INTERVIU. Celebru cercetător în studiul drogurilor: „Mulți politicieni vor să existe consumatori, fiindcă ei sunt oamenii pe care îi pot ataca public pentru a obține voturi. Nu vor să scape de problemă în sine”

David John Nutt (72 de ani) este un neuropsihofarmacolog englez, cercetător în domeniul medicamentelor care afectează creierul și este președintele Drug Science – organizație non-profit pe care a fondat-o în 2010 pentru a oferi informații bazate pe dovezi științifice cu privire la droguri.

Până în 2009, a fost profesor la Universitatea din Bristol. De atunci, ocupă catedra Edmond J. Safra de neuropsihofarmacologie la Imperial College din Londra și a fost director al secției de neuropsihofarmacologie din Divizia de științe ale creierului din cadrul instituției. Nutt a fost membru al Comitetului pentru siguranța medicamentelor și președinte al Colegiului European de Neuropsihofarmacologie.

A recomandat ca marijuana să fie retrogradată într-o clasă inferioară de risc

În 2009, acesta a oferit o pledoarie științifică guvernului britanic conservator în care a arătat că alcoolul și tutunul sunt mai nocive decât substanțe ilegale ca MDMA (ecstasy), LSD sau canabis (marijuana). Aceasta din urmă a recomandat să fie retrogradată într-o clasă inferioară de risc, așa că a fost demis din funcția de președinte al ACMD (Consiliul consultativ privind abuzul de droguri). În semn de protest, doi dintre colegii săi și-au dat demisia.

Dar evenimentul care a aprins scânteia a fost publicarea unei lucrări științifice prin care demonstra că în Marea Britanie există un nou drog numit „equasy”, care prezintă un pericol mai mare decât consumul de ecstasy. „Equasy” era însă o poreclă ingenioasă pentru echitație. Statistic vorbind, șansele de a suferi un accident din cauza călăritului sunt mai mari decât în cazul înghițirii unui comprimat cu ecstasy, a demonstrat Nutt.

Profesorul a publicat până acum zece cărți pe teme neuropsihologice pentru publicul general. Pe a unsprezecea a lansat-o chiar anul acesta. În ea oferă o privire către un orizont ce va revoluționa psihoterapia asistată de psihedelice sau de alte substanțe considerate, la nivelul percepției publice, ca fiind letale, consumate doar de toxicomani.

Tot mai mulți oameni consumă droguri

Într-un sondaj desfășurat acum doi ani în 21 de țări (printre care și România) de către Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Abuzului de Droguri (EMCDDA), 93% dintre respondenți au declarat că au consumat canabis în ultimele 12 luni, 35% MDMA, 35% cocaină și 28% amfetamină. 

La nivel local, Agenția Națională Antidrog, care răspunde de prevenirea consumului de droguri, arată că vârsta de la care copiii au început să consume a scăzut la 13 ani, iar aproape 17% dintre cei cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani au consumat cel puțin un tip de drog, un procent aflat în continuă creștere în ultimii ani. 

Sunt drogurile ilegale mai dăunătoare decât drogurile legale?

Libertatea: Permiteți-mi să deschid discuția printr-o întrebare aparent simplă: ce este acela un „drog”?
David Nutt: Ei bine, gluma mea este că în Marea Britanie un drog este o substanță pe care un politician a folosit-o o dată, iar acum regretă fapta.

În termeni farmacologici, un drog este un medicament, o moleculă de dimensiuni mici care modifică fiziologia sistemelor, prin acțiunea asupra receptorilor sau a enzimelor pe care le avem cu toții în corpul uman. Și, prin modificarea acestor sisteme, obținem efecte biologice. 

– Vă adresez această întrebare deoarece majoritatea oamenilor nu privesc alcoolul, nicotina ori cofeina drept droguri.
– Desigur. Asta pentru că oamenii confundă adesea conceptul de „drog ilegal” cu cel de „drog legal”. Amuzant, căci acest lucru a fost a fost mereu determinat de factorii temporali și cei cultural. În America, clienții își procură medicamentele din așa-numitele „drugstores” (ad litteram, magazine pentru achiziționat droguri – farmacii). Așa că americanii înțeleg că medicamentele și drogurile sunt același lucru.

Dar, bineînțeles, chiar și în SUA există droguri care nu sunt medicamente și care sunt ilegale. Iar acestea se numesc droguri ilegale. Cel mai mult m-am ocupat în viața mea profesională de două mari probleme: dacă oamenii ar trebui să fie pedepsiți pentru consumul de droguri ilegale și, în special, dacă drogurile ilegale sunt mai puțin dăunătoare decât drogurile legale, precum alcoolul și tutunul. 

