• Mihai Ionuț Ghiorghe (38 de ani) a murit vineri, 26 martie, din cauze necunoscute, într-un apartamentul unui prieten din cartierul bucureștean Rahova.
  • Tatăl acestuia povestește că fiul său se simțea rău, că lăsase în mod straniu ușa descuiată și cheia acasă când plecase la amicul său, iar odată ajuns acolo a început să vomite sânge
  • Parchetul a deschis un dosar de moarte suspectă.
  • În urmă cu două săptămâni, și cealaltă victimă care i-a acuzat pe polițiștii de la secția 16 de tortură, Teodor Nicolae Gheorghe, 51 de ani, a încetat din viață, ziarul Adevărul scriind că suferea de o boală incurabilă.
Mihai Ionuț Ghiorghe povestea la începutul lunii cum a fost torturat de mai mulți polițiști de la Secția 16 în toamna anului trecut. Vineri, 26 martie, a fost găsit mort

Libertatea: Domnule Ghiorghe, cum ați aflat de moartea fiului dumneavoastră?
Ghiorghe Ghiorghe:
Eram la țară, în grădină, făceam treburile gospodărești de primăvară. Și am primit un telefon de la cumnata mea, care m-a întrebat ce fac și unde sunt. Și apoi mi-a spus: „Ia loc pe scaun, că vreau să îți dau o veste care nu este bună”. Zic: Ce s-a întâmplat? „Păi, să știi că a murit Ionuț”. Săptămâna asta urma să mergem la doctorul de familie, să-i facem control în părțile unde îl durea. Îl dureau ficatul și spatele, adică zonele moi, unde a fost bătut cu picioarele. Și capul.

– Adică, după ce a fost bătut în septembrie 2020?
– Sigur că da. Începuseră să îl doară organele interne. Și sâmbătă, la ora 1.00 și un pic, am aflat că băiatul meu a murit. Că a murit la un prieten. Când a venit mama lui, a găsit ușa descuiată, cheile nu erau puse la locul lor, rucsacul era deschis pe toate compartimentele, ceea ce el nu făcea niciodată, adică el își lua rucsacul și încuia ușa.

– Și cheile unde erau?
– Erau puse într-un alt loc față de locul în care noi le punem, adică în cârligul unde punem noi cheile când intrăm în casă, să nu le pierdem.

„Nu mi s-a permis să văd imaginile de pe camerele de supraveghere, deși inițial mi s-a promis”

– Deci, a plecat de acasă fără chei?
– Da, iar asta ne surprinde. Și acum, o să mergem cu discuția mai departe. Acum două zile (n.r. – sâmbătă), am vorbit cu administratoarea care gestionează camerele de luat vederi și am rugat-o să îmi arate și mie imaginile din ziua de joi și până vineri la ora 22.00.

– Și cum a reacționat?
– A zis că nu este nicio problemă, chiar m-a întrebat dânsa între ce ore am nevoie. Și a spus că nu este nicio problemă și că mă ajută. Iar apoi, când am cerut să văd imaginile, a zis să nu mă supăr, dar… Și nu mi-a mai răspuns la telefon. Eu i-am trimis mesaj, rugând-o să mă sune. A citit mesajul și nu a sunat.

– Ce ați aflat despre fiul dumneavoastră, ce s-a întâmplat vineri?
– A încercat să mănânce acasă la el, apoi și-a sunat prietenul că se simte rău. A ajuns acolo și zice „Mi-e rău”. L-a culcat prietenul ăsta în pat și a sunat la Salvare, că începuse să vomite puțina mâncare pe care o mâncase. Apoi a început să vomite mult sânge. A venit salvarea SMURD, a încercat să îl resusciteze, dar deja murise. Prietenul la care a murit mi-a spus asta. Iar mâncarea era la el acasă, neterminată.

„Și prietenul poate fi cumpărat”

– Deci, ca să reconstituim filmul, băiatul a plecat de acasă singur la acel prieten?
– Nu știm! Nu știm! Pentru că și prietenul ăla poate fi cumpărat.

– Îl știți pe acel prieten?
– Da, îl știu, sigur. Am tot căutat să le desfac prietenia. I-am și zis băiatului să își caute alți prieteni. Și i-am mai spus băiatului, l-am pus în gardă, că dacă a intrat în conflict cu Poliția, oricând i se poate întâmpla ceva. Și prin prietenii lui. Eu am cerut să vină criminaliștii. Eu nu știu cine a venit la el și de aceea am cerut și imaginile de pe camerele de supraveghere.

Și încă ceva, criminaliștii nu au venit nici până acum. Nici până în momentul de față nu a venit echipa de criminaliști.

Ghiorghe Ghiorghe, tatăl lui Mihai Ionuț Ghiorghe:

„Raportul INML scria că decesul este din cauză neprecizată”

– Ministrul de interne a spus că fiul dumneavoastră avea o boală incurabilă, care este adevărul?
– I-am cerut să își ceară în mod public scuze, băiatul meu nu a suferit de nimic, fișa lui medicală se află la medicul de familie. Cineva de la Poliție a sunat și mi-a spus că ministrul își cere scuze, că nu așa a vrut să spună. Și eu i-am răspuns să nu îmi ceară mie scuze telefonic, eu i-am cerut domnului ministru să își ceară scuze la televiziuni, cum tot la televiziuni a spus ce a spus. Și încă ceva, concluziile INML-ului nu veniseră la acel moment, băiatul era la autopsie. De unde știa domnul ministru că băiatul suferea de boală incurabilă și că noi nu vrem să se știe acest lucru?

– Bun, ce spune raportul INML? Care a fost cauza decesului?
– Decesul, din cauză neprecizată. Și am întrebat cum e posibil dacă desfaci un om și vezi că nu prea mai are sânge, nu scrii nimic în certificatul de deces? Și mai scria acolo că în 6 luni vin rezultatele toxicologice. Păi, în 6 luni poți să scrii orice. Plus că și celălalt care a fost bătut (n.r. – de polițiști, în septembrie 2020) a murit acum două săptămâni, de plămâni. A avut cancer la plămâni, Poliția a spus.

– Dumneavoastră îl știați pe cel care a murit acum două săptămâni?
– Îl știu, domne, că venea aici, erau prieteni. Un om amărât, dar educat. Era inginer.

Vrea să ajungă în audiență la premierul Florin Cîțu și la președintele Klaus Iohannis

– Este adevărată informația din spațiul public că fiul dumneavoastră era sub influența unor substanțe interzise?
– Sunt acuzații pentru a-l discredita. Într-adevăr, pe la 18 ani, când era la liceu, mai fuma câte o țigară. Dar încoace, când i-au venit copiii, nu s-a mai ținut de prostii, se liniștise. Avea doi copii minori. Dar să știți că mi-am propus un lucru.

– Ce anume?
– Nu știu prin ce metode, dar vreau să ajung în audiență și la premierul României, chiar dacă zice că nu își pierde el vremea pentru o viață, și la președinte. Și nu mă voi lăsa. Și dacă nu, merg la forurile internaționale. Lupt pentru băiatul meu.

„Îmi este teamă, dar merg până în pânzele albe”

– Spuneți-mi, vă este teamă?
– Îmi este. Dar ținând cont că am 70 de ani, merg până în pânzele albe.

Aveți un mesaj de transmis?
– Aș vrea să mă privească oamenii aceia în ochi (n.r. – polițiștii de la Secția 16 acuzați că i-au bătut fiul). Să mă privească în ochi și să îmi spună și mie de ce au făcut așa. L-au încătușat, l-au urcat în mașină, au ajuns cu el pe câmp și l-au bătut, au dat cu picioarele în el. De ce atâția inși să lovească un om cu cătușele la mâini, să îl bată cu picioarele? Nu îi urăsc, dar detest felul lor de a fi. Și întrebarea este: de ce au făcut-o?

Nouă polițiști de la Secția 16, cercetați penal

Nouă poliţişti de la Secţia 16 din București sunt cercetați penal pentru lipsire de libertate în mod ilegal, tortură, respectiv complicitate la tortură, după ce pe 1 septembrie anul trecut ar fi bătut și sechestrat doi bărbați care le reproșaseră că nu poartă mască, deși erau obligați să o facă. Oamenii legii făceau parte dintr-un filtru de poliţie organizat în zona străzii Calea Şerban Vodă din Bucureşti.

Foto: Adevărul

 
 

Urmărește-ne pe Google News