INTERVIU | Adela Szentes, psihoterapeut, despre violența domestică: „Mama să nu accepte abuzul, ca să nu transmită mai departe copilului”

Am vorbit cu psihoterapeutul Adela Szentes, care coordonează și grupuri de suport pentru victimele violenței domestice pentru a vedea de unde ni se trage această toleranță față de violență. Și, foarte important, cum pot fi educați copiii astfel încât să nu considere, la maturitate, că este acceptabilă violența de orice fel.

Libertatea: De ce suntem atât de toleranți în ceea ce privește violența domestică?
– Adela Szentes: Consider că, de-a lungul generațiilor, noi ne-am format ca popor destul de tolerant la multe alte abuzuri, nu doar la violența domestică. Și dacă ne gândim din punct de vedere transgenerațional, noi avem o capacitate de toleranță foarte mare. Toleranța în familie este dată și de faptul că așa am fost învățați, mutual, de generații întregi: să răbdăm, să înțelegem, să acceptăm abuzurile, să considerăm că nu este atât de grav atunci când vedem abuzuri în vecinătatea noastră, să trecem impasibili pe lângă abuzul altora, să fim nepăsători când cineva trece printr-o situație de genul ăsta.

Recomandări

Cazul Ferma Dacilor. Un an de la focul devastator care a omorât opt oameni. Laboratorul de expertize criminalistice a identificat cauzele incendiului

– Dacă e acceptată, situația devine și mai frecventă…
– Evident. Aici aș putea să adaug ca fiind mult mai frecventă, automat o perpetuăm pentru că dacă în cadrul familiei există violență și copilul vede violență, va transmite mai departe violență. Și cum se manifestă la copii violența? De multe ori vorbim despre bullying la școală. Credeți că un copil se duce pur și simplu să se bată cu cineva dacă nu vede undeva asta? E posibil ca de multe ori să nu fi văzut o bătaie, dar au văzut o altă formă de abuz, de nedreptate, pe care și-o pot manifesta doar printr-un act. Și în felul ăsta perpetuăm generațiilor viitoare abuzul.

– Ce ar trebui să facă o mamă ca să nu îi transmită copilului asta?
– Aici este o discuție extrem de amplă și vastă. Pentru ca mama să nu transmită mai departe copilului trebuie ca ea să nu accepte în viața personală abuzul. Și aici ne putem referi la abuzul fizic și emoțional. Abuzul emoțional este mult mai des întâlnit decât cel fizic, pentru că e la îndemâna oricărui om. Atât timp cât mama îi va arăta copilului că este în regulă că tata o jignește, că o face în toate felurile, că îi vorbește urât, că urlă, că are anumite manifestări care nu sunt cele mai ortodoxe, copilul va înțelege că e firesc să facă și el întocmai.

Recomandări

Edith Alibec, despre ce înseamnă să fii actriță independentă: „M-am apucat să fac proiectul și am început să bat la uși”

Mama, ca să poată să educe un copil sănătos emoțional, va trebui să-i spună că așa nu e în regulă, că asta nu e o formă de demonstrare a iubirii, atenției, a devoțiunii sau a relației. Și atât timp cât copilul va înțelege asta de la mamă, prin exemplul propriu al mamei, atunci abuzul nu se va duce mai departe. Însă atât timp cât mama va rămâne într-o relație toxică, nocivă, violentă cu tatăl, copilul va învăța să se comporte la fel.

De multe ori spun: copilul poate să fie victimă sau agresor atunci când va crește. De ce? Pentru că ori va învăța să se apere de agresor, ori va învăța să fie victimă și să se comporte asemenea mamei în relația de familie.

Adela Szentes:

– Adică o fată care a văzut-o pe mama ei bătută în copilărie, ar putea să-și aleagă un partener agresiv?
– Da, pentru că sunt anumite paternuri de personalitate pe care în mod inconștient orice om și le inserează sau și le asimilează și atunci ea va înțelege că limbajul de atenție și de iubire este cel pe care ea l-a văzut în familia de origine. Și atât timp cât tu acasă vezi abuz fizic, vei înțelege că o relație de iubire va funcționa doar pe genul ăsta de abuz.

Recomandări

Ultimul mesaj al pilotului avionului prăbușit în Kazahstan indică un posibil atac. Principalii suspecți

– Care este puterea cuvintelor? Auzim în spațiul public adesea: există femei care o caută sau copii care caută bătaia. Cât de mult ne influențează?
– Ne influențează foarte mult, pentru că nimeni nu caută bătaia. Ceea ce pot să mărturisesc, din lucrul meu constant cu victimele violenței domestice, este că de multe ori femeile au un comportament și ele, la rândul lor, destul de abuziv sau instigator, pentru că doar în felul acesta știu să comunice cu agresorul. Și în felul acesta riposta lui față de ele este abuzul.

«Dumneavoastră ați putea uita o crimă?»

– Sunt situații care escaladează atât de mult încât se ajunge la crimă, fie femeia nu mai suportă și își ucide soțul, fie bărbatul ajunge la crimă. În urma lor rămân copiii. Cum își pot reveni, pot avea o viață normală?
– De multe ori, un copil care și-a văzut unul dintre părinți ucis poate să nu-și revină niciodată din punct de vedere emoțional. Că va putea, de-a lungul vieții, să-și gestioneze emoțiile și să devină o persoană funcțională se datorează faptului că înainte de acel eveniment au avut niște repere cât se poate de sănătoase. Dar evenimentul traumatic, cu siguranță îi va schimba traiectoria de dezvoltare psihoemoțională a acelui copil.

Reabilitarea copilului după un eveniment de felul acesta probabil necesită o viață întreagă. Noi, ca specialiști, nu putem spune că durează doi ani și după doi ani, copilul va putea uita o crimă. Mă întreb, dumneavoastră ați putea uita o crimă? Și sunteți adult… Și noi, ca adulți, suntem influențați și traumatizați dacă avem anumite atrocități care să ne afecteze întreaga integritate emoțională.

Adela Szenes:

– Cât de mult contează intervenția comunității?
– Noi suntem în cadrul ONG-ului, eu susțin grupul de suport pentru femeile trecute prin violența domestică. Aceste grupuri de suport au devenit o comunitate practic a femeilor singure sau împreună cu copiii lor și la un moment dat chiar a existat un caz în care uneia dintre doamne îi era foarte frică, pentru că el venise la ușă și a bătut cu pumnii, cu picioarele, a început să amenințe că îi sparge ușa și în acest timp discuta cu grupul de suport pe WhatsApp și au chemat Poliția și au ajutat-o, au susținut-o. Faptul că ele se cunoșteau și au creat această comunitate a ajutat-o pe acea femeie să treacă peste acest moment.

Mai știu cazuri în care s-au ajutat în sensul că au mers în instanță să se susțină, au devenit martore în proces. Dar vorbim de un grup de femei care lucrează mult cu ele. Din păcate, vecinii acestor cazuri cu care eu am lucrat sunt impasibili, sunt de nederanjat, sunt oameni care nu doresc să se bage, să intervină și atunci fiecare își vede de treaba lui.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro