ComenteazăConflictul Rusia-Ucraina a intrat într-o nouă etapă, după discursul dur de luni seară al liderului de la Kremlin, care a afirmat că Ucraina e „o creație bolșevică fără tradiție ca stat” și că oficialii de la Kiev vor fi singurii vinovați pentru orice vărsare de sânge.
Într-un interviu pentru Libertatea, expertul în spațiul ex-sovietic Armand Goșu spune că discursul lui Vladimir Putin este, în fapt, un program clar și coerent de expansiune teritorială, iar unele dintre fostele republici sovietice au acum motive întemeiate de îngrijorare.
Profesorul universitar expune și scenariile posibile în ce privește evoluția tensiunilor și subliniază că, deși pericolul unui conflict armat este încă foarte ridicat, un război ca în cărțile de istorie nu este posibil.
„Chiar dacă NATO nu este o soluție pe termen scurt pentru Ucraina, Ucraina își găsește aliați puternici în lume, după cum a dovedit-o în ultimele luni”, spune Goșu pentru Libertatea.
- Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Consiliul german de politică externă, are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998), și este conferențiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universității din București. A scris mai multe volume despre Rusia, între care „Euro-Falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic” și „Rusia, o ecuație complicată”.
Ce alte state mai sunt pe „radarul lui Putin”
Libertatea: Domnule profesor, cum apreciați discursul lui Vladimir Putin în care a anunțat recunoașterea independenței celor două regiuni separatiste din Ucraina? Dincolo de ce am auzit cu toții, ce semnale a trimis liderul de la Kremlin?
Armand Goșu: Nu a fost un discurs neașteptat. De fapt, Vladimir Putin a dezvoltat ideile din articolul publicat de el anul trecut, intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și a ucrainenilor”. Numai că, în momentul ăsta, discursul lui transmis pe televiziuni este un program de expansiune teritorială, un program de refacere a Imperiului Rus.
Eu cred că așa a fost citit și în Kîrgîzstan, și în Belarus, și la Chișinău, iar fiecare dintre aceste țări, foste republici sovietice, care cumva au făcut parte din Imperiul Rus, acum au motive foarte clare să se teamă de Rusia, pentru că sunt pe radarul lui Putin într-un proiect de expansiune teritorială, clar și coerent explicat.
– Ce înseamnă, concret, recunoașterea independenței regiunilor Donețk și Luhansk de către Rusia?
– Pentru Ucraina, înseamnă încălcarea integrității teritoriale și a suveranității, înseamnă sfârșitul oricărei șanse de a reglementa conflictul prin Acordurile de la Minsk și pune problema continuării politicii de destabilizare a Ucrainei. Din discursul lui Putin e foarte clar că el nu se va limita doar la recunoașterea celor două republici populare, ci vrea mai mult.
El spune că Ucraina e un non-stat, o făcătură, adică nu există. Spune că e o invenție a lui Lenin și Stalin. Spune că ucrainenii nu sunt un popor, că sunt tot ruși. Când vii cu asemenea afirmație, nu poți decât să tragi concluzia că adevăratul obiectiv al lui Putin este să anuleze statalitatea Ucrainei.
Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic:
„Zelenski s-a mișcat foarte bine pentru un om care nu e politician”
– Ați menționat Acordurile de la Minsk. Mulți analiști cer să se revină la respectarea acelor prevederi. Nu e o utopie să mai discutăm despre asta? Nu e prea târziu?
– Acordurile de la Minsk sunt moarte! N-au cum să se înțeleagă, pentru că fiecare parte îl interpretează în felul ei, se acuză unii pe alții că au sabotat acordurile de la Minsk. În realitate, nici ucrainenii nu vor asta. E foarte complicată situația politică internă a lui Zelenski în acest moment.
– De ce spuneți asta?
– Până acum s-a mișcat foarte bine pentru un om care nu e politician, a făcut față presiunii, dar acum va fi o parte de negocieri destul de dificilă pentru el. Totuși, ucrainenii au o diplomație bună, încăpățânată, foarte activă în ultimii ani, ajutați și de americani, de britanici, canadieni. S-ar putea să facă o figură frumoasă.
