ComenteazăArtiukh este cercetător postdoctoral la „The Centre on Migration, Policy and Society” – COMPAS în cadrul Universității din Oxford și are un doctorat în sociologie și antropologie socială la Universitatea Central Europeană.
Scrie frecvent în publicații „de stânga”, iar zonele sale de interes academic sunt antropologia mișcărilor muncitorești și economia politică din zona postsovietică.
De câteva luni, Volodimir Artiukh se află la București pentru o cercetare. Vasile Ernu se declară surprins de rapiditatea cu care acesta a ajuns să se exprime în limba română, dar precizează că discuția a fost purtată într-o altă limbă comună, în rusă.
A prevăzut invazia rusă
Vasile Ernu: În România se știu puține lucruri despre Ucraina și ucraineni.
Volodimir Artiukh: Să știi că și noi, ucrainenii, avem acest deficit de cunoaștere când vine vorba de România și români. Știm foarte puține lucruri. Avem mari probleme în a ne cunoaște.
Se pare că războiul acesta ne ajută să ne cunoaștem, să ne apropiem.
– Tu ai fost unul dintre puținii care au prevăzut acest război. Care au fost elementele care te-au făcut să înțelegi această posibilitate?
– Discursul puterii ruse devenise extrem de agresiv, fără precedent: se vorbea deja de distrugerea Ucrainei pe față, pe toate palierele puterii.
Pentru mine, această schimbare de retorică agresivă a fost primul semnal serios că ceva important se va întâmpla. Urmărind atent toată această stilistică a puterii ruse față de Ucraina și regiunile separatiste, am înțeles că ceva se schimbă fundamental. Show-urile mediatice, felul de a comunica, retorica textelor lui Putin și ale elitei.
Dacă puneai piesele de puzzle cap la cap, lucrurile dădeau sens. Au venit pe urmă antrenamentele armatei ruse care mimau un atac masiv spre vest. Pe urmă, Lavrov a venit cu ultimatumul adresat NATO, să revină la o situație de acum 20 de ani. Un ultimatum sever, dar imposibil de realizat.
Lucrurile au început să se lege și am înțeles că va fi o acțiune de proporții mult mai mari decât tot ce am avut până atunci.
„Rușilor le lipsește strategia pe termen mediu”
– Dacă înțeleg bine, Rusia avea deja un proiect clar – minimal și maximal.
– Cum observă bine analistul rus Ilia Matveev, în strategia rusă se unesc interesele imediate cu cele de durată și pe termen foarte lung. Ceea ce lipsește însă sunt cele pe termen mediu.
Rușilor le lipsește strategia pe termen mediu: veriga de legătură între imediat și pe termen lung – mediana.
– Adică totul sau nimic?
– Ei au nivelul tactic imediat și nivelul global strategic la scară mare – între ele e un gol imens. La nivel tactic, istoria cu Maidanul, Crimeea, regiunile separatiste sunt elemente tactice imediate. Mici pași. Facem și vedem ce iese mai departe – pas cu pas.
Nu era clar care e proiectul lor legat de Ucraina. Nu exista acest proiect, această strategie. E mai degrabă o formă de a pipăi, de a încerca diverse lucruri.
„Cu Trump, Kremlinul vedea că hegemonia americană se dizolvă”
– Mulți susțin că Maidanul a schimbat mult acești pași tactici ai Rusiei.
– Maidanul a condus la o schimbare a orientării geopolitice a Ucrainei și chiar a economiei. Ucraina a semnat un acord de asociere cu Uniunea Europeană, și-a schimbat politicile de orientare în favoarea NATO, și-a abandonat mult relația cu proiectul rusesc pentru o uniune economică și politică.
Rusia a reacționat la acest lucru prin construirea unui discurs antioccidental.
Însă elementul global-geopolitic la scară mare a apărut în momentul mandatului lui Trump. Kremlinul a văzut în asta o posibilitate: Occidentul în formula Trump părea în descompunere. Kremlinul vedea, sau așa interpreta, că hegemonia americană se dizolvă sub ochii noștri.
Știm cum se comporta Trump: ca un elefant în magazinul cu porțelanuri. Nu respecta convenții, ignora total relațiile cu UE, lăsând sentimentul abandonului tratatelor și al partenerilor. Nu mai spun de tendința de a se mișca spre un conflict economic cu China. Europa părea abandonată.
– Practic, tu spui că momentul american Trump – perceput ca o slăbiciune de Kremlin – deschide un moment politic oportun pentru Rusia. Ca un soi de ultima ocazia de a juca geopolitic la scară mare.
– Da, cam așa. Kremlinul înțelege că el trebuie să acționeze repede în această direcție – să folosească această oportunitate. Ca o ultimă șansă pentru Rusia până la ei nu începe un proces ireversibil. Căci puteau veni schimbările: Putin are o vârstă, boală, moarte etc.
Kremlinul a înțeles că trebuie să acționeze. Plus pandemia, care a accelerat procesele.
Peste tot alegeri (SUA, Franța, Germania), un Biden slab, o UE confuză, o pandemie globală, o mișcare a SUA spre conflict cu China etc. Toate aceste elemente au împins și au produs contextul a ceea ce avea să se întâmple: o posibilă mișcare militară pe scară largă.
– Ce tip de război este acesta? Imperialist, de ocupație? Cum îl încadrezi?
– Simplu vorbind, este un război clasic între două națiuni precum războaiele secolului XIX sau altele din secolul XX, iar la un alt nivel putem vorbi de un război imperialist.
Nu e un război în sensul colonial: Rusia nu vrea să cucerească Ucraina ca pe o colonie pentru a o exploata. Vrea să cucerească Ucraina ca pe un post pentru o luptă imperialistă mai lungă. O luptă mai lungă cu ceea ce ei numesc „Occidentul colectiv”.
„China este singurul mare câștigător”
– Cum vezi China în acest conflict?
– Este singurul mare câștigător: unicul mare câștigător 100%. Asta nu înseamnă că ea a inițiat și influențat războiul. Nu. Ea doar profită imens din asta și acționează prudent, dar eficient.
Eu cred că acesta nu este un război pregătit, ci un război cumva produs din anumite situații de război. Asta ne arată, a câta oară, nivelul foarte slab și jos al elitelor politice globale.
Paradoxal, dar în acest moment, doar China pare a avea elita cea mai… nu vreau să spun inteligentă, ci cumva cea mai pregătită, care-și gândește pașii. E preventivă, analizează pașii.
Ea nu a susținut Rusia direct – doar se folosește de situație și utilizează contextul. Scopul Chinei e să nu existe un conflict atomic și să păstreze Rusia pe post de resursă energetică ieftină și accesibilă.
În momentele ei critice, China va ajuta Rusia. Dar China vrea o Rusie slabă și ruptă de Occident: pe post de resursă energetică.
„Sunt șanse ca Rusia să încerce să unească sudul Ucrainei cu Transnistria”
– Te-aș mai întreba legat de problema Transnistriei. Moldova este speriată.
– E clar că Rusia vrea ca Transnistria să fie autonomă, pe de o parte. Pe de altă parte, vor să rupă accesul Ucrainei la Marea Neagră.
Cele două interese ale Rusiei produc un tot întreg – se unesc cumva: asta înseamnă că sunt șanse să încerce să unească sudul Ucrainei cu Transnistria, ca un tot întreg.