– Cât de mult reduc consumul legile dure în materie de droguri? Și de ce le este atât de frică oamenilor să vorbească despre droguri, când tot ceea ce ne înconjoară poate duce la o adicție, în funcție de personalitatea fiecăruia?
– Să analizăm aceste lucruri puțin separat. Adică, mersul la shopping nu este un drog. Dar shoppingul, dacă îl faci în exces și îți pierzi controlul, se poate compara cu un drog. Există mai multă îngrijorare cu privire la drogurile care duc la o schimbare în comportament de tipul dependenței, decât cu privire la drogurile care nu o fac.

Ca o analogie, foarte puțini oameni se îngrijorează de utilizarea antiacidelor (de exemplu, Dicarbocalm) în cazul indigestiei. Ne interesează însă dacă medicamentele ar putea să altereze conștiința. Iar aceasta este distincția fundamentală. Oamenii spun că este greșit să-ți schimbi conștiința, dar cu siguranță îți poți schimba pH-ul stomacului.

Sau poți face lucruri nemedicamentoase care-ți ridică pulsul, cum ar fi să sari cu parașuta sau să faci scufundări în adâncul mării. Avem tendința de a fi foarte ostili față de moleculele care îți schimbă mintea, cel puțin în culturile creștine occidentale, în care credem că aceasta nu ar trebui să fie afectată. Totuși, le permitem oamenilor să folosească droguri precum alcoolul.

Așadar, nu există nicio bază științifică în acest sens. Există medicamente periculoase care sunt legale pentru că nu afectează creierul. Pe de altă parte, există droguri periculoase care sunt legale, cum ar fi alcoolul, tutunul și uneori cofeina.

Pericolul etnobotanicelor 

– Sunt curios când vine vorba de canabis față de Spice (așa-numitele „etnobotanice”) sau chiar de heroină față de Spice, care sunt cifrele atunci când le comparăm în termeni de nocivitate asupra sănătății?
– Există două efecte principale: excesul de etnobotanice fie suprastimulează inima, astfel încât utilizatorii suferă de atacuri de cord, fie provoacă convulsii. Și, deși există antidoturi pentru aceste supradoze de etnobotanice, guvernele ar trebui să intervină pentru a le pune la dispoziție, fiindcă ele nu sunt încă disponibile pe piață. 

Atunci când am spus că sunt mai multe decese cauzate de etnobotanice decât de heroină în penitenciare, într-un reportaj din 2021, informația era una factuală. Azi sunt mai multe decese din cauza fentanilului în acel mediu închis, deoarece fentanilul (analgezic opioid sintetic, n.r.) este mai puternic decât heroina. Este mai ușor de introdus în penitenciar, așa că deținuții trec pe această substanță. 

Atât etnobotanicele, cât și fentanilul sunt cele mai periculoase substanțe pentru acest grup.

„Dacă-i bagi pe oameni la închisoare doar pentru posesie, riști să-i transformi în infractori”

– În Romania, un amendament recent la legea antidrog spune, între altele, că extragerea, prepararea, dar și cumpărarea, deținerea sau alte operațiuni legate de circulația drogurilor de risc – se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani. Ar putea acest text de lege să fie interpretat în așa fel încât consumatorii să fie tratați în același mod precum traficanții?
– Majoritatea țărilor nu pedepsesc oamenii doar fiindcă au consumat. Cel puțin noi (britanicii, n.r.) nu o facem. Adică, să luăm cazul în care cineva îți oferă o băutură, sau un comprimat, sau un lichid cu o substanță interzisă. Dacă la un test toxicologic apari drept pozitiv, nu te pedepsim doar pentru că ai acea substanță în corp. 

Apoi, distingem în mod clar persoanele care dețin droguri pentru uz personal față de cele care le distribuie. În unele țări, asta se bazează pe cantitatea de substanță, în timp ce altele (ca Marea Britanie) un juriu interpretează dacă intenția acelei persoane a fost de vinde sau doar de a consuma.

Dar există și aici circumstanțe discutabile. Dacă ai, să zicem, zece pastile de ecstasy în buzunarul stâng și spui că-s pentru uz propriu, în celălalt îți găsesc vreo 5.000 de lire (aproximativ 30.000 de lei), probabil că juriul ar presupune că ești un traficant de droguri. Numai că, în ultimii ani, atunci când poliția te prinde, te duce la secție, te interoghează puțin și apoi te obligă să semnezi o mărturie. 

– Și în România, recent, pentru cantități mici ești dus la secția de poliție, te interoghează și semnezi un proces verbal, confiscându-ți probele, pentru a fi chemat mai apoi în fața unui procuror.
– Dacă incriminezi posesia personală, atunci îi bagi pe oameni în închisoare și îi îndrepți pe calea de a deveni infractori. Acel cazier judiciar cu care se aleg le afectează capacitatea de a obține locuri de muncă, admiterea la universități sau cursuri de calificare etc. Rezultatul? Creezi o situație în care care singura lor șansă în viață este să devină traficanți de droguri. 

Costuri mai mici pentru stat, dacă admitem realitatea

– În modelul portughez oamenii care consumă droguri nu mai sunt considerați infractori, ci mai degrabă pacienți care au nevoie de ajutor medical și social. Acest lucru a dus la o scădere drastică a epidemiei de heroină, iar oamenii chiar au încercat să se reintegreze social.
– Să-ți spun de ce acest lucru este atât de important: dacă folosesc droguri ilegale – în special opiacee – pofta, sevrajul sunt foarte puternice. Așa că dorința de a consuma este foarte mare. Iar asta vine la pachet cu un cost social ridicat.

Știm că, în Marea Britanie, probabil jumătate din toate infracțiunile de furt, spargerile și tâlhăriile sunt cauzate de persoane dependente de droguri, de obicei, de opiacee. Pentru că acești indivizi trebuie să facă rost de bani pentru a continua să-și procure drogul și să nu intre în sevraj; o senzație teribil de neplăcută.

Ceea ce au făcut portughezii este să se întoarcă la ceea ce au făcut britanicii între anii 1920 și 1960, adică să prescrie tratamente, în unele cazuri chiar heroină. Astfel, ei își puteau procura doza fără să încalce legea.

Azi există modele ca Sydney, Copenhaga sau Zurich, unde există așa-numitele „locuri sigure pentru injectare”. Știm că, dacă le dăm oamenilor opiacee, heroină într-un mediu sigur, aceștia nu mor și nu comit infracțiuni. În plus, gândește-te la beneficiile financiare: poliția nu ar mai trebui să-și consume resursele pe aceștia, la fel nici penitenciarele. E mult mai ieftin decât să-i încarcereze.

Dar mass-media de dreapta iubește să pedepsească oamenii. Sunt unii cărora dacă le explici că spitalizarea și compasiunea față de un dependent ar costa mai puțin, ți-ar răspunde că „eu prefer să văd oamenii că sunt pedepsiți și că suferă. Îmi face plăcere.

Cum a ajuns Marea Britanie de la 2.000 de consumatori de heroină la 200.000. Influența lui Ronald Reagan 

– Ce a adus la stoparea acelei politici publice sănătoase în Marea Britanie?
– A fost o schimbare grotescă, complet previzibilă și absurdă, care a fost pur și simplu condusă de președintele american Ronald Reagan și soția sa prin campania antidrog „Just say no”. Multor politicieni nu le pasă de consumatorii de droguri. Și vor să existe consumatori, pentru că ei sunt oameni pe care îi pot ataca public pentru a obține voturi. Politicienii nu vor să scape de problemă în sine.

În 1971, când am fost forțați de americani să oprim sistemul britanic de prescriere a medicamentelor pentru dependenții de heroină, în țară existau aproximativ 2.000 de dependenți. În următorii 20 de ani, am ajuns la 200.000. O creștere de o sută de ori, pentru că fiecare dintre aceștia a trebuit să facă alți oameni dependenți pentru a-și hrăni obiceiurile.

Practic, ai nevoie de aproximativ 25 de consumatori pentru a face un venit, încât tu, ca dependent, să-ți poți procura pentru tine. Astfel, fiecare utilizator are nevoie de alți 25 de consumatori și fiecare dintre cei 25 are nevoie de alți 25 și așa mai departe. O presiune masivă pentru a produce noi dependenți. Iar acest lucru s-a observat cu vârf și îndesat în Marea Britanie.

– Cum ajută mai punctual dezincriminarea?
– Prin dezincriminare, tratezi rănile și oferi seringi sterile dependenților, îi pui pe cei care sunt determinați să renunțe în legătură cu serviciile sociale, pentru a le îmbunătăți accesul la o viață de calitate, la un job cu bani obținuți demn și legal. Poți, de asemenea, să le oferi acces la tratament. Ei vor tratament. Deci începe să se reducă consumul. 

Iar asta s-a întâmplat în Portugalia. În cei 20 de ani în care au aplicat această politică, dependenții au scăzut la o treime. În Marea Britanie, aproape că s-a dublat numărul de decese din cauza supradozelor. Așadar, în epoca actuală avem exemple de eșec al politicii tradiționale, punitive, dar și de funcționare a noilor atitudini. 

De ce interzicerea generalizată poate crea un blocaj în cercetarea medicamentelor

— În deceniul trecut, în România s-a introdus o lege de tip „blanket ban” (interzicere generală) care spune că orice persoană care efectuează „operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”. Legi similare au fost introduse în Polonia și chiar în Marea Britanie. Unii cercetători s-au opus însă unei legislații atât de vagi, argumentând că astfel de măsuri ar înăbuși cercetarea farmaceutică.
— De fapt, chiar așa ar fi. Dar un număr de experți internaționali am susținut că este total irațională decizia. Deoarece, până nu testezi o substanță, nu știi dacă chiar are efecte psihoactive. Prin urmare, dacă se vor ilegaliza molecule în masă, va crește masiv costul cercetării farmaceutice. Dacă unele s-ar dovedi a fi medicamente prețioase?

O decizie benefică luată anul trecut în SUA e renunțarea la această politică, deci cred că acum asistăm la o abordare mai rațională, fără să interzicem un medicament până când nu avem dovezi că este într-adevăr unul dăunător. Acesta este probabil singurul lucru pozitiv pe care îl pot spune despre Organizația Mondială a Sănătății. Organizația nu cedează în fața acestei situații — „da, noi interzicem orice, orbește”.

Educația părinților și a societății cu privire la droguri poate salva vieți

— Anul trecut, în timpul unui festival din România, o persoană a decedat și alte două au fost transportate de urgență la spital în stare critică din cauza consumului de droguri. Substanțele nu au fost dezvăluite presei. Între timp, Agenția Națională Antidrog distribuie pliante antidrog cu sfaturi precum „cazează-te la unități hoteliere autorizate” sau „supradoză de visuri spulberate”. Sunt aceste tactici eficiente în opinia dumneavoastră? Îi descurajează pe tineri de la consum?
— Ei bine, nu cred că au un impact prea mare asupra doritorilor de droguri sau nu, deoarece oamenii care sunt vor droguri oricum o vor face. Astfel de campanii nu arată decât că guvernele sunt stupide. 

Nevoia reală este de o educație adecvată. O piață reglementată ar elimina o mare parte din efectele nocive ale drogurilor, pentru că s-ar putea educa cu adevărat oamenii în mod sensibil cu privire la ce să ia și când să ia și cu ce să nu le amestece.

— În ce fel ați recomanda părinților să vorbească cu copiii și adolescenții lor despre droguri? Ce fel de educație este necesară pentru ca aceștia să înțeleagă riscurile și realitatea?
— Acesta este punctul central al unui capitol din cartea mea „Drugs without the hot air”. Pe scurt, ar trebui să poarte o conversație matură și să le spună adevărul. Altfel, copiii se gândesc destul de prostește și te vor ignora. Părinții să aibă discuții raționale și să fie deschiși la minte.

Dacă copiii tăi îți spun că se droghează, nu-i denunța la poliție. Fă efortul să lucrezi cu ei, să afli de ce o fac și la ce daune s-ar putea ajunge, pentru a încerca să le minimizați. Dacă sunt presați de dealeri în treaba asta, atunci sprijiniți-i să evite acest lucru. Iar dacă sunt dependenți, ajutați-i să-și găsească un tratament corespunzător. 

— Cea mai recentă carte a dumneavoastră, „Psychedelics: The revolutionary drugs that could change your life — a guide from the expert” vorbește de o viitoare revoluție în terapia asistată de droguri. Vor include țările europene canabisul, ciupercile psihedelice sau MDMA-ul în lista de medicamente?
— Așa am impresia. Cred că Republica Cehă se îndreaptă cu siguranță în această direcție. Apoi, Olanda se îndreaptă în favoarea introducerii MDMA în scop terapeutic, Vorbim despre țări care sunt foarte progresiste. Și apoi mai sunt țările care schimbă macazul în ceea ce privește canabisul, cum ar fi Germania. Iar eu susțin acest lucru din plin.

Să fiți cu ochii pe EMCDDA. Centrul acesta important este într-un plin proces de redactare a unui raport major care pledează pentru o regândire completă a drogurilor și a efectelor nocive ale acestora. 

Urmărește-ne pe Google News