„În această criză, în spatele Ucrainei s-a format o altă coaliție”
– În aceste condiții, ce șanse mai are Ucraina să adere la NATO? Credeți că Aliații vor accepta un stat fragmentat?
– În primul rând, NATO trebuie să se reformeze el însuși. Poate că există perspective ca Ucraina să adere la NATO, dar poate că NATO va deveni irelevant într-un timp nu foarte îndepărtat.
Deocamdată, în această criză, am văzut că în spatele Ucrainei s-a format o altă coaliție, compusă din Canada, SUA, Marea Britanie, la care s-au adăugat Polonia și țările baltice.
Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic:
Aceste state au sprijinit cel mai activ – prin fapte, nu prin vorbe – creșterea capacității Ucrainei de a rezista, creșterea gradului de pregătire de luptă a trupelor ucrainene. Au ajutat armata ucraineană cu livrarea de muniție și de tehnică de luptă.
Chiar dacă NATO nu este o soluție pe termen scurt pentru Ucraina, Ucraina își găsește aliați puternici în lume, după cum a dovedit-o în ultimele luni.
– Evenimentele din Ucraina au urmat scenariul probat deja în Georgia și în Crimeea, în 2008, respectiv 2014?
– S-a mers pe scenariul georgian. Sunt multe asemănări cu ce s-a întâmplat acolo. Și în cazul Osetiei de Sud, și în cazul Abhaziei existau acele referendumuri, realizate cu mult timp înainte, la care s-a făcut trimitere cu ocazia recunoașterii independenței.
Toate aceste entități separatiste sunt pregătite într-un fel sau altul. Sunt niște bucăți de plastilină în mâna diplomației rusești, care le utilizează cum are nevoie, în funcție de context.
Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic:
Scenarii posibile pentru viitorul Ucrainei
– Rusia și-ar dori să muște mai mult din teritoriul ucrainean decât au acum regiunile separatiste?
– Sunt mai multe variante. Poți ocupa militar. Poți să trimiți armata să facă război. Dar eu cred că e puțin probabil să se întâmple asta, pentru că ar însemna adoptarea imediată a unor sancțiuni draconice împotriva Rusiei.
Probabil ar putea să ocupe Ucraina în câteva săptămâni. Problema este ce face apoi: faci administrație militară câteva săptămâni, luni, dar imediat după ce ai ocupat, începe războiul de partizani. E armata rusă pregătită să facă față unui război de partizani?
Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic:
Cealaltă variantă ar fi să-l dai jos pe Zelenski, să aduci la Kiev o putere favorabilă Rusiei, dar e tot o acțiune destul de greu de săvârșit.
– De ce?
– Dacă o faci printr-o lovitură de stat, riști să arunci țara în război civil, iar un război civil creează probleme pe termen lung și e foarte complicat de controlat evoluția lui. Dacă aștepți alegerile, e foarte dificil de imaginat că o structură pro-rusă sau măcar neutră față de Rusia ar ajunge la Kiev, în condițiile în care ce a făcut Putin în acești ultimi ani cu Ucraina n-a făcut decât să consolideze antirusismul și naționalismul ucrainean.
În acest moment, Putin n-are foarte multe variante la îndemână.
– Care este, așadar, cel mai plauzibil scenariu de viitor?
– Presupunerea mea e că are acolo prea mulți soldați și va încerca să găsească diverse pretexte și să forțeze acea linie de contact, pentru a extinde teritoriul acestor republici la întreaga regiune, pentru că republicile separatiste sunt doar vreo 30% din teritoriul celor două regiuni. Sau să încerce să forțeze spre nord ori spre sud.
Putin a tot fost întrebat care sunt pașii pe care îi va face, iar el a spus foarte clar că va judeca în funcție de context, de situația de pe teren, iar această situație nu depinde doar de Rusia. Eu sunt convins că el azi nu știe ce va face mai departe.
Oamenii de tipul lui Putin, iar el e înconjurat mereu de oameni cu gândire militară, merg pe scenariul pe care îl știu și pe care îl învață în școală, cum e cel din 2008, cu Georgia.
