ComenteazăEmilia Șercan are peste 25 de ani experiență în presă și în ultimii ani este și autoarea a zeci de dezvăluiri privind plagiatele unor nume sonore din lumea politică, a justiției, din cea militară sau a poliției. Pentru acestea din urmă a și primit amenințări cu moartea, iar foștii rectori ai Academiei de Poliție au și fost condamnați în urma lor.
În interviul pentru Școala 9, Emilia Șercan explică cum se citează corect într-o lucrare și cum abordează cu studenții săi de la Facultatea de Jurnalism etica și valorile morale.
Ziarul Libertatea a scris joi despre cum cel puțin 10 pagini din lucrarea de disertație a ministrului Florin Roman sunt copiate la virgulă dintr-un suport de curs întocmit de un profesor de la Universitatea Politehnică din Timișoara. Roman a luat atât pasajele de text și graficele, cât și erorile de redactare.
Școala 9: – Ministrul cercetării și digitalizării, Florin Roman, spune că nu a plagiat în lucrarea sa de disertație, pentru că a introdus în bibliografie acel suport de curs din care au fost luate, integral, pasajele. A procedat corect?
Emilia Șercan: Evident că nu a procedat corect. Regulile de citare în toată lumea academică spun foarte clar că trebuie să pui ghilimele, să atribui informația respectivă imediat, fie prin citarea cu paranteză, fie prin notă de subsol. Apoi, detaliile extinse despre lucrarea cu pricina sunt incluse în bibliografie.
Doar includerea unei lucrări direct în bibliografie fără să pui ghilimele, fără să citezi corespunzător înseamnă plagiat.
Emilia Șercan, jurnalistă:
Scuza pe care Florin Roman o dă nu este una nouă. A mai folosit-o și Victor Ponta în 2012, când a fost acuzat de plagiat.
Responsabilitatea se împarte între autor și coordonator
– De la fostul ministru de interne Gabriel Oprea și fostul premier Victor Ponta, până la chestorul Bogdan Despescu și procurorul Codruț Olaru, toți au negat plagiatul cu dovezile în față. Este rea credință din partea lor sau pur și simplu nu știu ce este plagiatul și ce înseamnă furtul intelectual?
– De șapte ani, de când scriu despre plagiat, am găsit o serie de explicații pentru situațiile masive de plagiat din lucrările persoanelor publice. Pe de-o parte, responsabilitatea majoră îi aparține conducătorului lucrării. Pentru că un student poate oferi scuza că nu știe să folosească citarea corectă, dar cel care trebuia să-i spună este coordonatorul.
Pe de altă parte, unii nu și-au scris lucrările, ci le-au fost servite de-a gata în foarte multe situații de către conducătorii lucrărilor. În alte situații, au plătit ca să le fie scrise și le-au primit plagiate.
– Așadar, și coordonatorul poate fi învinovățit de erorile din lucrare...
– Sigur că da. Pentru că, până la urmă, el girează. În cazul doctoratelor, există o comisie de îndrumare la nivelul școlii, care funcționează pe parcursul celor trei ani în care un doctorand își urmează studiile. Coordonatorul de doctorat îi supervizează studentului fiecare pas, după care urmează o comisie de referenți care validează teza de doctorat și care acordă titlul de doctor respectivei persoane. Filtre sunt și la master, și la licență, pentru că aceste lucrări sunt și ele prezentate în fața unei comisii.
Dar toate aceste filtre nu au funcționat corect în România. De-asta am ajuns ca în unele instituții, plagiatul să fie regula, nu excepția, așa cum sunt Academia SRI și Academia de Poliție, unde situația e dezastruoasă și din cauză că mulți dintre profesorii de-acolo au tezele de doctorat și o parte dintre lucrările științifice plagiate.
Aceste situații de plagiat punctuale, care sunt descoperite de presă, nu sunt soluționate cu verdicte. Instituțiile statului depun toate eforturile posibile pentru a-i salva pe plagiatori de la un verdict de plagiat și nu îi pedepsesc.
O astfel de formă de pedeapsă poate avea un rol preventiv. Cei care ar intenționa să plagieze, s-ar gândi de două ori înainte, în timp ce profesorii coordonatori își vor lua mai în serios rolul și vor fi mai atenți la lucrările primite de la studenți.
Noi am vorbit punctual despre plagiatori și e normal să o facem, dar cred că în momentul în care profesorii vor răspunde pentru lucrările pe care le-au girat, abia atunci se vor redresa lucrurile.
„Cum poate un om care nu înțelege cum se face citarea să conducă Cercetarea?”
– Sunt voci care spun că plagiatul unei lucrări de disertație este mai puțin important decât plagiatul unei lucrări de doctorat. Este așa doar pentru că nu vorbim, la masterat, de acordarea unui titlu?
– Orice plagiat, chiar și plagiatul unui eseu, este grav. E adevărat că titlul de doctor îți oferă alt tip de beneficii decât îți aduce o lucrare de masterat. Însă nu trebuie să spunem că nu-i o mare chestie, pentru că este.
Plagiatul arată faptul că persoana respectivă, în cazul acesta, Florin Roman, nici măcar nu a înțeles, nu avea habar că lucrarea ar putea fi plagiată. Și asta pentru că fie i-a făcut-o cineva, fie nu știe ce este citarea, iar asta reiese din declarațiile lui.
Nu este o chestie care trebuie tratată cu superficialitate. Pentru că Florin Roman este și ministrul cercetării, nu doar al digitalizării. Este un domeniu de o importanță extremă pentru România.
Este absolut indecent pentru oamenii de știință din România, care sunt respectați internațional să aibă, în fruntea domeniului, o persoană care a mințit în CV, a plagiat în lucrarea de disertație și nu are nicio legătură nici cu domeniul cercetării, nici cu al digitalizării.
Un om care nu înțelege cum se face citarea, cum se pun ghilimele, cum poate să conducă domeniul Cercetării?
Studenții ar trebui sancționați mai drastic pentru copiat
– Ce ar trebui să facă coaliția de guvernare după acest scandal?
– Ar fi trebuit să-l demită deja. Nu trebuie să vorbim la viitor, acum ar fi trebuit să vorbim la trecut. Florin Roman nu mai trebuia să fie acum ministru.
– Cum îi determinați pe studenți să se raporteze la etică și cum îi învățați să citeze corect?
– Sunt extrem de riguroasă. Am mai multe întâlniri cu studenții, dar întotdeauna am o una specială în care le explic cum se face citarea, le arăt diferența dintre un text citat și unul necitat, le explic structura lucrării, ce trebuie să conțină, cum trebuie făcută fiecare parte. Îi învăț convențiile de citare, pentru că e normal ca ei să nu le știe. Iar în momentul în care îmi trimit lucrările, fac diverse observații de rigoare pe draftul inițial.
***
Așa arată o pagină din lucrarea profesorului timișorean Dumitrescu, din 2007-2008 (stânga) și o pagină din lucrarea de master a ministrului Roman din 2012 (dreapta). Seamănă cuvânt cu cuvânt.
Puteți vedea toate paginile, comparativ, în format PDF
Lucrarea profesorului Dumitrescu din 2007-2008. O puteți parcurge pagină cu pagină:
Disertația de masterat a ministrului Roman din 2012. Puteți parcurge toate cele 10 pagini trimise ziarului:
Interviul integral cu Emilia Șercan, în Școala 9.