Premierul desemnat Nicolae Ciucă a depus sâmbătă la Parlament lista Cabinetului şi programul de guvernare, urmând ca miniştrii propuşi să fie audiați marți în comisiile parlamentare, iar miercuri să aibă loc votul în Parlament. Matematic, Guvernul Ciucă are însă șanse minime să fie învestit.
„Interesul general cere să cauți o majoritate, nu să cerșești îngăduință pentru propria minoritate, cum e pe cale să facă liberalul cu epoleți”, declară pentru Libertatea profesorul universitar și politologul Cristian Preda.
- Cristian Preda este decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, fost consilier al președinților Emil Constantinescu și Traian Băsescu și a fost deputat european zece ani, din partea PDL și PMP.
Desemnarea lui Nicolae Ciucă premier, „o eroare majoră de «casting»”
Libertatea: Negocierile cu PSD și USR nu au adus nimic nou, totuși, Nicolae Ciucă a decis să ceară în Parlament votul de învestitură pentru un guvern minoritar. Ce șanse are să treacă acest guvern? Ne putem aștepta la o surpriză?
Cristian Preda: Negocierile au eșuat, fiindcă PSD nu putea accepta să fie partener minor în cabinet, având mai mulți parlamentari decât PNL, iar de susținut un guvern minoritar nu se punea problema, fiindcă pesediștii preferă anticipatele. Iar USR voia includerea în guvern, nu susținerea unuia din care lipsește. Șansele ca generalul să obțină 50% +1 sunt minime, dacă ne luăm după declarațiile publice.
Pentru a trece un guvern minoritar e musai să ai un acord, măcar tacit, dacă nu explicit. Partidul care susține un executiv minoritar vrea să știe ce primește în schimb: voturi favorabile pentru anumite proiecte sau păstrarea unor poziții ocupate de „clienții” săi. Nimeni nu te votează de dragul de a te vota. Cu atât mai puțin dacă e vorba despre un general. Aceasta e o eroare majoră de „casting”. România trebuie să rămână la o cultură politică civilă, nu să adopte una cazonă.
– Nicolae Ciucă a dat impresia că și-ar dori să obțină libertatea de a negocia dincolo de frontiera unui guvern minoritar. Cine credeți că s-a opus: PNL, președintele, toată lumea? Și, mai ales, de ce?
– PNL e în mare măsură controlat de președinte. Iar generalul, obișnuit să se supună ordinelor comandantului suprem, pare strivit între reveria unui vot necondiționat pentru un guvern controlat de președinte și cele 35 de procente deținute de peneliști și udemeriști.
PNL a luat decizia de a forța trecerea unui guvern minoritar fie pentru a șantaja grupurile parlamentare cu alegeri anticipate, fie pentru a-l vedea picat pe Ciucă și a veni ulterior cu Cîțu, având astfel justificarea că partidul a făcut tot ca să răspundă exigenței USR de a nu-l mai avea pe șeful liberalilor șef și la Palatul Victoria, doar că n-a mers. E o pierdere de timp: nimeni nu pare să se teamă de anticipate acum, iar strategia Cotrocenilor e atât de întortocheată încât o vom uita repede.
„Iohannis pare să fie într-o perioadă în care nu dorește să riște”
– Cum vi se par propunerile de miniștri?
– Alina Gorghiu e feblețea lui Cîțu. Sau invers, mă rog: ea l-a ajutat să urce în partid pe actualul lider al PNL. E regretabil că e propusă pentru justiție o persoană care s-a făcut cunoscută prin proiectul botezat de presă „7 ani în casă” (prin care infractorii care primeau maximum șapte ani de închisoare puteau executa pedeapsa la domiciliu, n.r.). Predoiu era la un moment dat propunerea peneliștilor pentru poziția de prim-ministru. Nu am înțeles de ce au uitat-o în sertar.
Cred că unele propuneri – menținerea lui Sorin Cîmpeanu și a lui Bogdan Gheorghiu – ridică mari semne de întrebare: în mediile pe care le frecventez – oameni din domeniul educației și al culturii – nu știu pe absolut nimeni care să-i aprecieze. Și amicii mei sunt cu toții liberali în sens larg. Nu mai comentez numirea lui Robert Sighiartău, total nepregătit pentru digitalizare, sau a lui Lucian Bode, anchetat pentru un accident de mașină cu viteza melcului (dosarul a fost clasat de Parchet în octombrie – n.r.).
– Care sunt scenariile dacă Guvernul Ciucă pică? La ce să ne așteptăm?
– Ar fi o situație nouă: niciodată n-au mai eșuat două propuneri de prim-ministru. Președintele are, însă, mâinile libere. Nu e obligat să declanșeze anticipate. El poate face asta, dar Constituția îl lasă să aleagă. Un al treilea premier ar fi soluția cea mai comodă. Iar Klaus Iohannis pare să fie într-o perioadă în care nu dorește să riște.
Nu e exclus ca reacțiile pe care le-ar suscita refuzul de a convoca alegeri anticipate în rândul PSD și AUR – care vor scrutin înainte de termen – să le împingă spre procedura de suspendare a șefului statului.
Cristian Preda, politolog:
Repet: Iohannis n-ar încălca textul Constituției, dacă n-ar chema cetățenii la urne, dar partidelor precum PSD sau AUR nu le-ar păsa prea mult de acest „detaliu”.
Refacerea coaliției stă în mâinile președintelui
– Este posibilă refacerea coaliției cu USR? În ce condiții?
– Cred că nu e imposibil. Dacă președintele ar fi capabil să-i aducă la consultări pe peneliști și useriști împreună. Reuniți, ar putea cădea de acord că au greșit și cei care l-au demis pe Stelian Ion, adică Iohannis cu brațul lui Cîțu, dar și Stelian Ion, care nu avea dreptul să-l excludă pe președinte de la vreun pas al selectării procurorilor-șefi.
Apoi, PNL și USR ar trebui să fie puse să aleagă: ori vor ca și Florin Cîțu, și Stelian Ion să ocupe pozițiile pe care le ocupau până pe 31 august – știu că sună prost, dar partidele sunt capabile să aleagă variante care sună și mai prost –, ori niciunul dintre ei nu mai intră în executiv și cooperarea continuă cu alte fețe. A merge ca-n ultimele două luni – cu Stelian Ion sfidându-l pe președinte și cu Florin Cîțu afectând înțelepciunea – e inutil.
„Ori refac coaliția, ori ajung la judecata alegătorilor”
– Ce se alege de șeful PNL Florin Cîțu? Vedem că este foarte implicat în negocierile pentru noul guvern, iar la ultima ședință a conducerii partidului a spus că următoarea propunere de premier ar trebui să fie președintele PNL, adică dumnealui. E posibil ca președintele Iohannis să revină la varianta Cîțu premier?
– În politică, cine ia liftul direct până la ultimul etaj poate să și coboare foarte repede la subsol. Dăncilă e ultima ilustrare a acestei reguli a ascensorului. Cîțu nu-i departe de o asemenea tristă soartă dacă pierde – ca lider al PNL – guvernarea. Boc și compania vor găsi repede pe altcineva pentru a-i ridica ode și a-i jura fidelitate. Iohannis e mult prea obscur ca să putem anticipa vreo mișcare în raport cu partidul pe care l-a vrut disciplinat.
– Această criză politică poate duce la alegeri anticipate? Cine ar avea interes să se ajungă aici?
– În democrații, când deputații nu mai pot face majoritate, cer ajutorul cetățenilor, care vin la urne și stabilesc alte raporturi de forțe în Parlament. La noi s-a evitat o asemenea soluție. Iar acum, partidele care erau, după ultimele alegeri, în opoziție au crescut în sondaje și par să fie avantajate de un nou scrutin. Însă de vină sunt cei din majoritatea conturată în decembrie 2020. Și-au făcut-o cu mâna lor. Și din două, una: ori se înțeleg și refac coaliția, ori – mai repede decât cred – ajung la „judecata” alegătorilor. Care nu iartă…
Competiția partidelor este esențială în democrație. Dar rostul ei e definirea interesului general, nu producerea și reproducerea egoismelor de partid. Iar interesul general cere să cauți o majoritate, nu să cerșești îngăduință pentru propria minoritate, cum a făcut și Dacian Cioloș și cum e pe cale să facă și liberalul cu epoleți.
Cristian Preda, politolog:
– Un sondaj comandat de PSD arată PNL la 17%, în timp ce social-democrații sunt cotați cu 40%. USR este și el pe trend descrescător, în timp ce AUR crește. Ce ne spun aceste tendințe? Există posibilitatea ca ele să se schimbe?
– Dacă actorii parlamentari rămân pe pozițiile actuale, aceste tendințe vor fi consolidate. PSD are tot interesul să ajungă din nou la situația de coabitare avută între 2016 și 2019: adică să controleze 40-45% din mandate și să blocheze orice opțiune a președintelui. Iar acesta pare, în ultima vreme, să ajute fără să vrea revenirea la postura din primul mandat.
Peneliștii, „prea cinici ca să nu supraviețuiască”
– Riscă PNL astăzi soarta PNȚCD?
– Niciun partid nu moare imitând decesul unor foști adversari și, pentru scurtă vreme, parteneri. Există mereu un dram de originalitate. PNȚCD a pierdut reprezentarea parlamentară după ce reușise să deschidă negocierile cu UE. Măcar de-ar fi capabili peneliștii de azi să realizeze ceva tot atât de important – cum ar fi, de pildă, bifarea tuturor punctelor din MCV, intrarea în Schengen și adoptarea euro – și națiunea le va fi recunoscătoare chiar dacă și-ar sacrifica astfel organizația.
Sunt, însă, prea cinici și prea maleabili ca să nu supraviețuiască. Ar fi bine să facă, totuși, măcar unul dintre cele trei proiecte de țară menționate mai sus.
– Care este miza președintelui Iohannis în toată această criză? Ce urmărește el?
– Fiind la fel de enigmatic precum Sfinxul egiptean, e greu de aflat. Pare să-și fi dorit să patroneze și partidul, și guvernul, dar să fie pe cale să-l piardă pe al doilea. Iar asta ar putea complica și relația lui cu PNL. A se citi: dorința sa de a-și găsi un job politic după 2024. E știut că vrea un mandat fie în sistemul UE, fie la NATO. Greșelile din criza politică actuală ar putea zădărnici orice plan de acest fel. Noroc că Sibiul e un oraș frumos.
– Ce riscă președintele? AUR vorbește despre suspendare, cât de plauzibilă este o astfel de variantă?
– Suspendarea e posibilă dacă deputaților AUR și PSD li se mai adaugă fie fracțiunea Orban, fie o parte a USR. În 2007 și 2012, referendumurile de confirmare au fost invalidate. Nu-i sigur că ulciorul merge și a treia oară la apă.
– Cum ies PSD, AUR și USR din această criză?
– PSD și AUR profită în mod cinic de dificultățile prezentului. Ele nu au merite politice, în sensul de a fi propus acțiuni mai bune decât ale guvernului. Dimpotrivă. Au blocat cât au putut acțiunea publică, folosindu-se și de amicii de la CCR sau de Avocatul Poporului, în cazul PSD, fie de presiunea străzii, în cazul AUR.
Cele două partide sunt receptacul pentru nemulțumirile de tot felul: de la adversarii sănătății publice care luptă cu vaccinul sau galeriile de fotbal care luptă cu democrația, până la inamicii reformelor sau ai unei sincronizări cu celelalte țări europene.
Criza sanitară ne-a arătat că nu ne putem purta ca majoritatea statelor din UE. Asta ar trebui să dea de gândit tuturor partidelor care fac parte din majoritatea de la Strasbourg, adică și PNL, și UDMR, și USR, și PSD. Dacă pot face majoritate în Parlamentul European, poate găsesc o soluție și la București.
Cristian Preda, politolog:
Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!