Pe 29 octombrie, Jolanta Budzowska, avocată poloneză specializată în cazuri de malpraxis, posta pe Twitter un mesaj scurt, în care prezenta cazul unei femei de 30 de ani însărcinate, Izabela, despre care familia susține că a murit pentru că medicii au refuzat să scoată fătul de 22 de săptămâni, care îi punea viața în pericol. 

Este prima victimă a legii care interzice avortul în Polonia, acuză activiștii, în timp ce guvernul dă vina pe o eroare medicală. Mii de oameni au ieșit în stradă și au cerut dreptate pentru Izabela. Asta își doresc și părinții tinerei. „Vor doar să se facă dreptate”, a declarat într-un interviu pentru Libertatea Jolanta Budzowska, avocata familiei. 

3 ani de închisoare

pentru un avort considerat ilegal în Polonia, în timp ce un medic riscă 5 ani de închisoare dacă e vinovat de malpraxis.

Avocata Jolanta Budzowska | Foto: Piotr Stoklosa

„O lege proastă poate afecta calitatea actului medical”

Libertatea: Cu ce gând ați postat acel mesaj pe Twitter? De ce credeți că a atras o asemenea reacție?
Jolanta Budzowska:
Am postat mesajul pe Twitter spontan. A fost o reflecție personală în urma analizei probelor strânse: fișe medicale, mesaje transmise de victimă și participarea mea la interogarea unuia dintre martori. 

Nu mă așteptam ca tweet-ul meu să genereze o astfel de reacție. Cred că s-a întâmplat asta pentru că am descris o situație care a demonstrat în mod clar ceea ce toată lumea a simțit. Ceva care dăduse naștere unui val de proteste cu un an în urmă: că o lege proastă, o lege restrictivă a avortului poate avea un impact major asupra oamenilor, poate influența viața și moartea, poate afecta calitatea actului medical în Polonia.

– Cum ați ajuns să lucrați la acest caz?
Fiind o avocată cu experiență în procese de malpraxis, părinții doamnei Izabela mi-au cerut să mă ocup de acest caz. Se temeau că, din cauza contextului politic, eroarea medicală și cauza morții doamnei Izabela ar putea fi mușamalizate.

– Ce speră să obțină părinții victimei în instanță?
– Vor doar să se facă dreptate. 

– Putem spune că moartea Izabelei este o consecință a interzicerii avortului de către Tribunalul Constituțional? De ce?
– După înăsprirea legii antiavort în Polonia, în urma verdictului Tribunalului Constituțional din 2020, chiuretajul mai este permis doar în cazul violului, incestului și al situațiilor în care există o amenințare la adresa sănătății sau vieții mamei. Asta este însă o prevedere foarte dificil de pus în practică de către medici. Ei nu știu dacă vor lua decizia corectă, dacă acest pericol real există. 

Dacă efectuează un avort prea devreme și ulterior procurorul constată că nu exista niciun pericol, medicii riscă închisoare de până la trei ani.

Jolanta Budzowska, avocată:

Polonezii au organizat un protest pe 6 noiembrie, sub sloganul „Nu încă una”, față de legea care interzice aproape în totalitate avorturile, după ce Izabela a murit în urma unui șoc septic | Foto: EPA

„Fără îndoială, a fost o eroare medicală, însă influențată de legea antiavort”

– Din informațiile pe care le aveți până la acest moment, a fost o eroare medicală, așa cum susține guvernul polonez, sau o decizie provocată de teama medicilor de a încălca legea?
– Medicii au ignorat amenințarea tot mai mare la adresa vieții pacientului, abținându-se de la un tratament activ, care ar fi trebuit să includă golirea cavității uterine, indiferent dacă fătul de 22 de săptămâni era viu sau mort. Într-un final, când s-au hotărât să efectueze o operație de cezariană și să scoată uterul, era prea târziu pentru a mai putea salva viața pacientei. Era deja în șoc septic. Operația nici nu a mai avut loc.

Deci da, a fost fără îndoială o eroare medicală. Cu toate acestea, dovezile arată că deciziile medicilor au fost influențate de forma legislației antiavort și de teama – obiectiv neîntemeiată – de răspundere penală.

– Există dovezi care indică faptul că Izabela ar fi trăit, dacă medicii ar fi scos fătul la timp?
– Aceasta este o chestiune care trebuie decisă de experți, dar literatura medicală arată că, în cazul unui avort septic care amenință viața mamei, cu cât sursa infecției, adică fătul, este îndepărtată mai devreme în absența lichidului amniotic, cu atât sunt mai mari șansele de supraviețuire a mamei. În cazul doamnei Izabela, s-a așteptat aproape 24 de ore.

– În ce stadiu și în ce condiții poate un medic să considere că sarcina reprezintă o amenințare pentru viața sau sănătatea unei femei și să fie sigur că scapă de orice eventuală răspundere penală?
Această chestiune ține de judecata medicală, dar cercurile medicale subliniază că în unele cazuri pot exista îndoieli, că aceasta este o premisă vagă care poate fi interpretată diferit, în funcție de situație și de cine o va interpreta – un expert, un procuror sau o instanță.

Protestul „Not one more” (Nu încă una) din Cracovia, Polonia, pe 7 noiembrie | Foto: EPA

„Efectul de înghețare” în rândul medicilor polonezi

– Există riscul ca medicii să nu-și mai facă meseria corect din cauza acestei legi?
Îmi este greu să judec, dar medicii și opinia publică vorbesc despre așa-numitul „efect de înghețare”. Medicii, temându-se de responsabilitate, vor alege soluții nu atât mai sigure din punct de vedere medical pentru pacienți, cât mai sigure din punct de vedere juridic pentru ei înșiși.

– Și România are o istorie de peste 20 de ani în care avortul a fost interzis, în vremea comunismului, fapt care are efecte și azi. Mii de femei au murit atunci din cauza acelei legi. Există aceleași riscuri și în Polonia de azi?
– Da, cred că acest pericol există, este real.

– Spitalul a demarat o anchetă internă în acest caz? Alte instituții ale statului s-au autosesizat?
– Spitalul a făcut propria anchetă, dar nu avem acces la rezultatele ei. Urmărirea penală este condusă în primul rând de Parchet, dar și de alte instituții desemnate, precum Avocatul Poporului pentru Drepturile Pacienților și Camera Medicală Raională.

– Parlamentul European a votat o rezoluție privind reglementările antiavort din Polonia. Legal, ce posibilități de intervenție are UE?
– Rezoluția Parlamentului European nu are o putere executivă, dar poate fi un semnal și poate iniția alte proceduri.

– Luați în calcul să apelați și la CEDO?
– Cu siguranță, dacă nu obținem o decizie satisfăcătoare conform legislației naționale.

 
 

Urmărește-ne pe Google News