Cum am putea caracteriza libertatea în România de astăzi?
M-a mâhnit teribil, profund, în cazul României, ceea ce s-a întâmplat întâmplat în 2015, după atentatele din Franța, în special, după atentatele de la Charlie Hebdo, când am văzut cu stupoare că foarte mulți făcători de opinii români, dintre cei mai importanți, s-au pronunțat de partea limitării libertății de exprimare, vrând o limitare a libertății în general, să nu mai poți critica religiile, ceea ce era un abuz și o derivă morală din partea acestor oameni. Fiind de o oarecare vârstă, au trăit sub comunism și sunt convins că atunci nu ar fi susținut un asemenea mesaj paradoxal, dar care indică o logică schiloadă. Îmi e teamă că se răspândește în societate acestă idee că libertatea presei, cea de a critica sau setul de teme pe care le poți atinge trebuie limitat. Nu. Nu există nimic sacru.
Libertățile sunt încă disponibile, sunt sub nasul nostru, dar imi e teamă că începem să nu le mai vedem. Remarc o tăcută și generalizată tendință spre autocenzură, prin faptul că televiziunile principale au început să devină din ce în ce mai mult supuse puterii, faptul că presa scrisă nu mai are nicio influență. Eu sunt surprins când merg în provincie să nu vad nicăieri un chioșc de ziare, lumea a pierdut obișnuința de a mai citi ziare. Ne-am obișnuit cu frenezia asta în care dacă citești tilul unei știri crezi că ai avut acces la miezul ei, pe când un ziar nu-ți oferă numai știri. În primul rând, ele nu sunt știri pentru că s-au petrecut în ajun. Misiunea presei scrise era de a anliza și de a-ți prezenta diferite unghiuri de a aborda o probelemă politică sau socială. Astăzi, cu internetul și cu noua cenzură, începem să ne obișnuim cu informații premestecate.
Unde ne duce această autocenzură?
Ne duce acolo unde este Rusia lui Putin și nu trebuie să ajungem acolo, trebuie să ținem de libertatea asta flenduroasă, zdrențuită cum este acum și să o cârpim, chiar.
Cum vedeți România în anul centenarului?
Reprezintă un an de oportunism politic, în care o putere disperată de a se menține, cu o legitimitate îndoielnică, se slujește de un eveniment istoric umflat într-un mod grandilocvent pentru a-și întări legitimitatea, uitând că anul viitor va trebui să preia președinția Uniunii Europene vreme de șase luni și că nu e pregătită. Eu mă uit înspăimântat că mai sunt câteva luni și, îmbătați de anul Centenarului, uităm că urmează un an poate și mai important, când România va fi la cârma Europei și nu aveam oameni pentru a duce asta la capăt.
S-a vorbit despre unitate în anul centenarului. Cum vedeți asta?
Pe mine mă înspăimântă sloganurile astea cu iz patriotard pentru că unitatea înseamnă imobilitate. Românii, ca orice altă națiune, sunt diverși. Să nu uităm că avem deja trăsături regionale care nu trebuie șterse. De multe ori, asta caută să spună această unitate. Ea are anumite trăsături care trebuie respinse. De exemplu, ideea cu ortodoxia, dacă nu ești ortodox nu ești român. Așa ceva este nociv pentru că există români catolici, există români atei Asta înseamnă că tătarii dobrogeni nu sunt români sau puținii evrei care au mai rămas? Obseisa asta cu unitatea nu trebuie să ia proporții patologice.
Care este părerea dumneavoastră despre mișcările de genul ”Coaliția pentru Familie”?
Este o temă care nu ar trebui să existe în discuția publică. Drepturile minorităților sexuale sunt indiscutabile, ele nu se pun în arenă și nu se discută prin vot. În condițiile în care o țară ortodoxă vecină, Serbia, are un prim ministru femeie declarată lesbiană, nu văd pentru ce biserica română ar trebui să fie mult mai îmbâcsită și arhaică. Dacă până și sârbii, pe care-i credeam mult mai retrograzi decât noi (războaiele din Balcani, tradiția armelor ), iată că până și Serbia se arată mult mai progresistă decât România. Așa ceva nu trebuie să se întâmple.
Ce vă displace cel mai mult din discursul public actual din România?
Ipocrizia. Ipocrizia teribilă și hăul moral din spate, ca să nu mai vorbesc despre incultura crasă, cinismul afișat, grosolănia. De fapt, totul îmi displace.
Citește și:
Ce este Pilonul II de pensii, ”pușculița” cu 43 de miliarde de lei la care râvnește Guvernul
GALERIE FOTO | Primele fotografii oficiale cu Prințul Harry și Meghan Markle, după nunta regală
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro