ComenteazăGheorghe Laza are 43 de ani. La Centrul Chinologic din Sibiu e de puțin timp, dar ce i s-a întâmplat în urmă cu 23 de ani l-a schimbat.
Un câine i-a salvat viața
Într-o noapte rece de noiembrie, în 1995, Gheorghe Laza, pe atunci militar în termen, patrula împreună cu partenerul său și camaradul lor canin, Dino, în zona punctului de frontieră Vârșand. Cei trei tocmai depistaseră un grup de 44 de kurzi – femei, bărbați, copii – care voiau să treacă granița în Ungaria.
Militarii i-au așezat pe două rânduri, în genunchi și cu mâinile la ceafă, pentru percheziții. În timp ce Laza îi verifica pe cei din primul rând, iar colegul său pe cei de pe rândul din spate, Dino supraveghea totul de la distanță, atent la tot ce mișca, sub comanda „grijă”. La un moment dat, unul dintre kurzi s-a ridicat din poziția de percheziție cu un cuțit îndreptat spre Laza. Câinele a fost, însă, mai rapid. Și-a înfipt colții în brațul lui și l-a trântit la pământ, scuturându-l bine.
„Practic, mi-a salvat viața. Aia a fost pentru mine… A fost un șoc. După doi ani, încă aveam coșmaruri. Îl vedeam pe ăla cum vine spre mine cu cuțitul”, povestește Gheorghe Laza, la 23 de ani de la momentul în care Dino i-a salvat viața. Ține minte exact ziua – era miercuri –, dar și fiecare detaliu, de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. A ținut mult la Dino, pentru că a fost „prima dragoste, care nu se uită niciodată”.
„Primul câine mi-o lăsat așa, niște amintiri… Până în momentul din 29 noiembrie 1995, câinii doar îmi plăceau. Dar de atunci a fost altceva…”.
L-a luat pe Dino acasă
Gheorghe Laza s-a eliberat din armată la câteva luni după întâmplarea cu grupul de kurzi și a fost agent de pază până în 1999, când a intrat pe postul de sergent în cadrul Jandarmeriei Timișoara. Șase ani mai târziu, a concurat pentru postul de subofțer la Jandarmeria Arad, patru ani a fost instructor de predresaj la Centrul Chinologic din Sibiu, când a pregătit „copiii la grădiniță”, cum îi place lui să spună, iar de două luni a trecut pe postul de instructor pentru una dintre cele patru specializări, patrulare și intervenție, unde antrenează echipele câine – polițist.
Actualul instructor l-a luat pe Dino acasă la puțin timp după eliberarea din armată. A fost sunat de către comandantul unității ca să-l roage să-l ia pe câine pentru că se îmbolnăvise, nu mai mânca și stătea pe perfuzii.
Lui Dino i-a fost bine un timp, însă în 2004 s-a îmbolnăvit grav: cancer de colon. A fost operat, fiindu-i scoasă o parte din intestinul gros. Un om nu ar rezista așa, i s-ar monta un tub în continuare, însă la câine, intestinul a fost întins la maximum.
Durerile erau insuportabile pentru patruped. Laza povestește cum în seara de după operație, efectul anestezicelor și calmantelor se dusese, iar Dino urla de durere. Lui îi era teamă că aud vecinii și îi tot șoptea la ureche „Dino, nu-i voie, gata”. Vedea lacrimi în ochii animalului, care încerca să se abțină pentru că în minte i se conturase imaginea interdicției, știa că nu are voie să urle.
„Am zis că toți câinii pe care îi pregătesc trebuie să moară la mine în curte”
Laza a fost nevoit să-i curme suferința.
„Până în 2004 a trăit. A avut o viață și el. Cum naiba să-mi salveze viața, iar eu să i-o iau? M-am consolat cu gândul că l-am scăpat de chinuri”, își amintește el. Spune că a suferit după moartea lui, însă asta nu l-a făcut să se gândească la faptul că după Dino nu ar trebui să mai ia niciun câine.
Ba chiar și-a făcut lui însuși o promisiune: ca pe toți câinii pe care îi pregătește să îi adopte.
După ce ies la pensie, câinii polițiști sunt scoși la vânzare, unii dintre ei și la prețuri de 5.000 de lei, bani pe care nu își permite oricine să-i dea. După ce licitația se reia de trei ori, în final câinii sunt dați spre adopție și îi poate lua oricine.
Astfel, Gheorghe Laza a ajuns acum la al treilea câine. După ce a murit Dino, l-a adus acasă pe Gop, câinele cu care a urmat un curs de calificare la fostul Centru Chinologic de la Ciorani când era la Jandarmeria Timișoara și pe care a trebuit să-l predea unui coleg după ce s-a mutat la Jandarmeria Arad, înainte să revină la Sibiu.
După Gop, a venit acum rândul Mavei sau Maiei, cum îi spune toată lumea. Timp de 7 ani s-a aflat în slujba Jandarmeriei Arad și a avut două specializări: patrulare și intervenție și căutare – salvare de sub dărâmături.
Mava a participat la nenumărate misiuni, inclusiv la căutarea cadavrului omului de afaceri Abel Apostol, în 2013.
Un exemplar unic
Noul ei stăpân o descrie pe Maia ca fiind „un exemplar unic” atât datorită faptului că e rezultatul combinației dintre un tată lup sălbatic și o mamă ciobănesc german, cât și datorită comportamentului său. E un câine care nu are nevoie de acea perioadă de acomodare de care au nevoie toți câinii atunci când merg în misiuni, pentru a testa terenul.
„Când mergeam cu ea undeva și cobora din mașină, iar în jur erau și alți câini, aia era. Parcă le spunea celorlalți că gata, acum ea e șefa”, explică Gheorghe Laza.
Maia este și independentă. Nu acceptă masculii! Astfel că nu a putut fi dată la împerecheat la Centrul Chinologic.
Când vrea cineva să o mângâie, Maia întâi îi prinde mâna cu dinții, ca un fel de avertizare să aibă grijă ce face.
Momentan, Maia este la Arad, la fratele lui Gheorghe Laza, însă acesta abia așteaptă să o aducă acasă, după Crăciun. Patrupedul a cunoscut-o deja pe fiica cea mare a instructorului, care este oricum prietenă cu toți câinii Jandarmeriei.
„Șeful de la Arad nu știe toți câinii. Le încurcă de multe ori numele, iar fii-mea îl corectează. Fii-mea știe toți câinii mai bine decât el”, râde Laza.
Citește și: