Din nou, teatre de razboi aflate la mii de kilometri indoliaza Romania. Un copil a ramas orfan dupa ce tatal sau a fost sfartecat de o mina in Afganistan, alti 4 camarazi ai lui fiind raniti. Gravul incident reactualizeaza controversa privind prezenta trupelor romanesti in zone de conflict armat departe de tara. Sub egida NATO in Afganistan, ca aliati ai SUA in Irak. Implicarea Romaniei a starnit aprige contradictii, ajungandu-se la o infruntare deschisa intre palatele Victoria si Cotroceni. Deocamdata, si-a impus punctul de vedere presedintele Basescu, decis sa ramana ultimul mohican in Irak, desi insesi SUA si Anglia cauta solutii sa plece cat mai grabnic si mai onorabil de acolo. Adeptii damboviteni ai rigiditatii, ai imobilismului invoca interesul national si angajamentele Romaniei, ca si faptul ca ostasii nostri se afla acolo pe baza de voluntariat. Sa nu ne ascundem dupa cuvinte, nici un militar nu-si risca viata in aceste razboaie spre a apara valori si interese nationale, ci e vorba de tentatia de a castiga un ban pe care din solda de acasa tinerii nu-l puteau strange spre a oferi un trai decent familiilor. Cat priveste interesul national – ca si in cazul marilor privatizari concesive si in beneficiul altor state – ne costa incredibil de mult fara a obtine mai nimic, nici cel putin contracte economice preferentiale.
Dimpotriva, vom continua sa cheltuim. Pentru inzestrari militare – avioane, blindate, armament sofisticat, intretinerea trupelor – cerandu-se ca, in 2008, bugetul M.Ap.N. sa se ridice la 2,68% din PIB. Aventura militara macina atat resurse financiare, cat si, mai trist, vieti si destine. Dupa ani de discursuri de fatada, e cazul ca Parlamentul sa abordeze responsabil si pragmatic domeniul.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!