de tehnologie se vor reduce.

Piețele se vor închide pentru Rusia, posibil inclusiv piețele pentru gazele și petrolul său, a căror vânzare a fost crucială pentru modernizarea economiei rusești. Oamenii de afaceri vor pleca din Rusia.

Efectul pe termen lung al acestor tranziții este previzibil.

După cum a argumentat istoricul Paul Kennedy în cartea sa „The Rise and Fall of the Great Powers”, astfel de țări au tendința de a lupta în războaie nepotrivite, de a-și asuma sarcini financiare și, astfel, de a se priva de creștere economică – sufletul unei mari puteri. În cazul improbabil în care Rusia ar putea supune Ucraina, s-ar putea ruina și pe ea însăși în acest proces, scriu cei doi experți.

O variabilă cheie în consecințele acestui război este publicul rus. Politica externă a lui Putin a fost populară în trecut. În Rusia, anexarea Crimeei a fost sprijinită clar de cetățeni. Asertivitatea generală a lui Putin nu este pe placul tuturor rușilor, dar este pe placul multora.

Este posibil ca acest lucru să rămână valabil și în primele luni ale războiului lui Putin în Ucraina. Victimele rusești vor fi deplânse și vor crea, de asemenea, un stimulent pentru această susținere, așa cum se întâmplă în toate războaiele. O încercare globală de a izola Rusia ar putea avea un efect advers, lăsându-i pe ruși să își construiască identitatea națională pe nemulțumiri și resentimente.

Mai probabil, însă, este că oroarea acestui război se va întoarce împotriva lui Putin, cred Fix și Kimmage. Rușii nu au ieșit în stradă pentru a protesta față de bombardamentele rusești asupra orașului Alep, din Siria, în 2016 și față de catastrofa umanitară pe care forțele rusești au încurajat-o în cursul războiului civil din această țară.

Dar Ucraina are o cu totul altă semnificație.

Există milioane de familii ruso-ucrainene interconectate. Cele două țări împărtășesc legături culturale, lingvistice și religioase. Informațiile despre ceea ce se întâmplă în Ucraina se vor revărsa în Rusia prin intermediul rețelelor de socializare și al altor canale, infirmând propaganda și discreditându-i pe propagandiști. Aceasta este o dilemă etică pe care Putin nu o poate rezolva doar prin represiune.

De asemenea, represiunea se poate întoarce împotriva sa. A făcut-o adesea în istoria Rusiei: întrebați-i pe sovietici, observă cei doi experți.

Ce ar face o Rusie slăbită și umilită?

Consecințele unei înfrângeri rusești în Ucraina ar pune Europa și Statele Unite în fața unor provocări fundamentale.

Presupunând că Rusia va fi forțată să se retragă într-o zi, reconstrucția Ucrainei, cu obiectivul politic de a o primi în UE și NATO, va fi o sarcină de proporții uriașe. Iar Occidentul trebuie să nu dezamăgească din nou Ucraina. Altfel, o formă ușoară de control rusesc asupra Ucrainei ar putea însemna o zonă fracturată, destabilizată, cu lupte continue, cu structuri de guvernare limitate sau inexistente, chiar la est de granița NATO.

Catastrofa umanitară ar fi mai mare decât tot ceea ce a văzut Europa în ultimele decenii, avertizează cei doi.

Nu mai puțin îngrijorătoare este perspectiva unei Rusii slăbite și umilite, care să adăpostească impulsuri revanșarde asemănătoare celor care s-au înrădăcinat în Germania după Primul Război Mondial. Dacă Putin își menține controlul asupra puterii, Rusia va deveni un stat paria, o superputere rebelă, cu o armată convențională ștearsă, dar cu arsenalul nuclear intact.

Vina pentru războiul din Ucraina va dăinui în politica rusă timp de decenii.

Puține sunt țările care profită de pe urma unui război pierdut. Inutilitatea costurilor alocate unui război pierdut, prețul uman și declinul geopolitic vor defini cursul Rusiei și al politicii externe rusești pentru mulți ani de acum încolo și va fi foarte greu să ne imaginăm o Rusie liberală care să apară după ororile acestui război, spun cei doi experți.

Chiar dacă Putin își pierde controlul asupra Rusiei, este puțin probabil ca această țară să evolueze într-o democrație prooccidentală. Ar putea să se scindeze, în special în zona Caucazului de Nord. Sau ar putea deveni o dictatură militară înarmată nuclear.

Factorii de decizie politică ar putea spera la o Rusie mai bună și la momentul în care o Rusie post-Putin ar putea fi integrată cu adevărat în Europa. Și ar trebui să facă tot ce pot pentru a facilita această eventualitate, chiar dacă se opun războiului lui Putin. Cu toate acestea, ar fi o prostie dacă nu s-ar pregăti pentru scenarii mai sumbre, avertizează experții.

Istoria a arătat că este extrem de dificil să construiești o ordine internațională stabilă cu o putere revanșardă și umilită, mai ales una de mărimea și greutatea Rusiei. Pentru a face acest lucru, Occidentul ar trebui să adopte o strategie de control și izolare continuă.

Controlarea Rusiei și menținerea în joc a SUA ar deveni prioritatea Europei într-un astfel de scenariu, deoarece Europa va trebui să poarte principala povară a gestionării unei Rusii izolate după un război pierdut în Ucraina. Washingtonul, la rândul său, ar dori să se concentreze în cele din urmă asupra Chinei.

China, la rândul său, ar putea încerca să își consolideze influența asupra unei Rusii slăbite – ceea ce ar duce exact la scenariul pe care Occidentul a vrut să îl prevină la începutul anilor 2020, cel al blocurilor de interese și al dominației chineze.

Puține motive de sărbătoare

Nimeni din interiorul sau din afara Rusiei nu ar trebui să vrea ca Putin să câștige războiul din Ucraina. Este mai bine ca el să piardă.

Cu toate acestea, o înfrângere rusă ar oferi puține motive de sărbătoare. Dacă Rusia și-ar înceta invazia, violențele deja provocate în Ucraina ar reprezenta o traumă care va dura generații întregi. Iar Rusia nu își va înceta invazia prea curând, scriu Fix și Kimmage.

Statele Unite și Europa ar trebui să se concentreze pe exploatarea greșelilor lui Putin, nu doar prin consolidarea alianței transatlantice și prin încurajarea europenilor să acționeze în conformitate cu dorința lor privind suveranitatea strategică.

EI ar trebui să arate Chinei însemnătatea lecțiilor eșecului Rusiei, lecții care evidențiază că încălcarea normelor internaționale – suveranitatea statelor, spre exemplu – are costuri reale, iar aventurismul militar slăbește țările care îl adoptă.

Dacă Statele Unite și Europa pot ajuta într-o bună zi la restabilirea suveranității Ucrainei și dacă pot, în același timp, să împingă Rusia și China spre o acceptare comună a ordinii internaționale, cea mai mare gafă a lui Putin se va transforma într-o oportunitate pentru Occident.

Dar aceasta va fi venit cu un preț incredibil de mare, observă cei doi experți.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina

Urmărește-ne pe Google News