ComenteazăNovaia Gazeta / Noua Gazetă există de aproape trei decenii. Câțiva jurnaliști au fondat ziarul în 1993, iar Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, i-a donat redacției o parte din banii câștigați după ce a obținut Premiul Nobel pentru Pace, pentru rolul important pe care l-ar fi jucat în încheierea Războiului Rece.
Publicul a decis
După agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, aproape toate instituțiile media independente din Rusia și-au încetat activitatea când autoritățile ruse au adoptat o lege care cenzurează presa și prevede până la 15 ani de închisoare. Altele au fost interzise direct.
Unii editori ai Novaia Gazeta, publicație cu sediul la Moscova, s-au gândit inițial că ar fi prea riscant să-și facă treaba mai departe sub cenzură și, în plus, ar fi „umilitor” pentru o redacție cu tradiție în investigații. De-a lungul anilor, șapte dintre jurnaliștii lor de investigație au fost asasinați în urma articolelor publicate, printre ei, Yuri Shchekochikhin și Anna Politkovskaya.
Apoi, echipa Novaia Gazeta a avut ideea să lase cititorii să decidă viitorul ziarului, spune Kirill Martynov, redactor-șef adjunct și profesor de filosofie politică. Publicul a hotărât ca redacția să rămână deschisă.
Kirill Martynov a vorbit, într-un interviu video pentru publicul Libertatea, despre cum merge redacția înainte.
– Cum și-a început redacția Novaia Gazeta ziua de 24 februarie, când Rusia a invadat Ucraina?
– Am început ziua devreme, la 7:00 erau deja câțiva oameni în redacție, nu doar jurnaliști, ci și editori. La 9:00 am avut o ședință cu toți editorii și am stabilit că trebuie să luptăm împotriva acestui război cum putem ca jurnaliști, și anume să le oferim informații cititorilor din Rusia. Ne-am dat seama că începând cu 24 februarie vor fi schimbări pentru mass-media rusă și că următorul pas, în vremea războiului, va fi cenzura. Sunt mândru de cum s-au mobilizat jurnaliștii noștri.
Niciunul dintre cei tineri, care au venit în redacție anul trecut – au între 20 și 25 de ani – nu a spus că ar vrea să caute un job mai ușor. Toți muncesc mult și au devenit, în aceste săptămâni, adevărați profesioniști.
– Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a luat-o echipa voastră de când a început războiul în Ucraina?
– O decizie grea a fost să continuăm să ne facem treaba în această perioadă de cenzură. Suntem singura instituție media independentă dintre cele mari care încă funcționează în Rusia. Abonații noștri ne-au ajutat să luăm această decizie; ei donează pentru noi de mulți ani și ne sprijină inclusiv prin sfaturi. S-a format o comunitate din mii de oameni în jurul ziarului nostru. Le-am trimis un newsletter și un poll și i-am întrebat dacă să ne continuăm munca într-un context în care nu mai putem acoperi războiul.
90% dintre abonați au spus că ar trebui să continuăm și ne-au explicat de ce e important pentru ei, familiile lor și societatea rusă.
În cele din urmă, am scos de pe site-ul Novaia Gazeta textele noastre despre război, la fel și videourile de pe contul de YouTube. Acum scriem, între altele, despre situația economică din Rusia, despre refugiații ucraineni, despre oamenii din așa-numitele republici Donețk și Luhansk. Nu scriem despre statistici și despre mobilizarea forțelor ruse, pentru că informațiile ar putea fi considerate fake-news de autorități.
– De ce a fost important pentru voi să vă întrebați cititorii dacă să închideți sau nu ziarul?
– Pentru că editorii aveau opinii diferite cu privire la cum ar fi mai bine să procedăm. Unii editori au considerat că ar trebui să ne oprim, pentru că era umilitor, din punct de vedere al demnității profesionale, și prea periculos.
„Unii oameni cumpără ziarul de la noi din redacție”
– Ați avut mai mulți cititori în ultima lună?
– Ne-am dublat numărul cititorilor. În aceste săptămâni, a tot crescut interesul pentru articolele noastre, ne citesc pe site 2-3 milioane de oameni zilnic.
