Comentează‘Inimi (‘Coeurs) – cel mai nou film al octogenarului Alain Resnais (‘Hiroshima mon amour, ‘Anul trecut la Marienbad) – este ecranizarea unei piese a britanicului Alan Ayckbourn, dupa care cineastul francez a mai regizat (in 2003) duplexul ‘Smoking/No Smoking: doua filme puse cap la cap, cu doar doi actori jucand cinci roluri si durand sapte ore! ‘Inimi a fost prezentat la Festivalul de la Venetia de anul trecut, unde a primit Premiul de regie din partea unui juriu condus de Catherine Deneuve (care n-a jucat niciodata intr-un film de Resnais).
Vazand filmul, unii s-ar putea intreba de ce a fost distinsa regia acestui film… Adevarul e ca, in ciuda desenului de pe afis (niste inimi in zapada, ca o reclama la Saint Valentine), nu e un film usor. E un carlig cu clenci: este vorba – intr-adevar – despre Dragoste, dar ‘sfantul s-a transformat in copilul acela cu arcul care trage sageti fara sa mai nimereasca tintele – adica inimile? Iar asta pentru ca oamenii lui Resnais (in film sunt trei cupluri, din care doi frati) traiesc in Incomunicare: o ‘tara de gheata, pe care nici macar caldura inimilor nu o topeste.
Si totusi, fiecare se straduieste. Fiecare cauta acea inima-turta dulce-soba de teracota, cu naivitatea unor copii jucand jocuri de adulti. Unii sunt in contratimp: ajung la intalnire cand jumatatea de inima tocmai a iesit pe usa. Altii sunt prea ocupati si preocupati ca totul sa fie perfect – precum la serviciu, asa si in camin – incat trec pe langa dragoste legati la ochi. Iar unii se despart, pur si simplu. Resnais construieste fara efort, cu finete si eleganta, acest carusel al inimilor, reusind un film frumos si fluid (sau mai degraba pufos) despre oameni care se-ntalnesc sau nu, caci coincidentele pandesc dupa colt. Este un film tragicomic, dulce-amar, delicat si feroce, britanic si foarte frantuzesc. Un film in care ninge nonstop, iar oamenii-si gasesc adapostul in case, acolo unde-ar trebui sa fie cald si bine – la fel ca in basme?
Nu e un film pentru toate gusturile. Dar cei care i-au mai vazut pe Sabine Azema si Pierre Arditi si – mai ales – au auzit de Alain Resnais nu vor rata intalnirea.
Alex Leo Serban
Critic de film