ComenteazăNăscut în 1944, în prezent locuind la Londra, Andrew Popper a fost persoana care l-a reprezentat pe Regele Mihai în negocierile cu guvernul român privitoare la restituirea domeniului Peleș.
Din 10 mai 2006, a devenit șef al Casei Majestății Sale, funcție pe care o îndeplinește și în prezent.
Libertatea: Excelență, vă rog să le explicați cititorilor, care poate nu sunt familiarizați, ce presupune funcția de șef al Casei Majestății Sale!
– Andrew Popper: Funcția înseamnă supravegherea tuturor activităților Casei Regale și a personalului care lucrează pentru Casa Regală, care este destul de substanțial, având în vedere că s-au restituit pădurile și alte proprietăți și de aceea trebuie să existe un personal care să le administreze. Am avut un rol de supraveghere, nu de conducere de zi cu zi. De asemenea, am fost întotdeauna interesat de aspectele financiare, pentru că toate activitățile publice ale familiei regale sunt costisitoare și trebuie finanțate, în mare măsură, de către familie.
Rolul principal l-am jucat în relația dintre familia regală și Guvernul României, în special în ceea ce privește negocierile pentru retrocedarea unor proprietăți, în special Castelul Peleș. Sau domeniul Peleș, ca să fiu mai corect.
Andrew Popper:
– Sunteți în această funcție și după decesul Regelui Mihai…
– Da, sunt în continuare șeful Casei Majestății Sale. Bineînțeles, acum este vorba despre Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei. Vreau să vă mai spun că în decursul timpului am avut discuții la nivelul guvernului pentru a reglementa relațiile dintre familia regală și statul român. Guvernele României m-au sprijinit întotdeauna și am avut mereu o relație excelentă. Dovadă, deși a fost un eveniment trist, funeraliile regelui. Acolo am primit un sprijin excepțional din partea guvernului și a statului român. Cu sprijinul statului am reușit să organizăm un eveniment de amploare, care a fost lăudat pe plan internațional și a fost primit foarte bine de publicul din România și de către cel internațional.
L-a cunoscut pe Regele Mihai în 1996, la New York
– Când și în ce context l-ați cunoscut pe Regele Mihai?
– L-am cunoscut în 1996, la New York. Mai înainte, o cunoscusem pe cea care în acel moment era Alteța Sa Regală Principesa Margareta și începusem să colaborez cu Alteța Sa în ceea ce privește Fundația Principesa Margareta, care se ocupă de acte de caritate în România. Câteva luni mai târziu, țin minte că m-a invitat la o recepție la casa familiei Forbes, unde era invitat și Majestatea Sa Regele, și acolo l-am cunoscut. Era 1996.
– Cum era Regele Mihai ca om? Ce ați remarcat la el în mod deosebit?
– Am fost influențat cel mai mult observând comportamentul Regelui Mihai. Nu putea să existe o lecție mai bună despre cum să ne comportăm, în general. A fost un om extrem de modest, de o integritate impecabilă. El trata pe absolut toată lumea egal. Nu avea nicio importanță dacă în fața lui era personalul de serviciu de la Palatul Elisabeta sau prim-ministrul. Nu avea un comportament diferit, bazat pe rangul persoanei respective. Îi trata pe toți cu mare respect, era foarte politicos cu toți, mereu preocupat de ceilalți.
Își dorea să fi fost de folos țării mult mai mult decât a putut să fie, totdeauna l-a preocupat această idee, că ar fi putut să facă mai mult pentru țară, dar nu i s-a permis
Andrew Popper, despre Regele Mihai:
“Nu l-am văzut niciodată nervos pe Regele Mihai, sau să ridice vocea”
– L-ați văzut vreodată nervos sau supărat?
– Nervos nu l-am văzut niciodată. Nu l-am văzut niciodată să își piardă cumpătul sau să ridice vocea. Dar l-am văzut în câteva ocazii supărat și oarecum deprimat de anumite evenimente politice care aveau loc în România. De multe ori l-am văzut nemulțumit de cum mergeau lucrurile în acea perioada în România, mai ales la începutul anilor 90, l-am văzut oarecum supărat pentru tratamentul care i s-a dat în anumite momente.
– Probabil vă referiți la momentul petrecut în 1994, când Regele Mihai a ajuns pe Aeroportul Otopeni și a fost întors din drum de autoritățile române, care nu i-au dat voie să revină acasă.
– Și asta, dar în perioada aceea eu nu eram apropiat de Rege. Eu l-am văzut amărât în ceea ce privește comportamentul anumitor politicieni din perioada respectivă. Însă, repet, nu l-am văzut niciodată furios sau ridicând vocea. Era necăjit, amărât pentru că lucrurile nu mergeau bine din punct de vedere economic, nu se făceau transformările care ar fi trebuit să se facă din punct de vedere politic.
– La ceremoniile oficiale, părea puțin reținut, se poate vedea din aparițiile filmate. Cum era Regele în afara cadrului oficial?
– Da, era mult mai reținut în cursul evenimentelor publice, era foarte prudent. Oarecum taciturn. Însă comportarea lui se schimba când era cu familia și cu apropiații. Atunci devenea mult mai relaxat, îi plăceau glumele, avea un simț dezvoltat al umorului, îi plăcea să depene amintiri, lucruri pe care nu le făcea niciodată în public. Era foarte deschis, foarte zâmbitor, plin de umor, întotdeauna dispus să întrețină discuții pe tema automobilelor.
