Premierul israelian Benjamin Netanyahu a transmis ferm că Israelul va riposta. Tot el a indicat că una dintre posibilele ținte sunt instalațiile nucleare iraniene.

Centrala nucleara Bushehr, sud-vestul Iranului.
Sursa: PROFIMEDIA

Ce instalații nucleare are Iranul

Mai multe figuri din Israel, printre care și fostul premier Naftali Bennett, au solicitat lovirea programului nuclear al Iranului – modalitatea de riposta considertă de specialiști drept cea mai periculoasă. Asta deși președintele american, Joe Biden, a cerut Israelului să renunțe la atacuri asupra instalațiilor nucleare ale Iranului.

Singura centrală nucleară iraniană funcțională, Bushehr – care este în prezent în curs de modernizare – poate fi o posibilă țintă. Însă experții se așteaptă ca Israelul să-și îndrepte atenția mai degraba asupra uzinelor de îmbogățire a uraniului, considerate esențiale pentru dezvoltarea armelor nucleare.

Presa de stat iraniană a anunțat de curând că țara va avea suficient uraniu îmbogățit pentru a fabrica 10 focoase nucleare în următoarele luni.

„Un atac israelian ar putea lua forma unei lovituri a IDF (n.red – armata israeliană) asupra siturilor nucleare ale Iranului, într-un efort de a nimeri doi iepuri dintr-o lovitură. Acest lucru ar constitui o descurajare fermă și ar putea încetini semnificativ programul de arme nucleare al lui Khamenei”, susțin colonelul în retragere al armatei americane Jonathan Sweet și specialistul în securitate Mark Toth.

Daria Savill a atras atenția asupra faptului că o astfel de mișcare ar putea avea de fapt efectul opus celui dorit. El a susținut că este puțin probabil ca Israelul să distrugă în totalitate programul nuclear iranian și că orice încercare de a face acest lucru ar putea încuraja Teheranul să își grăbească termenul de dezvoltare a unei arme.

Protestatar iranian cu un portret al ayatolahului Ayatollah Khomeini.
Foto: Hepta.ro

Instalații petroliere și de gaze

După atacul de marți, au apărut zvonuri potrivit cărora oficialii israelieni se gândesc să lanseze un bombardament asupra infrastructurii de petrol și gaze a Teheranului. Demn de menționat este faptul că Iranul este al treilea mare producător de țiței din OPEC.

Iranul produce în prezent peste trei milioane de barili pe zi, ceea ce reprezintă cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani. În perioada ianuarie-mai 2024, Iranul a exportat în jur de 1,56 milioane de barili pe zi, mai ales către China.

Un atac asupra uneia sau mai multora dintre rafinăriile și terminalele sale ar putea avea consecințe semnificative pentru Teheran, iar asemenea tactici și-au dovedit deja eficiența. În cursul războiului dintre Iran și Irak, care s-a desfășurat din 1980 până în 1988, armata lui Saddam Hussein a atacat petrolierele și rafinăriile iraniene. Scopul? Voia să taie principalul flux de venituri, ceea ce afecta grav economia țării.

Este posibil ca Israelul să acorde o atenție deosebită următoarelor trei ținte, printre care se numără și insula Kharg. Această mică bucată de pământ a fost transformată într-o instalație petrolieră importantă – terminalul petrolier Kharg –  despre care se spune că este responsabilă pentru circa 90% din exporturile de țiței ale Iranului la nivel mondial.

Ținte ar putea fi: rafinăria iraniană Abadan – una dintre cele mai importante surse ale producției de petrol – și terminalele petroliere Hormozgan.

Senatorul american Lindsey Graham a spus la începutul săptămânii în curs că este „pentru” atacarea instalațiilor petroliere ale Iranului, susținând că va „îndemna administrația Biden să colaboreze cu Israelul pentru a oferi un răspuns copleșitor” în urma atacului cu rachete al Teheranului.

 Un astfel de atac ar putea modifica semnificativ prețurile globale ale petrolului.

Totodată, ar putea determina Iranul să își pună în aplicare una dintre amenințările sale de lungă durată. Strâmtoarea Ormuz servește drept punct critic pentru aprovizionarea cu energie la nivel mondial. 

În cazul în care Israelul încearcă să atace infrastructura petrolieră a Iranului, Teheranul ar putea încerca să blocheze strâmtoarea, întrerupând exporturile vitale de petrol din toate statele din Golf și declanșând o criză globală în urma căreia prețul țițeiului ar crește vertiginos.


https://twitter.com/nexta_tv/status/1841180046540882144?ref_src=twsrc%5Etfw 

Ținte convenționale și atacuri cibernetice

Mare parte din analiști sunt de părere că Israelul trebuie să răspundă Iranului, după atacul pe care l-a lansat marți.

Matthew Savill, director de științe militare la think thank-ul RUSI, a spus pentru sursa citată că „Israelul nu poate tolera atacuri direct cu rachete balistice pe teritoriul său, mai ales dacă aceste atacuri încep să pună presiune pe sistemul de apărare antirachetă”.

Totuși, au spus că Israelul trebuia să țină cont de implicațiile răspunsului său, având în vedere că un atac deosebit de dur nu ar face decât să amplifice tensiunile și să crească șansele ca un război total să izbucnească.

Astfel, un atac asupra unor obiective militare convenționale este considerat cel mai bun răspuns al Israelului. Printre acestea se numără radare, instalații de lansare a rachetelor, baze ale Corpului Gardienilor Revoluției și alte infrastructuri folosite pentru desfășurarea operațiunilor militare tradiționale.

Alte posibile ținte pot fi: spațiile militare de depozitare, fabricare și producție, precum locațiile care contribuie la dezvoltarea arsenalului de rachete balistice al Iranului.

Prin atacarea acestor ținte, Israelul ar  slăbi capacitatea Iranului de a lansa noi atacuri asupra țării și de a evidenția dorința  sa de a se angaja într-un conflict armat pentru a se apăra. 

Conform lui Savill, o asemenea acțiune ar „sublinia superioritatea militară a Israelului față de Iran și ar amplifica diferența”, fără a duce în același timp la escaladarea conflictului la un nivel care ar necesita o ripostă și mai dură din partea Teheranului.

De asemenea, o altă opțiune ar fi o operațiune de sabotaj, precum atacul cu pagere-capcană sau explozia dispozitivelor walkie-talkie.

Urmărește-ne pe Google News