- Bolt este una dintre cele patru companii unicorn ale Estoniei, adică un start-up care a ajuns să valoreze peste un miliard de dolari.
- România, cu o populație de 15 ori mai mare decât cea a Estoniei, are doar două astfel de companii, UiPath și EMAG.
Markus Villig a abandonat facultatea după primul semestru ca să se ocupe de Taxify, recent devenit Bolt, și nu s-a mai întors la școală de atunci.
Multimilionarul de doar 25 de ani spune, cu modestie, că viața nu i s-a schimbat mult odată cu succesul companiei, doar a reușit să se mute din casa părinților. Are încă o privire de copil, dar unul serios și concentrat.
Deși are bani să-și cumpere orice își dorește, nu pleacă în vacanțe extravagante și nici nu turează motoarele bolizilor pe străzile din Tallinn. Își ocupă zilele cu munca la companie.
În programul lui de manager de multinațională a avut timp doar 15 minute pentru interviu. Suficient să-și spună povestea pentru cititorii Libertatea.
Ne-a povestit cum a bătut la geamurile tuturor taxiurilor din Tallinn, la început, uneori însoțit de părinții săi, care știau și rusa, pentru că mulți șoferi de taxi erau etnici ruși.
Sau cum a învățat, pas cu pas, să crească o afacere și cum, mai degrabă, afacerea l-a crescut pe el, transformându-l într-un tânăr responsabil, care vrea să facă lumea mai bună cu ajutorul tehnologiei.
În România, Bolt și celelalte companii de ridesharing au fost o vreme într-un vid legislativ. În iunie, a fost adoptată ordonanța de urgență cu privire la acest tip de transport.
Probleme de reglementare au fost cam în toate țările pe piața cărora a intrat compania, inclusiv în Estonia.
„Din fericire, în Estonia, reglementarea se face rapid, pentru că suntem o țară digitală și mult mai mică în comparație cu România. Asta înseamnă că putem mișca lucrurile rapid”, a spus Karin Kase, PR manager Bolt.
Libertatea: Cum a fost începutul?
Markus Villig: Am început afacerea acum aproape șase ani, în 2014, eram încă în liceu, aveam 19 ani. Și tot ce voiam era să ajut la rezolvarea unor probleme ale lumii cu ajutorul tehnologiei. Învățasem ceva programare în liceu, m-am sfătuit și cu fratele meu mai mare care lucrase în Skype și în alte startup-uri înainte.
Și atunci am găsit ideea asta: hai să încercăm să rezolvăm problema transportului cu ajutorul tehnologiei.
Am vrut să aduc totul pe o singură platformă, ca să nu mai trebuiască să suni de atâtea ori și să poți da note șoferului, lumea să poată da feedback și, în final, să creștem calitatea sistemului
Markus Villig, fondator Bolt
-Ce te deranja la taximetrie atunci?
-Erau mai multe probleme, cum cred că sunt în toată Europa de Est. În primul rând, existau 40 de firme mici de taximetrie în Tallinn. Vineri seara, când voiai să iei o cursă, sunai zeci de numere și de cele mai multe ori nu aveau mașini sau, dacă aveau, nu veneau sau erau murdare, nu puteai plăti cu cardul, mereu trebuia să plătești cu cash, tot felul de probleme.
-Ai făcut aplicația singur?
-În mare, prototipul l-am făcut singur și în câteva luni am reușit să am un cofondator priceput pe tehnică. Am construit apoi restul aplicației.
Nu am nici acum carnet de conducere. Nu toată lumea dintr-un oraș trebuie să-și cumpere o mașină și să creeze trafic
Markus Villig, fondator Bolt
-Ai testat-o și tu, adică ai fost șofer Taxify, cum se chema atunci compania?
-Nu, de fapt, nu am nici acum carnet de conducere. Avem o jumătate de milion de șoferi pe platforma noastră și sper ca pe termen lung oamenii să nu mai fie nevoiți să își cumpere o mașină și oamenii să folosească pe scară largă combinația de mașini pe care le poți chema sau biciclete și transport în comun. Nu toată lumea dintr-un oraș trebuie să-și cumpere o mașină și să creeze trafic.
-Cum ai convins șoferii să folosească aplicația?
-A fost foarte greu la început, pentru că nu ne cunoșteau produsul. Așa că am mers pur și simplu pe stradă și am încercat să-i fac să se înscrie, pe baza unei promisiuni că în viitor vor avea mai multe curse și vor face mai mulți bani. Dar a fost complicat, fiindcă mulți dintre ei nu voiau să piardă timpul sau să cumpere un smartphone, pentru că în 2014 cei mai mulți șoferi nu aveau un telefon mobil pe care să downloadeze aplicația. Așa că ne-a luat multe luni până să avem primii o sută de șoferi.
-Acum sunteți una dintre cele patru companii unicorn ale Estoniei (n.r. companie care valorează mai mult de 1 miliard de dolari). Cum ați ajuns aici?
-Cred că e la fel pentru toate companiile de tehnologie: foarte greu din interior, deși pentru cei care privesc din afară pare simplu.
Au fost cinci ani de muncă grea. În primul an, am recrutat fiecare șofer, unul câte unul, de pe stradă, încercând să-mi dau seama cum să construiesc aplicația, astfel încât să-i ajute și pe clienți, și pe șoferi.
Markus Villig, fondator Bolt
Și mai este și o concurență acerbă, fiindcă noi concurăm cu cele mai mari companii tech din lume. Dar dacă pui cu adevărat clienții pe primul loc și investești multă muncă, asta te duce spre succes.
„M-am mutat de la ai mei și, în sfârșit, mi-am luat un apartament al meu”
-Cum ți s-a schimbat viața după ce ai creat Taxify și apoi Bolt?
-De fapt, nu mi s-a schimbat viața atât de mult. Tot vreau să îmi petrec bună parte a zilei rezolvând problemele oamenilor. Ne gândim cum să atragem mai mulți șoferi, mai mulți clienți, cum să facem produsul mai bun. Așadar, îmi petrec timpul încercând să rezolv problemele businessului și tot așa o vom ține cel puțin zece ani.
O schimbare în viața mea, de când am înființat Bolt, este legată de faptul că am crescut și m-am mutat de la ai mei și, în sfârșit, mi-am luat un apartament al meu. A fost o schimbare plăcută asta.
Markus Villig, fondator Bolt
-Pentru a crea compania, ai renunțat la facultate. Regreți acel moment? Te-ai întors la școală?
-Privind înapoi, a fost riscant. Terminasem abia primul semestru la Știința tehnologiei și am văzut că afacerea crește. A trebuit să iau o decizie: mă concentrez pe creșterea ei sau pe studiu. Văzusem că nu le pot face bine pe amândouă.
Pentru o perioadă, am încercat să le fac pe amândouă, dar mi-am dat seama că nu e posibil. Și am realizat atunci că a crește o companie ca aceasta e o șansă unică în viață. Așa că m-am decis să mă concentrez pe asta și să-mi asum riscul. Într-o zi, sper să mă întorc la universitate și să studiez ceva nou, dar probabil nu se va întâmpla în viitorul apropiat.
-Probabil, în cei șase ani, ți-ai luat deja diploma…
-Da, în alte domenii. Dar, din păcate, n-am reușit să-mi termin studiile.