ComenteazăÎn 2006, Ramona Ianoş a salvat de la moarte italienii răniţi într-un accident de metrou din Roma. Acum are o mare problemă: tatăl tinerei e bolnav şi, pentru recuperare, nu mai poate locui în garsoniera insalubră, unde trăieşte acum cu toată familia.
În loc să i se îmbunătăţească viaţa, problemele par să se ţină scai de Ramona Ianoş, 28 de ani. Exact acum, când are nevoie de cei care i-au promis marea cu sarea, după ce, în 2006, a salvat persoanele rănite într-un accident de metrou din Roma, e lăsată de izbelişte.
„Tatăl meu a avut nişte probleme de sănătate, aşa că l-am operat aici, la Roma. E bine acum, se reface. Trebuie să mai stea în spital pentru tratament 15 zile, însă pe urmă îl aducem acasă. Aici încep necazurile”, ne-a zis supărată Ramona. Mircea Ianoş, tatăl româncei, a suferit o serie de complicaţii, care până la urmă au dus la o operaţie de traheostomie. „Noi locuim în garsonieră, într-o clădire veche de 300 de ani. E umiditate mare şi stăm la etajul doi, fără lift. El e slăbit, iar aerul umed din casă nu îi va face bine. Am nevoie de o casă cu mai multe camere, pentru ca eu şi mama să avem grijă de el cum trebuie, dar aici nimeni nu mă ajută. Nici autorităţile române, nici italienii. Eu muncesc şi plătesc şi chirie, nu aştept nimic pe degeaba, însă nimeni nu mă bagă în seamă”, ni s-a plâns Ramona.
Singura ei speranţă în momentul de faţă este o responsabilă din cadrul primăriei, care anul trecut a mai ajutat o familie de români să se mute într-o locuinţă socială. „Ea e viceprimar aici şi urmează să mă primească în audienţă zilele următoare, însă nu ştiu ce să cred. La câte mi s-au promis nu mai am încredere în nimeni”, a încheiat Ramona.
La 17 octombrie 2006, două garnituri de tren s-au ciocnit frontal, la Roma. Ramona a scos dintre fiarele contorsionate oamenii răniţi şi a rămas alături de un tânăr care avea piciorul zdrobit. „Mi-au spus că îmi vor da o casă, pentru că nu aveam unde să stau, însă pe urmă mi-au explicat că nu au cum să facă acest lucru”, ne-a mai spus Ramona.
În loc să i se îmbunătăţească viaţa, problemele par să se ţină scai de Ramona Ianoş, 28 de ani. Exact acum, când are nevoie de cei care i-au promis marea cu sarea, după ce, în 2006, a salvat persoanele rănite într-un accident de metrou din Roma, e lăsată de izbelişte.
„Tatăl meu a avut nişte probleme de sănătate, aşa că l-am operat aici, la Roma. E bine acum, se reface. Trebuie să mai stea în spital pentru tratament 15 zile, însă pe urmă îl aducem acasă. Aici încep necazurile”, ne-a zis supărată Ramona. Mircea Ianoş, tatăl româncei, a suferit o serie de complicaţii, care până la urmă au dus la o operaţie de traheostomie. „Noi locuim în garsonieră, într-o clădire veche de 300 de ani. E umiditate mare şi stăm la etajul doi, fără lift. El e slăbit, iar aerul umed din casă nu îi va face bine. Am nevoie de o casă cu mai multe camere, pentru ca eu şi mama să avem grijă de el cum trebuie, dar aici nimeni nu mă ajută. Nici autorităţile române, nici italienii. Eu muncesc şi plătesc şi chirie, nu aştept nimic pe degeaba, însă nimeni nu mă bagă în seamă”, ni s-a plâns Ramona.
Singura ei speranţă în momentul de faţă este o responsabilă din cadrul primăriei, care anul trecut a mai ajutat o familie de români să se mute într-o locuinţă socială. „Ea e viceprimar aici şi urmează să mă primească în audienţă zilele următoare, însă nu ştiu ce să cred. La câte mi s-au promis nu mai am încredere în nimeni”, a încheiat Ramona
Va fi primită în audienţă de viceprimarul Romei
La 17 octombrie 2006, două garnituri de tren s-au ciocnit frontal, la Roma. Ramona a scos dintre fiarele contorsionate oamenii răniţi şi a rămas alături de un tânăr care avea piciorul zdrobit. „Mi-au spus că îmi vor da o casă, pentru că nu aveam unde să stau, însă pe urmă mi-au explicat că nu au
S-a ales doar cu o medalie
Sute de mulţumiri au venit în 2006 pentru româncă, autorităţile italiene, dar şi cele române ridicând-o în slăvi şi copleşind-o cu promisiuni. Aveau să fie doar vorbe în vânt, aruncate de o serie de demnitari oportunişti, disperaţi să se agaţe de faptele eroice ale Ramonei. Toată recunoştinţa pentru ea s-a concretizat într-o banală medalie.