Ceremonie de decorare la Palatul Elisabeta, în 2011. Înaintea ceremoniei s-a intonat Imnul Regal. Video: Cristian Otopeanu
Explicația vine din toată istoria trăită de Regele Mihai. La început, cu tatăl său (n.r. – Carol al II-lea), care l-a criticat întotdeauna. Apoi, perioada nazistă, apoi perioada comunistă. Astfel a învățat să își ascundă sentimentele în public, s-a antrenat să fie circumspect.
Andrew Popper, despre faptul că Regele Mihai era reținut în public:
– Când ați fost prima dată în Palatul Elisabeta?
– Prima dată am fost în Palatul Elisabeta în 2003. Adică la aproximativ doi ani după ce palatul a fost dat în folosință Regelui.
– Ce v-a impresionat la început, când ați intrat prima dată în clădire?
– Știam că mă aflu într-o clădire cu o mare semnificație istorică. Știam că acolo Regele Mihai a petrecut ultimii trei ani și ceva în România, știam că în acel palat a semnat actul forțat al abdicării și că au avut loc multe întâlniri importante. M-a impresionat faptul că palatul arăta foarte divers față de cum arată astăzi. Când am intrat în palat în 2003, cred că nu mai exista absolut nimic din ceea ce fusese mobilierul original dinainte de 1948. Mobilierul fusese înlocuit cu un mobilier destul de urât și se afla într-o situație destul de proastă.
– Nu mai erau nici opere de artă?
– Nu existau opere de artă în acel moment, de-abia începuse familia regală să aducă dintre lucrurile care aminteau de existența familiei regale și de trecutul lor. Foarte impresionant a fost că mulți cetățeni români au făcut donații, în primul rând cu valoare sentimentală. Adică, au trimis portrete pe care le aveau acasă din perioada regelui, au trimis documente, cărți. Un alt elemente impresionant este că foarte mulți artiști români au donat portrete și obiecte de artă pentru decorarea palatului. Remarcabile sunt operele de artă ale domnului Ștefan Câlția (n.r. – pictor), care a fost întotdeauna apropiat de familia regală.
– Ce a însemnat Palatul Elisabeta pentru Regele Mihai?
– Foarte mult. În primul rând, pentru activitatea foarte intensă dintre 1944 și momentul în care a semnat forțat actul de abdicare. Regele a locuit acolo imediat după 23 august 1944, întrucât casa unde locuia, aflată în spatele Palatului Regal din Calea Victoriei, fusese bombardată de nemți. Și atunci s-a mutat în această locuință, pe care i-a cedat-o mătușa sa, Principesa Elisabeta.
– Așa…
– Regele era foarte legat din punct de vedere emoțional de această clădire, acolo au avut loc toate întâlnirile cu politicienii români care au încercat să salveze țara de comunism, dar, din păcate, nu au reușit. Tot acolo au avut loc întâlnirile mai puțin plăcute cu reprezentanții regimului sovietic. De asemenea, palatul a reprezentat pentru Rege reîntoarcerea în România, pentru că după revenirea oficială, produsă în 2001, au avut loc foarte multe evenimente acolo.
Cum arată încăperea unde Regele Mihai a fost obligat să abdice în 30 decembrie 1947
– Ați fost în camera unde Regele Mihai a fost obligat să abdice?
– Da, am fost. Cele mai multe întâlniri cu Regele au avut loc în acea cameră.
– Cum arată? Vă rugăm să ne-o descrieți, pentru că nu este inclusă în turul pentru public. Știu că acolo se află dormitoarele familiei regale.
– Este o încăpere frumoasă, se cheamă Salonul cu bârne, pentru că are un plafon acoperit cu bârne. Este situată la etajul superior al palatului, iar ca să ajungi acolo, se urcă pe scări, spre apartamentele familiei. Pe dreapta este acest salon, aflat în fața dormitorului Regelui. La intrare, se află un șemineu și câteva canapele și în spatele unei canapele este un birou, unde se poate sta și se poate lucra.
– Vederea care este?
– Vederea este exact ca și cea din Sala Regilor. Salonul cu bârne este deasupra Sălii Regilor, prin urmare vederea este aceeași, spre grădină.
Palatul Elisabeta a fost mereu folosit pentru evenimente în interes național și pentru prezentarea imaginii României pe plan internațional. A fost vizitat de toți șefii guvernului, de oaspeți străini, de membri ai altor familii regale. Deci, s-a transformat într-un centru în care are loc activitatea familiei regale și care proiectează o imagine pozitivă pentru România.
Andrew Popper, despre Palatul Elisabeta:
– Ce trebuie să știe vizitatorii Palatului Elisabeta?
– În primul rând, trebuie să știe originea acestei clădiri, construită în 1936, pentru Principesa Elisabeta, care s-a întors în România după ce a fost Regina Greciei. Apoi, trebuie să știe că un număr foarte important de evenimente istorice din perioada 1944-1947 s-a petrecut la Palatul Elisabeta. Practic, Palatul Elisabeta a fost centrul rezistenței Regelui față de impunerea regimului comunist. De asemenea, a fost locul unde Regele a fost forțat să abdice.
– Apoi?
– Apoi, Palatul Elisabeta a reprezentat și locul în care regele s-a întors în 2001 și încet, încet s-a construit acest muzeu al regalității în România. Sunt nenumărate obiecte în palat care amintesc de originea familiei regale, de istoria familiei regale. Iar vizitatorii mai trebuie să știe că palatul este un loc unde se petrec extrem de multe evenimente, așa a fost întotdeauna.
Foto principală: Hepta
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!