Instruirea animalului de companie

Capitolul pe care il incepem azi e destinat educarii cainelui de companie si prezinta aspecte practice si notiuni de baza care va vor face sa intelegeti importanta relatiei om-animal. Nu renuntati insa la lectiile de dresaj.
Instruirea unui caine nu e simpla, necesita timp, bunavointa si inteligenta. Procesul de instruire e sistematizat, pentru a fi usor de inteles. Trecerea rapida prin exercitii, inainte ca ele sa fie bine fixate, va submina rezultatul muncii. Aspectele de care trebuie sa se tina cont:
Afectivitatea si perseverenta sunt conditii de baza care creeaza fundamentul pentru o educatie eficace. Despotismul, tirania, constrangerea corporala si altele asemenea, duc la insucces.
Instruirea nu trebuie sa fie o tortura, o obligatie nici pentru caine, nici pentru stapan. Exercitiile trebuie sa se desfasoare intr-o ambianta cat mai lejera si cu o atentie si o participare maxima.
Un caine supus unui tratament dur va opune rezistenta in a asimila, dominarea prin forta ducand la succes temporar.
Stapanul se va adapta capacitatii de intelegere a cainelui, nu invers.
Un caine supus mereu umilirii va incerca sa se sustraga exercitiilor, va aborda o stare de refuz: nemiscare sau evadare.
Daca animalul isi da silinta pentru a participa la instruire, o face pentru a fi pe placul stapanului, care-i aplica un tratament adecvat si caruia ii e recunoscator. Cainele nu constientizeaza procesul de instruire, de aceea dupa fiecare exercitiu el trebuie sa fie gratulat cu vorbe frumoase si cu mangaieri.
Scopul educarii e de a-l apropia pe caine de om si nu de a-l face pe acesta un sclav. De aceea, e necesara o cat mai tandra apropiere si intelegere a acestui animal. Educatia inseamna intelegere si nu dominare oarba.
Cainele nu intelege sensul cuvintelor, el punandu-le doar in relatie cu anumite gesturi sau miscari pe care le-a invatat. De aceea el e mereu atent la tonul vocii. De aceea exista un limbaj conventional prin care omul comunica. Acest limbaj poate usura asocierea cu actiunile pe care le cerem. In urma practicii au fost adoptate comenzi, in asa fel incat anumite asociatii sa nu creeze confuzii in mintea cainelui.
Dupa ce cainele s-a adaptat la tonul particular al vocii stapanului, stapanul trebuie sa si-l regleze adecvat pentru sensul fiecarei comenzi. Cainele percepe sensibilitatea tonurilor. Aceeasi comanda data pe tonuri diferite poate crea confuzii nedorite care pot inhiba animalul.
La orice semn de oboseala sau nerabdare a cainelui trebuie oprit exercitiul, care va fi urmat de o joaca cu rol de degajare.
Orice executie corecta, chiar si necomandata, a unui exercitiu trebuie speculata cu folos, iar cainele laudat.
Tonul vocii si rabdarea pot da cainelui un ritm de invatare care este la fel de important ca si regularitatea exercitiilor.
Cainele trebuie sa aiba zilnic un program regulat de satisfacere a propriilor necesitati fiziologice, care sa nu prejudicieze lucrul. Regularitatea programului mareste disponibilitatea cainelui.
In dresajul unui caine, fiecare exercitiu se bazeaza pe repetabilitate si progresivitate.
Cainele e un animal caruia ii place foarte mult sa se amuze. Speculand acest lucru, procesul de instruire poate fi mult usurat.

Urmărește-ne pe Google News