Dinamo a produs șocul sezonului, retrogradând din Liga 1 în luna mai, clubul trecând printr-o perioadă tulbure, marcată de schimbări radicale în cadrul formației. Printre cei ce s-au înhămat în eșalonul secund, să readucă ”haita” în elita fotbalului intern, s-a numărat și mijlocașul Gorka Larrucea, 29 de ani, care a jucat doar în ligile inferioare din Spania în carieră.
Fotbalistul provenit din Țara Bascilor a sosit la București după ce sezonul de eșalon secund a pornit la drum, de-abia din luna octombrie devenind un om important pentru gruparea din Ștefan cel Mare. Cum a recunoscut și în cadrul interviului acordat Libertatea, jucătorul a avut nevoie de o perioadă de adaptare, atât sportiv, cât și din punct de vedere al vieții de zi cu zi.
Libertatea:- Gorka, ai putea face o analiză a primelor tale luni în România?
Gorka Larrucea: – Dacă în primele zile, care sunt lungi, totul pare greu și ai dubii dacă ai făcut alegerea potrivită, acum sunt împăcat cu faptul că am luat decizia corectă. Nu înțelegeam limba română deloc, mi se părea totul foarte dificil… Nu a fost chiar ușor.
– Cu ce greutăți te-ai confruntat imediat cum ai sosit la București?
– Înainte, nu prea eram obișnuit să vorbesc în engleză. Nu aveam nevoie! Nici spaniolă nu vorbesc prea mult, fiindcă la mine acasă, fiind în Țara Bascilor, vorbim acel dialect. Uite că am fost obligat să repet engleza și spaniola, ceea ce mă ajută. Când am ajuns aici, în prima zi, au strâmbat din nas când au văzut că vorbesc engleză mai greu. Dar zilele au trecut, m-am adaptat, acum mă simt bine. Băieții de la echipă m-au ajutat să mă adaptez aici, ca să rămân. E bine că a mai venit un spaniol la Dinamo, Dani Iglesias, e mai simplu să ne sprijinim unul pe celălalt.
”Păcat că unii fac deservicii țării lor”
– Este mai bine decât te așteptai la București?
– Nu așteptam nimic. Nici rău, nici bine. Nu am stat să analizez prea bine această mutare în România. Am luat decizia să vin și am sosit. Dar îmi place Bucureștiul, mă simt foarte bine acum.
– Ce știai despre București până să ajungi aici?
– Nimic. De fapt, știam că în zona în care locuiesc eu erau niște români, astfel am realizat că vin în capitala țării lor. Sunt câțiva acolo care trăiesc, își fac treaba zilnic. Da, știu că sunt și români care au făcut o faimă negativă țării voastre, chiar și în Țara Bascilor nu e o părere foarte bună, însă nu toți oamenii sunt la fel. Păcat că există oameni care pleacă în alte țări și în loc să muncească cinstit, să producă o impresie bună, fac lucruri negative. E ca și cum eu aș face ceva rău aici, clar aș aduce un deserviciu celor de la mine de acasă.
”Prea grăbiți, creați aglomerație”
– Ce apreciezi cel mai mult la români, ce-ai văzut?
– Mie îmi plac dinamoviștii. Sunt pătimași. Asta îmi place la suporteri, să „ardă” pentru echipa lor. Apreciez pasiunea pe care românii o manifestă pentru echipa preferată.
– Este și ceva care să nu-ți placă?
– Păi, atunci când îți merge bine, e normal să vezi lucrurile așa, în culori pozitive. Mie mi-a mers bine în București, am reușit să mă integrez, am dat peste oameni buni, astfel că nu pot să dau cu piatra. Dacă aveam ghinionul de a fi neplătit sau să nimeresc oameni răi, atunci aș fi fost afectat, aș fi văzut multe lucruri în negru. Și aș fi vrut să fug. Ceea ce nu este cazul. Îmi place la București. (râde) Pot spune că sunteți niște oameni rapizi, vă grăbiți, iar uneori creați aglomerație!
”Mi-au zis că trebuie să știu și astea, să fiu în gardă”
– Bucureștiul cum ți se pare?
– Am ieșit de vreo 3-4 ori. Uite, ca să fiu sincer, mă așteptam ca orașul să arate rău, sau în tot cazul aveam așteptări minime. Dar Bucureștiul arată frumos, bine, pe alocuri spectaculos. Am avut oameni în familie, prieteni, care vizitaseră capitala voastră înainte și mi-au spus că este bine, dar nu credeam. A trebuit să mă conving eu. Bucureștiul este o surpriză foarte plăcută.
– Te-ai acomodat cu mâncarea?
– Da. Am încercat într-un restaurant din București, altceva decât ceea ce mâncăm la echipă. A fost o aventură interesantă. Dar nu cred că aș putea mânca mereu. A fost gustoasă, dar și „grea”.
– Din limba română înțelegi ceva acum?
– Un pic. Când sunt chestii legate de fotbal, da, fără probleme. Apoi, băieții români m-au învățat tot felul de înjurături, au zis că trebuie să știu și acest lucru. (râde) Ca să fiu în gardă, la o adică. Nu le pot reproduce, dar le știu.
”Restaurantele și parcurile”
– Ce apreciezi la București și ai recomanda unui conațional?
– Restaurantele și parcurile. Sunt deosebite, multe, dezvoltate.
– Viața cum ți se pare aici, scumpă, ieftină?
– Încă nu am înțeles. Oamenii de la mine mi-au spus că vin într-o țară foarte ieftină, dar nu e atât de ieftină. OK, la restaurant e mai ieftin decât în Spania sau în Țara Bascilor, dar în rest… Unele chestii sunt mai ieftine, altele mai scumpe. Am înțeles că există diferențe mari și între orașele din România.
”Traficul e prea mult”
– Există ceva care să te fi șocat în România?
– Eu provin dintr-un orășel din Țara Bascilor, cu reguli puține și simple, dar traficul de aici din București e prea mult!
– Eviți centrul Capitalei?
– De aceea nici nu am mers decât atunci a fost necesar. Nici programul de la Dinamo nu mi-a permis foarte, foarte mult, dar și aventurile cu mașina prin București mi se par prea dificile.â
– Dacă ar fi să dau o notă României, ce-ai alege?
– Cred că nota 7, ar fi cea mai potrivită.