Instruirea cainelui de companie nu este un lucru simplu, necesitand timp, bunavointa si nu in ultimul rand inteligenta. De aceea, tot procesul de instruire este sistematizat in asa fel incat sa usureze intelegerea lui. Trecerea rapida peste exercitii inainte ca ele sa fie bine fixate si executate prompt, va surclasa rezultatul muncii.
Iata cateva aspecte de care trebuie sa tineti cont:
Afectivitatea si perseverenta sunt cele doua conditii de baza care creeaza fundamentul pentru o educatie eficace. Gesturile despotice, tirania sau constrangerea corporala nu pot duce decat la insucces.
Procesul de instruire nu trebuie sa fie o tortura, o obligatie nedorita, nici pentru caine, dar nici pentru stapan. Exercitiile trebuie sa se desfasoare intr-o ambianta cat mai lejera, dar cu atentie si participare maxima.
Un caine supus unui tratament dur va opune rezistenta in a asimila exercitiile, dominarea prin forta insemnand in ultima instanta un succes temporar si nu definitiv.
Stapanul trebuie sa se adapteze capacitatii de intelegere a cainelui si nu invers.
Un caine supus mereu umilirii va incerca sa se sustraga exercitiilor sau va aborda o stare de refuz total, prin nemiscare sau evadare.
Daca animalul isi da toata silinta pentru a participa la instruire, el o va face pentru a fi pe placul stapanului, care-i aplica un tratament adecvat si caruia ii este recunoscator. Cainele nu constientizeaza procesul global de instruire si, de aceea, dupa fiecare exercitiu el trebuie sa fie recompensat. Aceasta reprezinta o motivatie pentru participarea ulterioara a cainelui la procesul de educare.
Scopul educarii e de a apropia cainele de om si nu de a-l face pe acesta un sclav. De aceea, e necesara o cat mai tandra apropiere. Educatia inseamna deci intelegere si nu dominare oarba.
In mod natural, cainele nu intelege sensul cuvintelor, el punandu-le doar in relatie cu anumite gesturi sau miscari pe care le-a invatat. De aceea, el este mereu atent la tonul vocii. „Limbajul” conventional utilizat poate usura asocierea cu actiunile pe care le cerem.
Din momentul in care cainele s-a adaptat la tonul particular al vocii stapanului, acesta trebuie sa si-l regleze adecvat pentru sensul fiecarei comenzi. Aceeasi comanda data pe tonuri diferite poate crea confuzii nedorite, care la randul lor pot inhiba animalul.
La orice semn de oboseala sau nerabdare din partea cainelui, trebuie oprit imediat exercitiul, care va fi urmat de o joaca, avand rol de relaxare.
Dupa orice executie corecta, cainele trebuie laudat.
In dresajul unui caine, fiecare exercitiu se bazeaza pe repetabilitate si progresivitate.
Cainele este un animal caruia ii place foarte mult sa se a-muze. Speculand acest lucru, procesul de instruire poate fi mult usurat.
Toate acestea va vor fi cu siguranta utile in dezvoltarea unei armonioase relatii om-animal de companie.