„Putin nu-și permite luxul unei înfrângeri, pentru că regimul său se va prăbuși”, spune Goșu. Istoricul consideră că liderul de la Kremlin caută să ajungă la negocieri doar pentru a trage de timp.
Iar presiuni pentru inițierea unor negocieri de pace se fac și din partea unor cancelarii occidentale care „nu îmbrățișează cauza ucraineană și vor să revină cât mai repede la «business as usual» cu Rusia”.
De cealaltă parte, la Kiev, „s-a simțit o disperare”, după ce s-a observat „oboseala sau chiar plictiseala unor cancelarii occidentale și a unei părți din opinia publică, care nu mai vrea să audă de războiul din Ucraina”.
Zelenski ne repetă că dacă Ucraina pică, nici Europa Centrală nu se va simți bine. O să urmăm și noi, unul după altul.
Armand Goșu:
- Armand Goșu este conferențiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universității din București, unde predă istoria politică a Rusiei și a URSS. Are un doctorat în istoria Rusiei cu o teză susținută la Universitatea din Moscova (1998) și a publicat mai multe cărți, între care „Rusia, o ecuație complicată” și, recent, „Putin, obsesia imperiului”.
„Responsabilitatea revine Rusiei, pentru că ea a declanșat atacul cu rachete”
Libertatea: Racheta era rusească, dar, cel mai probabil, a fost lansată greșit de artileria ucraineană. „Un incident nefericit”, a concluzionat președintele Poloniei, calmând temerile privind escaladarea războiului. Ce concluzii pot fi trase în urma acestei presupuse erori militare?
Armand Goșu: Cred totuși că explicația corectă este cea furnizată de Polonia și Statele Unite, anume că apărarea antirachetă ucraineană a încercat să doboare o rachetă de croazieră rusească, însă a eșuat.
Deci, traiectoria rachetei nu este rezultatul unei erori militare, nu a fost lansată greșit, cum spuneți dv., pentru că nu teritoriul Poloniei a fost ținta ei. Ucrainenii au încercat să doboare o rachetă rusească, nu să lovească Polonia, cel mai important aliat al lor.
Nu am expertiza necesară pentru a spune în ce măsură cursul unei rachete S 300 se poate schimba dacă atinge superficial o altă rachetă sau intră în zona de turburență provocată de trecerea acesteia. Cert este că racheta S 300 trasă probabil, deocamdată nu știm sigur, de apărarea antiaeriană ucraineană a lovit un sat polonez, situat la la 6 km de graniță și a ucis doi oameni.
– Mesajul politic pare să fi fost deja transmis, totuși.
– Pentru concluziile tehnice ar trebui să așteptăm raportul final al experților polonezi. Însă concluziile politice au fost formulate foarte clar din primele ore după acest eveniment tragic de președintele Poloniei, Duda, de președintele SUA, Biden, de cancelarul Germaniei, Scholtz, de secretarul general al NATO, Stoltenberg, anume că responsabilitatea revine Rusiei, pentru că ea a declanșat atacul cu rachete din 15 noiembrie, unele rachete țintind teritoriile de vest ale Ucrainei, în aproapierea graniței cu Polonia.
Informațiile sunt contradictorii, ar fi vorba de una sau de două rachete. Rachetele S 300 sunt de fabricație sovietică sau rusească, deci destul de vechi. Bombardamentul masiv executat de Rusia la 15 noiembrie a fost cu rachete de croazieră, dar și cu S 300.
Apărarea antiaeriană ucraineană are și ea acest tip de rachete și le folosește ca să doboare rachetele Kalibr sau pe cele de croazieră trase de ruși. Raza de acțiune a sistemelor de apărare antiaeriană ucrainene este de 75 km. Racheta atunci când ratează ținta se autodistruge. Și, cel mai important lucru, rachetele au număr de identificare. Deci, e o treabă de câteva zile ca să aflăm rezultatele cercetării.
Dacă era un atac rusesc, Polonia nu ar fi așteptat decizia politică a NATO
– Incidentul a adus în prim-plan scenariul implicării NATO împotriva Rusiei. La Moscova, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a vorbit despre un nou război mondial. Unde ne aflăm în mod concret față de aceste scenarii alarmante?
