8 comentariiBianca Apostol susține, într-o postare pe contul personal de Facebook, că merge periodic pe munte, împreună cu prietenul său, vizitând aproape toate zonele din România, dar și multe din străinătate, cum ar fi Patagonia, Kîrgîzstan, Georgia, Islanda, Norvegia, Canada.
Aceasta afirmă că cea mai interesantă experiență legată de întâlnirea cu un urs a avut-o în Canada, în urmă cu doi ani, când a petrecut două luni pe munte.
„O primă îngrijorare când am planificat drumețiile au fost urșii. Prima acțiune: am cumpărat bear spray cum este recomandat (sau chiar obligatoriu în unele locuri). Pe parcursul a două luni ne-am întâlnit de câteva ori cu ursul.
Chiar în prima zi, când am ajuns la locul de campare pentru acea noapte, am zărit un urs grizzly cam la 20 de metri depărtare. Eram singuri acolo, ne-am speriat, nu ne-am mișcat, însă ursul era complet dezinteresat de noi. Pe parcursul timpului petrecut în Canada, am învățat câte ceva despre urși, comportamentul lor și cum să te comporți în cazul unei întâlniri.
La intrările în parcuri, pe traseu, de fapt peste tot, sunt plasate panouri informative. Acestea explică cum să reacționezi în cazul unui întâlniri, fie ea accidentală, fie în cazul unui rar atac. Sunt amplasate inclusiv avertismente de genul urs cu comportament agresiv prin zona. Ca să fii informat, când înaintezi, că este pe propria răspundere”, spune românca.
„Am dat aproape cap în cap”
Bianca Apostol afirmă că în Canada astfel de incidente sunt „dese și oarecum normale”. „La a doua întâlnire cu ursul pe traseu, am fost mai pregătiți mental. Noi veneam dintr-o direcție pe potecă, ursul din partea opusă și pentru că nu aveam vizibilitate, într-o curbă am dat aproape cap în cap cu el.
De data aceasta a fost un «black bear». Ursul a sărit un pic speriat, surprins, noi la fel. Însă ne-am păstrat calmul și, după cum citisem, am luat spray-ul la îndemână (acesta se folosește numai în cazul unui eventual atac, nu doar la o simpla întâlnire pentru că, dacă ursul nu arată semne de agresivitate, folosirea spray-ului s-ar putea să-l enerveze), ne-am mișcat ușor un pic în spate și am coborât mai jos de pe potecă, printre copaci.
Ni s-a explicat că și urșilor le place să folosească potecile și, când dai peste el, trebuie să îl lași să treacă (nu să alergi, că atunci te vede ca pe o pradă și oricum el aleargă mai repede decât tine). I-am vorbit calm să audă că suntem oameni. Nu am țipat, pentru că țipatul îl derutează și ar putea stârni comportament defensiv. Ursul a trecut și și-a văzut de treaba lui”, afirmă Bianca.
Aceasta completează că atacurile urșilor sunt de două feluri: cel mai comun, defensiv, și extrem de rar, prădător.
„Dacă alergi sau mergi pe bicicletă și ai o viteză mai mare decât când mergi la pas, s-ar putea să îl iei pe urs prin surprindere, iar el să atace defensiv. Când ești la plimbare, mergi mai încet și ursul are timp să se ferească de tine și, cel mai probabil, va evita să se apropie. Atacul prădător este extrem, extrem de rar și neobișnuit. De exemplu, un urs în Canada s-ar putea să atace agresiv dacă înainte de hibernare nu s-a îngrășat îndeajuns de mult și este disperat. Statistic vorbind, șansele sunt mult mai mari să mori de la înțepătura unei albine decât mușcat de urs”, afirmă tânăra pasionată de drumeții montane.
Toleranță zero pentru urșii care fură mâncare
Referitor la reacția autorităților române, în raport cu incidentul grav din Bucegi, tânăra spune că este una „paralelă și grăbită în urma unui eveniment șoc”.
„Nu sunt de partea ursului, vreau să facem să ne simțim mai în siguranță în drumeții și să nu avem frici iraționale de urs care să ne oprească să ieșim din casă. O acțiune rezonabilă, logică, simplă si care lipsește sau este limitată în parcurile din România sunt campaniile de informare.
Eu nu am văzut la noi niciun simplu panou informativ să explice cum să te comporți sau să te pregătești în cazul întâlnirii cu ursul. Nu vreau să spun că nu s-ar mai întâmpla atacuri, însă dacă ești informat te simți în control pe situație și este mai probabil să reacționezi corect”, mai spune femeia, care completează că a văzut chiar și campanii de conștientizare cu mesaje haioase, de genul „Hike in groups. Bears like to have choices” (Călătoriți în grupuri. Urșilor le place să aibă de unde alege).
Bianca susține că în Canada este toleranță zero pentru un urs care a învățat să fure sau să cerșească mâncare de la oameni. „De exemplu, un urs a furat câteva rucsacuri care erau agățate sus în copac dintr-un camping unde am stat și noi, doar la două zile distanță. Acesta a fost găsit protejându-și rucsacii respectivi și a fost împușcat, pentru că o dată ce a fost învățat așa un comportament, nu mai poate fi dezvățat și ar putea încerca lucruri și mai periculoase pentru om. Bine, bănuiesc ca asta este posibil numai într-o zonă în care este o populație sănătoasă de urși”, a mai afirmat tânăra.
În concluzie, aceasta susține că educația montană este cea mai potrivită și necesară măsură pe care ar trebui să o adopte autoritățile din România.
Romsilva a anunţat în cursul zilei de joi, 11 iulie, că va creşte măsurile de monitorizare a urşilor în special în zonele turistice. Potrivit oficialilor regiei, vor fi montate panouri de avertizare şi vor fi instalate camere de monitorizare în zonele de risc.
Foto ilustrativ: 123rf