Rusia va lăsa în joc regiunile separatiste
– Pentru viitorul Ucrainei, intrarea Donețk și Luhansk între granițele Rusiei ar putea fi, de fapt, o variantă mai bună decât perpetuarea stării de conflict în interiorul Ucrainei?
– Eu nu exclud acest scenariu deloc, dar ați văzut că Serghei Narîşkin (șeful serviciului de informații externe al Federației Ruse, n.r.) s-a și scăpat când a zis că e de acord cu anexarea, iar Putin i-a zis că nu e de vorba de integrarea lor, ci de expresia independenței lor. Pe Narîșkin l-a luat gura pe dinainte într-un fel.
Rusia s-ar putea să meargă pe acest scenariu, deși nu e foarte sigur. Senzația mea e că Rusia nu se mulțumește doar cu atât, ci vrea mult mai mult. Or, dacă vrei mai mult decât cele două mici entități, ar trebui să lași pe tablă acele piese și să joci cu ele. Rusia le va integra doar dacă cele două regiuni sunt amenințate.
Întotdeauna au șanse negocierile diplomatice, problema e că va trebui strâns din dinți și discutat cu Rusia, n-ai cum să nu porți negocieri. Rusia vrea mult mai mult decât atât.
Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic:
– Mai poate fi vorba acum de negocieri diplomatice?
– Părerea mea e că americanii ar trebui să se gândească la niște negocieri de genul Helsinki 2 (Acordurile de la Helsinki, semnate în 1975 de 35 de state, între care URSS și SUA, pentru îmbunătățirea relațiilor dintre statele comuniste din Europa și Vest, n.r.) – atenție, nu Yalta! -, cu o nouă structură de securitate. Nu poți fără ea, lumea așa a funcționat în ultimii 30-35 de ani, tu nu mai ai Cer Deschis (Open Skies Treaty, un tratat internațional semnat în 1992, ratificat în 2002, din care Rusia s-a retras oficial în 2021, n.r.), tu nu mai controlezi cine ce manevre face, doar niște garanții de tipul ăsta pot crește încrederea între NATO și Rusia și diverși parteneri.
Deci neapărat negocieri, neapărat discuții serioase, pentru că trebuie pus ceva în locul acestor tratate și acorduri internaționale din care Rusia a ieșit în ultimii zece ani sau a suspendat participarea la ele.
Europa nu va produce un alt război mondial
– Premierul britanic Boris Johnson afirma că Rusia plănuieşte cel mai mare război din Europa de după 1945. E plauzibil un astfel de scenariu?
– Pericolul unui conflict armat n-a dispărut. Dar un război de tipul celui de-al Doilea Război Mondial sigur nu mai poate să aibă loc, deci cred că premierul Johnson exagerează.
Cred că mai degrabă vom avea războiul de tip modern, care începe cu atacuri cyber, care vor fi purtate prin intermediul mercenarilor, nu vom asista la desfășurări de fronturi de sute de mii de kilometri, cu armate întregi de mii de tancuri. Cred că astea sunt războaiele trecutului.
– Ce a câștigat președintele Putin prin recunoașterea independenței celor două regiuni?
– Pe termen scurt, își consolidează imaginea și statutul de „lider istoric care adună pământurile rusești”. Acum, pariul lui Putin e pentru manualul de istorie de mâine și de peste 30-40 de ani, nu pentru generațiile astea. El spune că oricum Rusia ar fi fost supusă sancțiunilor, dar important e să lucrezi pentru istorie, să aduni toate teritoriile locuite de ruși sau care au aparținut vreodată Imperiului Rus. În logica asta funcționează el în acest moment.
E greu să-l combați și să-i spui că sancțiunile economice afectează țara, că vor scădea nivelul de trai, că Rusia ratează modernizarea. El spune că occidentalii vor să îngroape Rusia, americanii vor să împiedice reformarea și dezvoltarea ei. Iar discursul de ieri n-a fost doar pentru publicul intern, ci și pentru publicul extern. Cele mai multe referințe, dincolo de Ucraina, le-a făcut la americani.
Obsesia lui sunt americanii, își imaginează că el conduce o mare oaste pravoslavnică și antiamericană, care luptă strâns unită împotriva occidentalilor.
Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic:
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre criza ucraineană și conflictul Rusia-Ucraina
Foto: EPA