– S-a pus problema unor consultări prevăzute în articolul 4 al Statutului NATO. Încă din primul moment, președintele Poloniei, Duda, a spus că și în cazul în care ar fi vorba de o rachetă trasă de Rusia, consideră că e vorba de un incident izolat, nu de un atac deliberat care să presupună o ripostă din partea Alianței nord-atlantice.
Secretarul general Stoltenberg a spus că nu sunt îndeplinite condițiile pentru invocarea articolului 5, privind apărarea comună. Iar președintele Poloniei a spus că țara sa nu va invoca nici articolul 4, cel care prevede consultări urgente.
Și acum, mă hazardez eu să comentez, dacă era cazul unui atac rusesc, cred că reacția militară a Poloniei s-ar fi bazat pe relația specială pe care o are această țară cu SUA, Marea Britanie și Canada, și doar apoi pe mecanismul de conducere al NATO, care presupune o decizie politică, care poate întârzia sau, la limită, poate fi blocată de o țară membră.
Faptul că s-a vorbit despre asta, în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, e un lucru cât se poate de normal. Nu trebuie să uităm faptul că înainte să atace Ucraina, la 17 decembrie 2021, Rusia a cerut NATO, prin drafturile de acorduri trimise SUA și NATO, să se retragă la granițele dinainte de summit-ul de la Madrid, din 1997, asta însemnând că nu doar țări ca România sau Bulgaria ar fi rămas în afara alianței, ci chiar Polonia.
Iar, recent, în toamna acestui an, în clipa în care Putin anunța la Kremlin anexarea celor patru regiuni din Ucraina, Zelenski a cerut o procedură „accelerată” de aderare la NATO.
Dmitri Medvedev e un personaj mai degrabă exotic, care-și face de lucru cu astfel de comentarii. El e parte a mașinăriei de propagandă rusești. De luni întregi, Medvedev amenință Occidentul cu atacuri nucleare, cu al treilea război mondial, asta pare să fie specialitatea lui. Cred că-i acordăm atenția pe care nu o merită.
„Biden a ieșit public pentru a detensiona situația”
– Președintele Biden a fost primul lider occidental care a pus la îndoială public faptul că proiectilul a fost lansat de Federația Rusă. Are vreo semnificație această luare de poziție?
– Americanii au primit informații din Polonia și Ucraina, la care se adaugă înregistrările unui avion de patrulare al NATO care a zburat deasupra Poloniei. În plus, americanii au fost implicați încă de la începutul anchetei. Citesc intervenția președintelui Biden, care putea și el să aștepte concluziile anchetei oficiale, ca o decizie de a contribui la dezescaladarea tensiunii.
Faptul că a ieșit în același timp cu președintele Duda, confirmă o dată în plus excelenta coordonare dintre Polonia și SUA. Coordonare confirmată acum câteva ore și de vizita pe care șeful CIA, ambasadorul William Burns o face la Varșovia, după ce s-a întâlnit la Ankara cu șeful spionajului rusesc, Narîșkin.
Nu uitați că Burns a fost ambasador la Moscova și este unul dintre cei mai buni experți pe Rusia pe care-i are administrația americană.
Deci, Biden a ieșit public pentru a detensiona situația. Tocmai într-un moment în care presa nu doar cea occidentală, ci și moscovită, precum și diverși comentatori vorbeau de un război între NATO și Rusia. În fond, nu e nimic nou, Biden este constant cu sine însuși, amintiți-vă că prima lui declarația după începerea agresiunii rusești, a fost că SUA, NATO nu vor începe războiul cu Rusia. Și a explicat și de ce.
„Zelenski ne repetă: dacă Ucraina pică, o să urmăm și noi, unul după altul”
– De cealaltă parte, președintele Ucrainei a acuzat direct Rusia și a cerut „un răspuns rapid” din partea liderilor occidentali. Este posibil ca președintele Ucrainei să nu fi fost la curent cu situația reală?
– Sunt mai multe declarații ale președintelui Zelenski despre acest eveniment tragic. În prima zi a insistat asupra faptului că are toate aceste informații din raportul generalului Valeri Zalujnîi, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene al Ucrainei. Tot generalul Zalujnîi a oferit americanilor informațiile pe baza cărora Pentagonul, coroborându-le cu altele de la polonezi, a ajuns la concluzia că ar fi o rachetă trasă de apărarea antiaeriană ucraineană.
Zelenski chiar insistă asupra faptului că ucrainenii au manifestat toată deschiderea și au oferit partenerilor occidentali toate informațiile, pe când ei n-au fost invitați să vadă resturile rachetei, în satul polonez sau să participe la investigație, alături de polonezi și americani.
Aseară târziu, președintele Zelenski pare că și-a mai nuanțat poziția. N-a mai repetat că este rachetă rusească. A spus că acest incident tragic marchează trecerea peste graniță a agresiunii rusești.
El ne spune, de fapt ne repetă, că dacă Ucraina pică, nici Europa Centrală nu se va simți bine. O să urmăm și noi, unul după altul. S-a simțit în aceste zile o disperare a Kievului, care observă oboseala sau chiar plictiseala unor cancelarii occidentale și a unei părți din opinia publică, care nu mai vrea să audă de războiul din Ucraina.
– În ultimele zile, multe alte rachete au fost lansate de armata rusă împotriva unor obiective civile din Ucraina. Ce efecte poate avea această strategie asupra războiului?
– Ar putea avea un efect pe termen lung, în sensul determinării populației să nu mai susțină rezistența armată și să facă presiuni pe Zelenski ca acesta să cedeze teritorii Rusiei, pentru ca Putin să accepte înghețarea războiului, printr-un nou Minsk – 3.
Sunt atacuri împotriva populației civile. E distrusă infrastructura urbană, curentul electric, centralele termice, apa potabilă, canalizarea, în localități aflate la sute de kilometri de liniile frontului. Dar din punct de vedere tactic sau strategic, aceste bombardamente nu influențează situația de pe front.
În ciuda utilizării acestor rachete și mai ales a dronelor iraniene împotriva civililor, armata ucraineană a continuat cu succes ofensiva în sud și est, unde a eliberat Herson, regiunea Harkov, iar acum forțează în Lugansk.
„Putin dorește foarte tare o pauză, vrea negocieri”
– Negocieri pentru pace. Le vedeți posibile înainte de sfârșitul anului? În ce format?
– Putin dorește foarte tare o pauză, vrea negocieri… Dar nu pentru a încheia pacea, ci pentru a câștiga timp ca să pună pe picioare o nouă forță de invazie pentru primăvara anului viitor. Ucrainenii vor să mențină ritmul și să nu-i ofere lui Putin șansa de a-și reveni în forță.
Au un moral bun, sunt tot mai bine înarmați grație Land Lease-ului american, sunt convins că vor continua presiunea asupra invadatorilor ruși și în următoarele luni.
Eu nu mă număr printre cei care cred că războiul nu se duce astăzi pe timp de iarnă. Nu mai suntem în secolele XV-XVIII, ca armatele să ia pauză în vremea iernii, pentru că mișcările trupelor erau împiedicate de condițiile meteorologice.
Da, cred că există presiuni pentru negocieri de pace, mai ales din partea unor cancelarii occidentale. În ultimele luni, au fost capitale importante care n-au făcut un secret din faptul că nu îmbrățișează cauza ucraineană și vor să revină cât mai repede la „business as usual” cu Rusia.
Recent și președintele Zelenski a formulat 10 de condiții pentru negocierea păcii cu Rusia, începând cu integritatea teritorială, asigurarea securității energetice, alimentare etc. Serghei Lavrov a spus că nu sunt rezonabile. Deocamdată, știm că Rusia a anexat oficial patru regiuni din estul și sudul Ucrainei, în urma unei parodii de referendum. Numai că nu controlează teritoriul acestor regiuni, din cauza succesului contraofensivei ucrainene.
Deci, chiar dacă am asista la tatonări sau negocieri până la sfârșitul anului, deși e puțin probabil să se întâmple asta, acestea nu vor duce nicărieri, pentru că pozițiile sunt prea diferite.
Încă un detaliu important: Putin nu-și permite luxul unei înfrângeri, pentru că regimul său se va prăbuși. Deci, Putin își joacă în Ucraina o carte de politică internă, propria supraviețuire la Kremlin.
Foto: Hepta
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro