Instruirea animalului de companie (II)

Relatia dintre stapan si caine trebuie sa fie afectuoasa si autoritara, acest lucru nu inseamna rasfatare sau violenta, ci o continua relatie de comunicare si de respect reciproc.
Schimbarea stapanului in cadrul acestui lung proces de instruire poate avea urmari negative si multiple implicatii asupra echilibrului emotional al cainelui.
Un animal poate fi pedepsit daca e neascultator, dar acest lucru nu trebuie facut cu violenta.
Autoritatea odata pierduta in fata unui caine se va recastiga foarte greu.
Exercitiile nu trebuie sa fie epuizante. Dupa fiecare exercitiu este obligatorie o scurta pauza.
Inaintea inceperii fiecarui antrenament, cainele trebuie lasat liber cel putin cinci minute pentru a se descarca de un plus de energie care poate fi daunator lucrului. Se va incepe cu exercitii de o complexitate mai scazuta.
Orice exercitiu invatat pe terenul de antrenament trebuie repetat cu grija si identic si in alte medii.
In cazul in care cainele se accidenteaza sau manifesta indiferenta si lipsa de forma, exercitiile trebuie imediat intrerupte si reluate a doua zi.
In zilele cu program incarcat si tensionat ale stapanului, programul va fi anulat. Orice stare de nervozitate, pe care cainele o percepe cu mare sensibilitate, nu poate fi in folosul atmosferei de invatare.
Exercitiile se fac inaintea hranirii cainelui, deoarece procesul digestiv este lent si acest lucru poate influenta negativ munca.
Inainte de fiecare antrenament cainele trebuie examinat, pentru a nu avea leziuni si mai ales trebuie facuta o examinare atenta a labelor.
La inceput, exercitiile trebuie sa aiba loc departe de orice factor de distragere a atentiei.
Cand nu executa ordinul, cainele trebuie imediat certat, dar nu agresat, pentru ca el probabil nu a inteles, de aceea se cere neaparat repetarea exercitiului sau a ordinului, cu mare rabdare.
Exercitiile de atac si de aparare nu se vor face in fiecare zi, ci succesiv. Asta pentru a se evita plictiseala si detestarea exercitiului.
Uneori, stimulentele pot fi si cate o bucatica din mancarea preferata, dar cu atentie, pentru ca aceste bucati sa nu satisfaca in totalitate pofta de mancare a cainelui. (In caz de neascultare, un ton si un gest sever rezolva foarte mult. Bataia si violenta nu pot decat sa strice).
O mare importanta in cadrul unui antrenament il are modul de alternare a exercitiilor monotone si neplacute cainelui, cu cele placute si chiar asteptate.
Dupa terminarea exercitiilor, cainele nu trebuie lasat sa bea imediat apa, dar este obligatoriu sa fie lasat liber cateva minute.
Un caine bolnav nu poate lucra!
In cazul muncii in colectiv, care este indicata uneori, intreaga atentie a cainelui trebuie acordata stapanului. Exista pericolul atasamentului de joaca cu alti caini, lucru deosebit de periculos, care diminueaza capacitatea de atentie a cainelui.
Fiecare intrerupere de exercitiu se face doar la comanda stapanului.
In nici un caz exercitiul ratat nu se va repeta pe durata unui intreg antrenament, acest lucru fiind daunator atat cainelui cat si stapanului, dar el poate fi repetat spre sfarsitul antrenamentului.
Atat pentru antrenamente cat si pentru exercitii, nu este stabilita o durata fixa, aceasta nu numai pentru ca metodele de lucru nu sunt uniformizate, dar si capacitatea de asimilare a cainelui difera de la exemplar la exemplar.
Nu exista metode ideale de educare care sa se poata aplica tuturor cainilor. Fiecare caine trebuie tratat in functie de temperamentul, caracterul, varsta si nivelul de instruire.
Cand cainelui i se propune o varianta, el este in dubiu: sa repete ce stie deja sau sa o schimbe cu cea propusa? In acest caz, se va derula obisnuinta. De aceea, un exercitiu a carui executie este de la inceput in intregime gresita va fi intotdeauna greu de schimbat.
Nu trebuie sa se urmareasca din start o executie perfecta, deci vom da timp cainelui sa invete o pozitie, de exemplu „sezi”, si numai atunci cand ea a fost invatata si executata prompt vom face mici retusuri.
Exercitiile odata asimilate vor fi mereu repetate, ele fiind intotdeauna perfectibile, trebuind sa fie controlate in medii diferite.
Numai dupa ce cainele stie, dupa un control riguros din partea stapanului sau, poate fi introdus in familie, care la randul ei trebuie sa foloseasca acelasi vocabular invatat de caine.
Vocabularul cainelui nu trebuie sa fie incarcat cu cuvinte a caror semnificatie nu o poate asocia nici unui lucru sau actiune cunoscuta. Cu timpul, vocabularul lui se va largi.

Urmărește-ne pe Google News