ComenteazăInsula nordică japoneză Hokkaido a acționat rapid în luna februarie pentru a stopa epidemia izbucnită acolo. Autoritățile au declarat stare de urgență și au instituit o carantină care a ținut trei săptămâni.
Experiența arată acum că restricțiile au fost ridicate prea repede. La aproximativ 26 de zile mai târziu, pentru a controla noul val de infecții, oficialii au impus din nou carantina.
Doctorul Kiyoshi Nagase, președintele Asociației Medicale din Hokkaido, care a ajutat la coordonarea răspunsului în fața epidemiei, admite acum greșeala.
”Acum regret. Nu ar fi trebuit să ridicăm prima stare de urgență”, spune doctorul pentru Time.
Experții japonezi sunt de acord că restricțiile au fost ridicate prea rapid și prea devreme, din cauza presiunii exercitate de afacerile locale, dar și datorită unei false senzații de siguranță dictate de scăderea ratei de infecție.
Cum a început totul
Hokkaido a declarat prima stare de urgență pe 28 februarie, la o lună după apariția primului caz de infecție – o turistă din Wuhan, venită la Festivalul zăpezii din Sapporo, capitala insulei.
În momentul în care oficialii au decis impunerea restricțiilor, regiunea avea 66 de cazuri, iar epidemia accelera. Medicii au lăudat răspunsul rapid și au observat că acesta ar putea fi un model pentru țară.
Școlile s-au închis prin urmare, la fel și cele mai multe restaurante și afaceri.
În Japonia, guvernul nu poate folosi poliția sau armata pentru a impune o carantină, poate cel mult să solicite acest lucru cetățenilor. Și asta din cauza Constituției adoptate după al Doilea Război Mondial, cu scopul de a preveni o nouă alunecare a țării spre fascism.
Dar majoritatea japonezilor s-au conformat imediat cu solicitările oficialilor.
”Cetățenii din Hokkaido sunt ascultători. În plus, era foarte frig în momentul acela, așa că cei mai mulți oameni petreceau oricum mult timp închiși în case”, spune pentru Time Yoshfumi Tokosumi, un jurnalist local, fost editor al ziarului Hokkaido Shimbun.
O falsă senzație de siguranță și o disperare economică
La mijlocul lunii martie, criza sanitară s-a stabilizat. Numărul de cazuri a scăzut considerabil. Erau chiar zile cu zero cazuri – vești bune, deci.
A crescut, în schimb, presiunea exercitată de oamenii de afaceri, care nu fuseseră de la bun început de acord cu starea de urgență. Cele două industrii locale, agricultura și turismul, fuseseră devastate.
Fermierii, spre exemplu, și-au văzut recolta putrezind, deoarece restaurantele și cantinele școlilor nu au mai cumpărat-o. Apoi, aproape jumătate din companiile de procesare a mâncării au falimentat. Stațiunile turistice au fost și mai lovite, în condițiile în care vizitatorii au dispărut pur și simplu.
Pe 18 martie, guvernatorul Naomichi Suzuki și-a adunat consilierii și le-a spus că a venit timpul ridicării restricțiilor, lucru care s-a și întâmplat, o zi mai târziu.
Guvernatorul le-a cerut oamenilor să reducă pe cât posibil interacțiunea socială și să stea acasă dacă se simt bolnavi. Unele școli au rămas închise.
Suzuki a declarat că acesta este ”modelul Hokkaido”, în care cetățenii își continuă activitățile sociale și economice, dar în același timp fac efortul de a preveni infecția.
Al doilea val, mai mare decât primul
Ridicarea restricțiilor a picat chiar înainte de un weekend lung, de trei zile, astfel că cetățenii au năvălit pe străzi și au umplut cafenelele, sărbătorind finalul carantinei de trei săptămâni.
Sărbătoarea ridicării restricțiilor a declanșat cel mai probabil al doilea val de infecție, crede doctorul Kiyoshi Nagase.
Văzând că Hokkaido a ridicat restricțiile, alți japonezi, studenți sau angajați ai diverselor companii, au început să vină pe insulă. Această migrație a alimentat și mai mult valul doi.
Pe 9 aprilie, la exact trei săptămâni după ridicarea restricțiilor, Hokkaido avea un număr record de infecții – 18 în fiecare zi.
Oficialii se temeau de oamenii care vin de peste hotare, dar nu s-au gândit că migrația domestică e cea care poate aduce virusul înapoi.
Hironori Sasada, profesor de științe politice la Universitatea Hokkaido:
Pe 14 aprilie, insula a declarat o nouă stare de urgență. La momentul respectiv erau 279 de cazuri de infecție, o creștere de 80% din momentul în care guvernatorul a ridicat prima carantină. Acum, numărul de cazuri a depășit 500.
Sub noile restricții, oamenii de afaceri sunt mai dispuși să rabde.
Tetsuya Fujiawara, CEO al Smile Sol, un lanț de restaurante, spune că deși vânzările s-au prăbușit, preferă să îndure o carantină mai lungă decât să vadă cum măsurile prea relaxate perpetuează un ciclu nesfârșit.
Iar doctorul Nagase se teme că Japonia nu pare să fi învățat din lecțiile insulei.
Sunt în board-ul Asociației Medicale Japoneze și am tot cerut guvernului central măsuri mai dure, dar totul se întoarce mereu la economie: e greu să impui o carantină în Japonia.
Kiyoshi Nagase, președintele Asociației Medicale din Hokkaido:
Premierul Shinzo Abe a anunțat totuși o stare de urgență pe 7 aprilie pentru șapte prefecturi. Pe 16 aprilie, starea de urgență a fost extinsă la întreaga țară.
Nagase crede că lecția învățată de Hokkaido este importantă pentru întreaga lume. ”Până când nu vom avea un vaccin sau un tratament, toată lumea trebuie să își asume responsabilitatea personală și să înțeleagă că, cel mai probabil, restricțiile vor putea fi ridicate abia anul viitor”, spune doctorul.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!