INTERVIU. Aderarea Republicii Moldova la UE, cu sinceritate: influențele nemțești în Tiraspol și alte teme despre care nu se vorbește

Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene au recunoscut joi, 23 iunie, Ucraina și Republica Moldova drept state candidate la aderare. 

Într-un interviu pentru Libertatea, experta în relații internaționale Oana Popescu Zamfir subliniază că răspunsul UE este unul politic, dat unei probleme de securitate. Rămâne de văzut dacă, pe termen lung, partenerii europeni vor sprijini și în mod concret Republica Moldova și Ucraina pe acest lung și anevoios drum. 

Libertatea: Ce înseamnă pentru Ucraina și pentru Republica Moldova statutul de țări candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană? 
Oana Popescu Zamfir: Pentru Republica Moldova, aderarea este o miză politică, simbolică, dar și economică. Față de statutul de până acum, de membru al Parteneriatului estic, Moldovei i se spune clar că există posibilitatea să adere la UE cândva și, în plus, este posibil să aibă acces la niște fonduri care nu-i erau disponibile din poziția în care se afla. 

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Pentru Ucraina, pe lângă lucrurile de mai sus, se adaugă faptul că în momentul în care va trebui să negocieze cu Rusia o formă oarecare de pace, Zelenski va putea să ofere propriului popor și această victorie a Ucrainei – nu doar în relația cu Rusia, ci și pe frontul european. 

Eșecurile altor țări sunt un semnal de alarmă

– Procesul de aderare este unul ireversibil?
– Nimic nu e ireversibil. Ne putem uita la Turcia, care a început negocierile și a rămas pierdută pe drum de zeci de ani. Ne putem uita la faptul că pentru Balcanii de Vest nu se fac niciun fel de pași înainte.

Ucraina și Moldova fac un pas în față doar din cauza circumstanțelor geopolitice, pentru că nimic nu s-a schimbat atât de mult în realitățile lor interne încât să justifice faptul că UE nu le-a oferit până acum această perspectivă. E un răspuns dat situației de securitate.

Sunt țări care au făcut inclusiv sacrificii istorice – cum a făcut Macedonia de Nord prin acceptarea schimbării numelui -, au făcut reforme, au avut guverne care s-au angajat pe această cale europeană chiar cu prețul pierderii alegerilor. Dacă aceste țări, care așteaptă de nu știu când în anticamera procesului, nici acum nu deschid negocierile din cauza unui singur stat membru, Bulgaria, cred că putem să avem o imagine foarte clară asupra a ce urmează pentru Moldova. 

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

Moldova fără populație, o țară care își va reveni cu greu

Care sunt obstacolele Republicii Moldova în drumul către UE: 

• Reformele grele, care vor depăși mult durata de viață a acestui guvern care-și dorește să le facă.

• Capacitatea administrativă a Republicii Moldova de a implementa reformele este foarte limitată, chiar în contextul unei dorințe reale și sincere a guvernului de a face tot ce i se cere. Va avea nevoie de foarte multă asistență tehnică de la UE și de la țările din jur doar ca să poată face tot ce ține de transpunerea legislației europene în legislație națională, de procesele de ajustare.

E nevoie de o administrație solidă, pregătită, bine plătită, motivată. Moldova nu se poate descurca singură inclusiv din motive geografice – a pierdut o bună parte a populației prin emigrare 

• Reforma justiției, a statului de drept. E dosarul cel mai complicat, e dosarul unde se blochează cel mai mult și unde contează foarte mult voința politică – nu doar a guvernului, ci și a majorității parlamentare și a profesioniștilor din justiție. În plus, susținerea pentru guvern în lupta anticorupție va dura atât timp cât guvernul va putea să livreze totuși și un standard de viață mai bun pentru oameni. Dacă situația economico-socială se va înrăutăți, probabil că puțini vor fi cei cărora le va mai păsa atât de mult de lupta anticorupție.

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

• Problema fundamentală este că Republica Moldova e o țară foarte fragilă din punct de vedere socio-economic: este campioană la inflație, au crescut enorm prețurile, deja era cea mai săracă țară din Europa. Presiunea pe populație cumulat cu amenințarea războiului, cu percepția de instabilitate regională, care poate să facă investitorii să fie mult mai prudenți, face ca Moldova să aibă o problemă în a trece cu bine iarna asta, fără probleme cu alimentarea de gaz și cu implementarea politicilor socio-economice și cu echilibrul macroeconomic – o condiție fundamentală pentru a putea implementa reformele necesare. 

„Dacă Republica Moldova e mai relevantă, România e mai relevantă”

– Ce înseamnă această șansă a Republicii Moldova pentru România?
– Dacă Republica Moldova e mai relevantă, România e mai relevantă. Dacă Republica Moldova reușește și aderarea efectivă la UE, asta înseamnă o mai multă stabilitate regională. Interesul fundamental al României este să aibă vecini care sunt ancorați în același sistem de valori și norme. 

Aderarea la același sistem de valori aduce Republica Moldova și mai aproape de România. Se realizează unirea – în sensul convergenței de aspirații și valori – în interiorul granițelor UE. Asta ar aduce o extindere a influenței României, pentru că avem foarte multe în comun și din acest motiv este de presupus că dacă ambele țări ar fi în UE, foarte des ar fi de aceeași parte a baricadei pe diverse teme. 

Dacă Ucraina va îmbrățișa principiile europene, va fi constrânsă de regulile europene, atunci pericolul de tensiuni și instabilitate în relația cu România se reduce.

Suntem mai legați decât acceptăm că suntem

– Ce rol ar trebui să joace România în parcursul european al Republicii Moldova? 
– România ar trebui să fie una dintre principalele surse de sprijin pentru Republica Moldova. Avem ocazia să arătăm că din experiența noastră putem să dăm și altora un ajutor extrem de prețios. Dacă până acum Republica Moldova nu prezenta foarte mare interes pentru Europa, și rolul României era mai puțin important. Acum contează ceea ce facem, inclusiv în relația cu Ucraina. 

Cu atât mai mult cu cât vedem cât de legate sunt acum toate țările din regiune și cât de important este să avem infrastructură comună cu Ucraina și cu Republica Moldova ca să putem avea rute alternative de export și de import – lucru pe care și noi, și ei l-au neglijat ani la rând. Acum vedem cât de importante sunt conexiunile energetice, cât de important e să avem relații suficient de solide și capacitatea să gestionăm împreună fluxuri migratorii – de refugiați, de pildă. 

Cred că e fundamental ca atât România, cât și ceilalți parteneri să sprijine Moldova în primul rând financiar, ca să nu existe o situație de colaps economic și financiar. În al doilea rând, Republica Moldova trebuie ajutată cu capacitate tehnică, cu expertiză. Iar aici trebuie să se implice mai ales România, care are legislația în limba română și care are foarte mulți oameni care au lucrat la procesul de aderare a României, care înțeleg lucrurile, știu cum funcționează negocierile cu UE.

„Se vede cât de fragil e sprijinul”

– Cu alte cuvinte, Republica Moldova a primit un sprijin politic, dar are nevoie de mult mai mult decât atât. 
– E de reținut acest lucru: Moldova a primit foarte mult din punct de vedere politic, dar în același timp este foarte posibil să primească foarte puțin în mod concret. Dacă nu primeau acum, era foarte posibil să nu mai primească deloc în orizontul de timp apropiat. Și atunci se vede cât de fragil e, de fapt, acest sprijin. 

Să sperăm că UE nu s-a mulțumit cu a oferi o ramă goală Republicii Moldova, în care să pună doar o poză cu liderii foarte bucuroși că au avut această realizare, după care următoarea dată când mai auzim ceva pe tema asta e peste ani și ani.

Conexiunea dintre Tiraspol și Germania

– Ce înseamnă pentru Moldova această victorie în contextul războiului din Ucraina? Există riscul ca guvernul de la Kremlin să încerce să împiedice acest parcurs european folosindu-se de Transnistria? 
– Destul de puțin probabil, pentru că în momentul de față, Kremlinul controlează în mod limitat guvernul de la Tiraspol. Acolo cea mai influentă entitate este grupul de companii Sheriff, al cărui fondator este cetățean ucrainean, are proprietăți lângă Kiev și Odesa, are investiții în Ucraina, are legături foarte strânse cu Germania. Deci ei acolo nu au interesul să destabilizeze, ei au interesul să aibă liniște să continue să-și facă contrabanda nederanjați. Pe de altă parte, Transnistria, la insistențele UE, a fost și ea acoperită de tratatul de liber schimb pe care îl are Republica Moldova cu UE. 

Deci, Transnistria are tot ce este mai bun din ambele zone: și din zona albă în care poate să exporte în UE, și din zona gri, unde toată lumea închide ochii la contrabanda pe care o fac. Deci, interesul lor în clipa de față de implicarea în război de partea Rusiei este 0, interesul lor pentru a destabiliza lucrurile este foarte scăzut, așa că nu cred că va exista un risc dacă circumstanțele se mențin așa cum sunt acum. 

Și Kremlinul nu prea mai are capacitate, cât timp Rusia nu va avea suficienți bani pe care să-i dea Transnistriei – și-n momentul ăsta n-are -, nu are cum să contrabalanseze beneficiile pe care le extrage guvernul de la Tiraspol din zona UE. Doar dacă Rusia își recapătă interesul și capacitatea financiară de a împinge mult mai puternic lucrurile în Transnistria, atunci se poate imagina o schimbare a situației. 

– Această decizie a UE poate schimba strategia Rusiei în războiul cu Ucraina?
– Nu cred că va impacta foarte mult. Rusia pare că a acceptat acest tip de front comun pe care l-a făcut Uniunea Europeană, vede nivelul de sprijin pe care îl primește Ucraina și, după patru luni de război, fiecare parte s-a cam acomodat cu strategia celeilalte. În momentul de față, lupta adevărată se dă mai degrabă pe domeniul energiei. Rusia speră să reușească să-și mențină acțiunea în Ucraina până când va începe iarna. 

Rusia speră că atunci această unitate pe care o arată UE s-ar putea să înceapă să se dizolve în fața unei amenințări mult mai concrete, de natură economică.

Iar noi, ca europeni, sperăm să găsim totuși unitatea, astfel încât să nu existe acest tip de diviziuni când Rusia o să taie probabil de tot gazul către Europa sau va lua alte măsuri similare. 

Urmărește-ne pe Google News