În ce privește ziarul tipărit, e o poveste interesantă: încă îl publicăm în Rusia, nu e interzis prin lege, dar cei care conduc rețelele de distribuție spun că nu vor să aibă probleme și nu-l mai vând cititorilor.
Unii oameni cumpără ziarul de la noi din redacție. Mai avem și abonați cărora le trimitem ziarul prin poștă, dar de mulți ani, cea mai mare parte a publicului nostru e online.
– Cât de periculos e să vă continuați activitatea jurnalistică independentă în Rusia de astăzi?
– Să ne continuăm activitatea ca redacție care nu lucrează pentru guvern e o decizie destul de riscantă în Rusia de azi, la fel cum e să îi avem pe cei mai mulți dintre jurnaliștii noștri în Moscova. Mulți dintre ei lucrează pentru Novaia Gazeta de decenii întregi. Problema e că nici nu mai înțelegem ce e riscant din tot ceea ce facem în prezent. Autoritățile ruse au impus niște restricții prin lege, dar fac și reguli informale, iar ele se schimbă zilnic. Dacă publici un text despre mobilizarea forțată din Donețk și îl citesc peste un milion de oameni, e destul de riscant, dar nu avem restricții legale. E o situație instabilă.
Au o colegă care relatează de pe front
– Ați trimis un reporter în Ucraina. Îmi poți spune mai multe despre ea și despre articolele pe care le scrie?
– Suntem singura instituție media din Rusia care are un reporter acolo. A fost greu pentru noi să obținem permisiunea din partea autorităților din Ucraina, dar acestea au înțeles că nu vrem să facem propagandă rusă. Numele ei este Elena Kostyuchenko, e o tânără jurnalistă care a mai fost pe teren în zone de război regionale, de exemplu în Georgia. Înțelege foarte bine partea urâtă a războiului și că nu e ceva de care să fim mândri. A scris mai multe articole despre Ucraina, unul de la granița Ucrainei cu Polonia. Apoi, a fost în orașele asediate Odesa și Nikolaev. Acum lucrează într-un loc în care riscul e mai ridicat, nu pot spune unde. Publicăm texte despre ce a văzut Kostyuchenko acolo, ce se întâmplă cu civilii.
– Tu și colegii din redacție aveți prieteni și rude în Ucraina?
– Da, și prieteni, și rude. Ne întrebăm ce putem face pentru ei. Un prieten din Crimeea – a votat în 2014 împotriva „reunificării” cu Rusia, cum e numită de propaganda rusă – are tatăl în Nikolaev (n.r. – oraș din sudul Ucrainei, la 130 de kilometri de Odesa), e bolnav și internat în spital. Am încercat să ajutăm cu pastile și nu numai – astfel de acțiuni fac acum parte din rutina zilnică a multor ruși.
Mecanism de apărare: „Unii ruși nici nu vor să își imagineze că țara noastră este un agresor”
– Mulți ruși sunt ușor de manipulat sau evită să afle adevărul despre războiul din Ucraina tocmai pentru că se tem de acest adevăr?
– Este o întrebare complicată. Mulți dintre noi așteaptă să vadă o schimbare din partea opiniei publice din Rusia, rușii să devină conștienți de ce se întâmplă în Ucraina. Personal, cred că mulți ruși au un mecanism psihologic de apărare. Nici nu vor să își imagineze că țara noastră este un agresor și că președintele Putin e responsabil pentru acest război. Ei consideră că Rusia doar se apără. Dacă primesc informații care contrazic ce cred, încearcă să își protejeze propriile opinii. Pe social media pot să vadă ce se întâmplă în acest război din foarte multe surse, dar ei aleg să rămână loiali unui grup.
– Unii analiști politici, și nu numai ei, spun că se apropie sfârșitul lui Vladimir Putin. Cum vezi această afirmație?
– Cred că Putin se apropie de finalul guvernării, dar nu pot să fiu așa optimist că se va sfârși totul curând. El poate, de exemplu, să provoace un război civil în Rusia, pentru că o parte dintre ruși sunt împotriva războiului și se simt obligați moral să îl oprească. Acum, Putin vrea să intensifice războiul ca să își protejeze funcția și puterea. Hitler, de exemplu, n-ar fi spus niciodată: A fost o greșeală, haide să construim o Germanie pașnică. Nici de la Putin nu ne putem aștepta brusc la o astfel de reacție lipsită de agresivitate.
„YouTube e folosit de 50 de milioane de ruși”
– Populația rusă încă are acces la jurnalismul independent prin YouTube și Telegram.
– Autoritățile ruse ar putea să blocheze YouTube pentru ca oamenii să nu își pună întrebări despre ce se întâmplă în Ucraina. Dar dacă ar bloca YouTube, ar apărea altă întrebare: De ce se ia această decizie? Nu este o platformă politică, ci de entertainment. Dacă blochează o platformă pe care o folosesc 50 de milioane de ruși, s-ar putea să aibă niște probleme – în acest caz, autoritățile se tem. Legat de Telegram, probabil Pavel Durov (n.r. – fondatorul Telegram) are niște legături informale cu autoritățile ruse. Sunt destul de sigur că e un om de afaceri independent, dar cred că au fost niște negocieri, nu știm de ce fel. Cred că acesta e motivul pentru care încă putem folosi Telegram, unde circulă multe informații despre acest război.
„Acum singurul nostru plan e ca ziarul să supraviețuiască”
– De ce crezi că publicația Novaia Gazeta nu a fost interzisă până acum?
– Unii oameni se gândesc că, dacă suntem așa curajoși și încă nu ne-au blocat, poate avem niște legături puternice cu autoritățile ruse sau cu cine știe cine. De fapt, noi nu încălcăm nicio lege, așa că e greu să găsească un motiv să ne oprească. Dar cu siguranță o pot face. Dacă s-ar interzice site-ul, am încerca să găsim o cale să transmitem informațiile în continuare pentru publicul din Rusia.
– V-ați gândit să relocați echipa redacțională, dacă nu veți mai putea lucra în Rusia?
– Avem aproape 100 de jurnaliști și mulți au motive pentru care nu se pot reloca. Suntem într-un fel ostatici. Iar dacă ești jurnalist la un ziar care nu e controlat de guvern, nu te mai simți în siguranță. Ne întrebăm constant: Cum putem să ne protejăm jurnaliștii și să ne planificăm activitatea pentru următoarele zile, săptămâni sau luni? Ar fi un miracol să avem un plan pentru următoarele patru luni. Acum singurul nostru plan e ca ziarul să supraviețuiască.
„Cei care fac propagandă nu sunt așa de uniți”
– Ați publicat imaginea cu protestul jurnalistei Marina Ovsyannikova pe o copertă a Novaia Gazeta. Pentru cine e important protestul ei, în primul rând – pentru public sau pentru jurnaliști?
– Pentru ambii. Dacă a fost posibil ca Ovsyannikova să protesteze la cel mai vechi și urmărit program de știri, Vremya (n.r. – al televiziunii de stat Canal 1), lumea își dă seama că și în guvern, și în structurile militare există alții care nu sunt de acord cu războiul, dar tac. Consider că a fost o decizie importantă din partea ei, pentru că a arătat că aceia care fac propagandă nu sunt așa de uniți.
– Până să înceapă războiul, ai lucrat și ca profesor, ai predat filosofie politică.
– Pentru mine e deja oarecum amuzant, pentru că, în ultimele săptămâni, am fost dat afară de la trei universități, unde aveam posturi diferite, din cauză că le-am spus unor studenți că sunt împotriva războiului și pentru că îmi exprim des opinia pe social media. Prima dată m-au concediat în 2020, de la Școala Superioară de Economie (n.r. – universitate publică cu sediul în Moscova), din cauza activismului politic. Așa ceva era ciudat acum doi ani, dar acum li se întâmplă tuturor profesorilor care protestează față de guvern și de Putin. După ce eu și alți profesori am fost dați afară de acolo acum doi ani, am fondat Universitatea Liberă din Moscova și avem sute de studenți. Oferim cursuri universitare gratuite online, pentru că educația trebuie să fie accesibilă pentru studenții din Rusia.
Până acum, am desfășurat o campanie de crowdfunding, să avem niște fonduri. Suntem singura comunitate de profesori care se împotrivește puternic față de război. E nevoie de o astfel de universitate acum, când cele mai multe instituții universitare promovează propaganda Kremlinului.
Foto: EPA