Întâlnire de gradul trei: prințul austriac a deschis ușa casei, i-a văzut pe ziariștii români și a zis „Nu!”

UPDATE 20 mai: Dintr-o regretabilă eroare, pentru care ne cerem scuze, într-o versiune anterioară a acestui text, numele prințului implicat în vânătoarea ursului Arthur a indicat ca fiind Josep-Emanuel von und zu Liechtenstein. În realitate, este vorba despre Emanuel von und zu Liechtenstein, cei doi fiind persoane distincte.

După izbucnirea scandalului legat de vânătoarea din România, în paradisul verde din mica urbe Riegersburg au început să apară umbre. Prinţul Emanuel von und zu Liechtenstein, personajul din centrul atenţiei, şi-a exprimat opinia despre caz sub formă de comunicate, emise de biroul lui, sau sub forma răspunsurilor în scris la întrebările trimise pe e-mailul oficial de jurnaliştii austrieci.

În rezumatul acestor poziții oficiale, prinţul neagă că l-ar fi împuşcat pe ursul Arthur şi invocă pericolul animalelor sălbatice, care, din motive independente de voinţa lor, ajung să vieţuiască în apropierea aşezărilor omeneşti. 

Recomandări

Marcel Ciolacu a anunțat data la care România va intra în Schengenul terestru, după întâlnirea cu Mark Rutte

Prinţul e şi baron local

7.000 de euro susţine prinţul că a plătit pentru a-i scăpa pe localnicii din Ojdula de sub teroarea unei ursoaice. 7.000 de euro e o sumă substanţială chiar şi în Riegersburg, unde multe case au blazon la poartă. Nu e o noutate, totuşi, pentru localnici că prinţul are bani. Chiar dacă e un prinţ aparţinând unei familii domnitoare din alt stat, Liechtenstein, Emanuel se bucură în localitatea unde are castelul de tot respectul şi de toată consideraţia cuvenite unui baron local.

Primarul localităţii, Manfred Reisenhofer, nu lucrează la primărie, pentru că nu există aşa ceva în Riegersburg. Edilul are, în schimb, un mic birou, lângă intrarea în muzeul de la castel. Programul de muncă este de la 8 la 12. După 12, primarul nu răspunde la telefonul de serviciu. La câţiva paşi de intrarea în muzeu şi de ghişeul lui Reisenhofer dai de sediul Poliţiei, care îmbină utilul cu plăcutul şi are în faţă un mic stand cu bulbi de flori.

Recomandări

Elena Mateescu, șefa ANM, despre episodul de iarnă care lovește România: „De joi, se va răci semnificativ”

Prezenţa jurnaliştilor români în localitate i-a obligat pe poliţişti la ture cu maşina pe caruselul străzilor din Riegersburg. E greu să te pierzi în mulţime într-un astfel de loc. Casele de revistă au obloanele trase şi, dacă nu ar trebui tuns gazonul sau udate florile, ar părea nelocuite. La prânz, părinţi în maşini silenţioase vin să-şi ia copiii de la grădiniţă sau de la şcoala de muzică. Atunci, în miezul zilei, e cea mai mare agitaţie în Riegersburg. Apoi totul se stinge şi liniştea e spartă doar de câte un cavaler cu geacă de piele călare pe motorul lui. 

Casa din pădure

Prinţul locuieşte în pădure, departe de ochii turiştilor şi ai trecătorilor ocazionali. O vilă cu design minimalist, cu geamuri securizate, fumurii şi uşă blindată. Brazi înalţi de zeci de metri şi stejari stufoşi camuflează reşedinţa. Am intrat în curte și am ajuns la ușă.

Recomandări

Mircea Geoană, după răspunsul dat de Elena Lasconi la o întrebare de politică externă: „Doamne, Dumnezeule!”

Este pasionat de tir cu arcul în animale de carton

În pădure, mama prinţului, o doamnă de peste 60 de ani, elegantă, cu ochelari de soare şi ruj de buze, îşi face antrenamentul pe alei, acceptând politicoasă salutul localnicilor ieşiţi la plimbare. Printre copaci sunt aşezate animale de mucava, cu ţinte desenate pe ele, şi suporturi de tras cu arcul. Trecătorii sunt avertizaţi că riscă să fie loviţi de săgeţi, dacă se aventurează prea departe pe poteci. 

Pe lângă fiecare animal modelat în mărime naturală se găseşte şi un panou cu explicaţii: acesta este un fazan şi acolo trebuie ţintit pentru a fi ucis pe loc. Un astfel de parc de distracţii te pune pe gânduri: proprietarul ori e pasionat de vânătoare, ori n-a avut prieteni de joacă în copilărie.

După cum consemna cotidianul austriac Kronen Zeitung, pentru localnicii din Riegersburg, faptul că prinţul vine în România să împuşte plantigrade e cu totul surprinzător. Nu ştiau că arcaşul lor amator e şi vânător profesionist. 

A zis doar „Nu” și a trântit ușa

Am încercat să aflăm părerea prinţului despre caz.  Şi am bătut la uşa lui de fier. A deschis chiar el, şi-a schimbat brusc expresia amabilă când a înţeles că suntem jurnalişti români. Bărbatul blond era îmbrăcat lejer, cu pantaloni de jerseu.  A răspuns un „Nein” („Nu!”) şi a trântit uşa blindată, făcând să tremure armura originală de samurai pe care o are lângă intrare.

Am ieșit din curte. Cu ursul pe care l-a ucis cu un singur foc undeva, în România, prinţul din Riegersburg împarte doar conceptul de adăpost în pădure. Pădurea din jurul casei de sticlă, din care vezi fără a fi văzut şi înţelegi de ce basmele fraţilor Grimm au, în general, finaluri fericite.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro