INTERVIU. Cum e viața de realizator TV pentru o fostă lideră de partid 

În 2016, la doar 26 de ani, era numită preşedinta partidului M10, fondat de Monica Macovei. În 2019, era a treia candidată de pe lista Partidului Mişcarea Populară la alegerile europarlamentare. A candidat şi la alegerile locale, unde a sperat să câştige Primăria Sectorului 1 din Capitală, şi la alegerile parlamentare, unde tot bucureştenilor le-a cerut voturile. În noiembrie 2021, Ioana Constantin, vicepreşedinte al PMP, şi-a dat demisia din partid şi a renunţat la politică. A pus gestul său în contextul unor discuţii „neasumate” între PMP şi AUR sau PNL. 

„N-am apucat să am jobul de politician”

Libertatea: Din luna mai, sunteţi moderatoarea unei emisiuni de dezbateri politice la o televiziune de ştiri, B1 TV. E o schimbare de carieră atipică, de la politician la jurnalist.
Ioana Constantin: Nu mi se pare atât de spectaculos. Nu am văzut trecerea de la partid la televiziune ca fiind o schimbare totală de carieră, pentru că tot în slujba oamenilor sunt şi acum: le arăt ce se întâmplă în mod real în viaţa politică, socială şi, mai ales, economică. Mie mi se pare că fac acelaşi lucru pe care-l făceam şi în politică: sap după adevăr şi le arăt oamenilor adevărul. Pentru că eu n-am fost parlamentar, n-am fost primar, n-am apucat să am jobul de politician. Am fost puţin timp secretar de stat în Ministerul Muncii (decembrie 2019 – februarie 2020, n.r.). Şi atunci, tot ceea ce făceam şi în politică era să le arăt oamenilor adevărul, să sancţionez derapaje, să fiu o voce pentru ei. Nu o văd ca pe o trecere radicală, pentru mine e acelaşi lucru: oamenii din faţa televizorului sunt oamenii cu care am interacţionat eu ani întregi pe stradă şi, prin ceea ce fac, servesc în continuare interesul lor.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

– Cum aţi luat această decizie?
– Nu e neapărat o poveste în spate. Am fost un politician care, în ultimii patru ani, a fost foarte des prezent în emisiunile de dezbatere politică de la televiziunile naţionale de ştiri. Era firesc să existe o apropiere de zona media. Dar eu nu pretind că sunt un jurnalist experimentat. Nu pot să-mi arog titlul ăsta, nu sunt o impostoare. Sunt moderatorul unei emisiuni pe care o pregătesc împreună cu echipa, dar nu pot spune că sunt un jurnalist precum cei care au o adevărată carieră în spate.

– Dar, totuși, ce simțiți că s-a schimbat în activitatea dvs.?
– Acum, în presă, îmi dau seama că trebuie să ascult mai mult şi să las pe fiecare să-şi spună opinia, fără să mă lupt să-l contrazic atunci când ideea lui nu corespunde cu a mea. 

Când eşti în politică, poţi să-ţi păstrezi până la capăt opinia, folosind toate argumentele din lume pentru a arăta că ai dreptate. În presă, trebuie să laşi pe fiecare să-şi expună propriile opinii, ideologia, măsurile pe care le propune.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Scopul unui jurnalist este de a informa. Totuşi, mie-mi scapă în continuare opiniile puternice, convingerile mele. E adevărat, uneori, astfel de convingeri sunt mai puternice decât informaţia brută pe care ar oferi-o un jurnalist care face asta de 10 ani. Poate unghiul lui e altul, la mine contează mult şi convingerile personale pe subiectul respectiv. Dar nici nu cred că oamenii se așteaptă să fie altfel; ar fi fals. Nu cred că se aşteaptă acum să le dau, aşa, rece, doar date, cifre, informaţie, ca un ziarist care face investigaţii de mult timp. Oamenii s-au obişnuit cu mine: să am opinii, să fiu şi acidă, să mai şi glumesc cu un politician.

Lucrul care m-a făcut să plec cu inima împăcată din politică – şi voi pleca la fel şi din presă – e că am fost corectă în faţa publicului. Şi n-am nicio intenţie să schimb asta.

– Care a fost reacţia colegilor din politică faţă de această schimbare de carieră?
– Mi-au scris mulţi politicieni când au văzut că am intrat în presă. Cred că unora le-a fost teamă. E probabil ca în mintea unui ministru să funcţioneze mai tare frica de a nu ajunge la o televiziune naţională decât dacă un coleg de la alt partid face o dezvăluire pe Facebook. Mulţi au refuzat să vină la emisiunile pe care le moderez. În principal politicienii de la partidele puterii, PSD şi PNL, nu au confirmat niciodată participarea, deşi i-am invitat. Şi asta pentru că sunt foarte acidă, nu prea am momente în care tolerez să fie minţiţi oamenii. Cu alţii am avut contre foarte puternice în campanii sau atunci când eram amândoi invitaţi în alte emisiuni. Unii dintre ei au şi explicat de ce refuză: le-am fost contracandidat la un moment dat.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

Acum, foarte mulţi oameni vin către mine şi-şi expun probleme private, de la firma lor, de la anii de muncă din dosarul de pensie sau alte nedreptăţi pe care le fac anumite persoane publice. Acum văd inclusiv politicieni din partide cu care nu am interacţionat foarte mult înainte, care acum îmi trimit tot felul de materiale cu nereguli.

– În ce măsură v-aţi schimbat percepţia faţă de politica din România în ultimele luni?
– Nu prea s-a schimbat. Îi cunosc cap-coadă pe toţi. Singurul lucru care mi se pare acum foarte deranjant este că principalii lideri ai partidelor nu mai vor să iasă în faţa oamenilor, să răspundă la întrebările presei. Din ce-am observat, politicienii cei mai vechi şi cu notorietate din principalele partide politice se feresc de lumina publică astăzi. Pentru că nu vor să deconteze criza economică. Şi, da, faţă de înainte, când mi se răspundea imediat la un telefon sau la un mesaj cu o întrebare, astăzi, unii dintre ei nu-mi mai răspund deloc, îmi dau seen. 

Am remarcat însă, în ultima vreme, un comportament foarte nociv al politicienilor din România: sunt foarte mulţi cei care au impresia că ei trebuie să fie toleraţi doar pentru că ocupă o funcţie. Că ei trebuie să fie lăsaţi să vorbească, fără să fie întrerupţi, întrebaţi, traşi la răspundere. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro