„Îngrijirea paliativă este foarte prețioasă pentru mine. Mi-a arătat ce este important în viață, la ce pot să renunț”. De ce oamenii care îngrijesc pacienți aflați pe moarte se deschid către viață

• Trăim într-o societate în care moartea este încă un tabu, iar discuțiile despre ea sunt învăluite în reticență și tristețe.
• Organizația Mondială a Sănătății definește îngrijirea paliativă drept o practică ce îmbunătățește calitatea vieții, atât a pacienților, cât și a familiilor acestora, pe perioada confruntării cu problemele asociate bolilor cronice incurabile, tratând durerea, precum și alte probleme de ordin fizic, psihosocial si spiritual.
• În sistemul sanitar, îngrijirea paliativă exista, dar fost reglementată oficial în România abia anul trecut, iar în prezent în aproape jumătate dintre județe nu există niciun centru care să ofere astfel de servicii care țin de demnitatea oamenilor aflați în fața morții.

Un studiu desfășurat în mai multe centre din Canada arată cum, în mod paradoxal, cei aflați în mod constant în preajma morții, cei care îngrijesc pacienții terminali, capătă un profund respect pentru viață și căi de a o prețui.

Printre întrebările adresate pe parcursul studiului regăsim:

• Cum arată o zi din viața ta la muncă?
• Munca pe care o desfășori într-un centru de îngrijiri paliative îți oferă un sentiment de împlinire?
• Ce este spiritualitatea?

Expunerea clinică la moarte i-a învățat pe profesioniștii din domeniul paliativ să trăiască în prezent, cultivându-și partea spirituală. 

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Aceștia ajung să considere expunere la moarte drept o experiență pozitivă. Deși păstrarea vieții obiectivul central al medicinii, în cele din urmă, moartea este un rezultat care nu poate fi ocolit, scrie chiar în introducerea studiului. 

Asistenții medicali din domeniul paliativ au vorbit în special despre o „conștientizare atunci când ești aproape de moarte”, ei ajungând să știe intuitiv că moartea este iminentă.

În loc să le ofere o perspectivă seacă, unidimensională, îngrijirea pacienților aflați la finalul vieții i-a determinat pe cei care au participat la studiu să proceseze în interior, să-și asculte inimile, deschizând astfel accesul la o lume învăluită în contrast și mister. 

Această schimbare a fost adesea descrisă ca o dezlănțuire, favorizând o acceptare a necunoscutului și un nou mod de a vedea lumea. 

Potrivit lor, în contrast cu viața exclusiv orientată spre judecăți, trecerea la viața bazată pe sentimente este caracterizată printr-o trecere de la o viață îndreptată spre o autoritate exterioară, la una îndreptată spre interior; trecerea de la o viață de răspunsuri la una întrebări; de la certitudinea științifică la o deschidere față de misterele vieții, mai arată studiul. 

Lucrătorii din îngrijirea paliativă au raportat, pe parcursul studiului, că munca lor le-a oferit o oportunitate unică pentru a descoperi sensul vieții, prin lecțiile pacienților lor, precum și oportunitatea de a încorpora aceste învățături în viața lor. 

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Experiențele de viață timpurii cu moartea pe care le-au avut unii dintre participanți au fost un motiv destul de solid în alegerea carierei pe care o aveau deja de mai mulți ani, arată rezultatele studiului.

Mărturii ale participanților la studiu, cu privire la ce înseamnă moartea în plan personal

• „Mulți ani am păstrat o fiolă de cianură în biroul meu. Deci moartea mi-a fost tovarășă de-a lungul vieții. Aș spune că, de când eram adolescent, am fost atras de ideea morții ca o ieșire și abia în ultimii ani, cel puțin în ultimii zece ani sau un pic mai mult, nu a mai fost o problemă de fond pentru mine.”
• ”Nu-mi amintesc cât timp a trecut de când mătușa mea nu mai reacționa, tot ce spunea era: „Iisuse ia-mă pe mine, Iisus du-mă acasă, Iisus du-mă acasă”. Apoi a tăcut complet. I-am închis ușor ochii și am sărutat-o pe obraz. Nici măcar nu m-a înfricoșat, știam că a murit. Îmi amintesc că a fost atât de interesant, cea mai importantă persoană din viața mea murise și nu puteam schimba nimic.”
• „Cu puțin timp înainte de a ajunge acolo [ la școala medicală], am experimentat două decese foarte importante. Așadar, cred că, la nivel superficial, interesul meu pentru îngrijirea paliativă a fost generat de moartea socrului meu și de moartea colegului meu de cameră, combinat cu interesul meu de a îmbina umanitatea cu medicina. Și în copilărie am fost martorul mai multor decese, așa că am fost expus destul de mult la moarte.”

Recomandări

Alexandr Stoianoglo, candidatul prorus la președinția Moldovei, sponsorizat cu bani din România. Afaceristul care i-a plătit o vacanță de lux

Mărturii ale participanților la studiu, cu privire la ce înseamnă meseria de îngrijire paliativă pentru ei și de ce au ales-o

•  „Îngrijirea paliativă este foarte prețioasă pentru mine. Mi-a arătat ce este important în viață, la ce pot să renunț.”
•   „Am fost curios ce înseamnă depresia, ce este moartea.”
• „Cred că sunt menit să trăiesc mai profund [ca urmare a muncii în îngrijirea paliativă], deoarece mi se amintește că viața este un cadou care ne-a fost încredințat.” 
• „Exersez moartea în fiecare zi. În mare parte, sunt mereu conștientă că se poate ca totul să se termine oricând și mă întreb ce  vreau să fac astăzi?”
• „Cred că pentru a fi alături de oameni care mor, trebuie să te confrunți cu propria ta mortalitate. Nu știu dacă există vreun alt loc în care, zilnic, ne confruntăm cu moartea.”
• “Moartea a fost întotdeauna o parte din viața mea. Încă cred că probabil am o teamă uriașă față de moarte – bănuiesc că asta este în parte ceea ce m-a atras la acest domeniu.”

Moartea nu a fost văzută de participanți doar ca un eveniment la sfârșitul vieții, ci, mai degrabă, ca o prezență permanentă, încorporată în continuitatea vieții și în lumea în care trăiau. 

Pentru îngrijitorii bătrînilor și celor grav bolnavi, sarcina lor s-a manifestat ca o acceptare a procesului de îmbătrânire, precum și recunoașterea fragilității vieții, notează rezultatele studiului. 

Gânduri ale participanților la studiu, cu privire la viitor și ce există după moarte

• „Este doar un sentiment puternic că dincolo de viața fizică există încă o prezență, știți, doar o prezență.”
•  „Îmi place noțiunea budistă de un fel de renaștere.”
• „Nu o voi mai revedea ca o entitate fizică.”

În pofida unui număr de relatări despre urâțenia morții, parcursul deseori dureros al sfârșitului vieții a fost descris în mod constant de către participanți ca o etapă semnificativă a vieții, care poate avea un efect benefic în diminuarea anxietății și fricii legate de moarte, concluzionează studiul. 

Urmărește-ne pe Google News