Președinții Joe Biden și Emmanuel Macron au anunțat miercuri că sunt gata să trimită trupe suplimentare în estul Europei, inclusiv în România, în contextul amenințării reprezentate de Rusia la adresa Ucrainei, dar și a flancului estic al Alianței Nord-Atlantice, un mesaj salutat de președintele Klaus Iohannis la București.
Într-un interviu pentru Libertatea, Marius Ghincea, cercetător la Institutul Universitar European din Florența și expert în relații internaționale, spune că „prezența sau nu a unor trupe NATO în România, în condițiile în care vorbim doar de câteva sute sau mii de soldați, nu crește și nici nu scade securitatea României, dar semnalizează parteneriatul și alianța, faptul că SUA sau Franța apreciază relația cu România”.
Ghincea nu crede că eventuala consolidare a prezenței NATO pe teritoriul Românesc ar fi un motiv suplimentar de iritare a Rusiei. „Suntem deja expuși nemulțumirii rușilor, chiar nu contează dacă mai apar câteva mii de soldați americani sau francezi pe pământ românesc”, spune el.
Vorbind despre mesajul de miercuri, în care Biden a previzionat un atac al Rusiei, dar și faptul că acest scenariu ar reprezenta un dezastru pentru Moscova, Ghincea spune că liderul de la Casa Albă „încearcă să îl forțeze pe Putin să își recalibreze opțiunile și să recalculeze costurile asociate unei intervenții militare de amploare în Ucraina”.
În ciuda tensiunilor, cercetătorul crede totuși că în acest moment nu sunt întrunite toate condițiile pentru o posibilă invazie rusească.
Cum citim avertismentul lui Biden privind conflictul din Ucraina
Libertatea: De ce a transmis Joe Biden mesajul dramatic de miercuri? Cum ar trebui să interpretăm avertismentul?
Marius Ghincea: Biden transmite o serie de semnale prin aceste mesaje. Le transmite către Moscova, către aliații europeni din Europa de est, cât și Ucrainei. Trasează niște linii roșii și încearcă să semnalizeze care ar fi costurile pentru Rusia cât și care sunt garanțiile și asigurările pentru partenerii americani din Europa.
Eu tind să cred că prin mesajul său, Biden încearcă să îl forțeze pe Putin să își recalibreze opțiunile și să recalculeze costurile asociate unei intervenții militare de amploare în Ucraina. Nu e clar dacă îi va reuși sau nu, dar ce este clar este că costurile potențiale pentru Rusia în caz de invazie sunt în creștere.
– Președintele a vorbit despre divergențe în cadrul NATO. Cât de mari sunt acestea?
– Divergențele din cadrul NATO sunt mai reduse decât s-ar aștepta mulți comentatori, inclusiv cei români. Există, evident, un dezacord de principiu cu privire la abordarea problemelor de securitate în Europa între SUA și o parte din est europeni, pe de o parte, și vest-europeni și o parte din est-europeni.
Primii preferă o abordare mai degrabă directă și confruntațională, cu scopul descurajării prin demonstrații de forță. Cei din urmă preferă o abordare mai cordială, centrată pe negociere și compromisuri care să mențină stabilitatea regională.
Ambele sunt abordări care au sens, dar pleacă de la premise diferite. Primii cred că nu se poate discuta cu Putin la modul serios, cei din urmă spun că nu se poate altfel decât cu negocieri și discuții, cu un fel de compromis care să detensioneze situația.
Dar trecând peste această diferență de perspectivă, unitatea dintre aliați a fost foarte vizibilă săptămânile acestea. Comentariile de aseară arată că Franța, spre exemplu, contribuie la unitatea NATO.
– A existat ceva îngrijorare la Kiev când Biden a făcut o distincție între „o invazie” a Rusiei în Ucraina și „o incursiune minoră”. Credeți că este relevantă această distincție?
– Are relevanță. Dar nu este clar încă dacă a fost doar o scăpare a lui Biden, o gafă politică sau a reprezentat de fapt un semnal trimis Moscovei privind existența a mai multor nivele de costuri asociate cu o intervenție a Rusiei în Ucraina.
Asta ar fi o problemă pentru Ucraina, desigur. Ar putea fi vorba și de un mesaj provocator al Statelor Unite, un fel de capcană retorică pe care americanii o întind rușilor.
Suntem deja expuși nemulțumirii rușilor
– S-a vorbit despre trimiterea de (noi) trupe NATO – din SUA și Franța – în România. Ce înseamnă asta pentru noi? Suntem mai în siguranță? Sunt necesare aceste trupe?
– Trimiterea de mai multe trupe NATO în Europa de Est și în special în România semnalizează angajamentul Occidentului pentru România ca aliat și partener strategic. Este ceea ce vor autoritățile române să se întâmple.
De ce vor asta? Pentru că Bucureștiul își înțelege propria securitate în termenii prezenței trupelor americane și NATO pe teritoriul românesc. Autoritățile de la București cred că prezența bocancilor americani sau francezi pe pământ românesc ne asigură securitatea pentru că orice atac asupra noastră ar duce la un atac împotriva trupelor occidentale.
Înseamnă asta că suntem mai în siguranță? Depinde ce înțelegem prin asta.
Dar, din punctul meu de vedere, prezența sau nu a unor trupe NATO în România, în condițiile în care vorbim doar de câteva sute sau mii de soldați, nu crește și nici nu scade securitatea României. Ea doar semnalizează parteneriatul și alianța, faptul că SUA sau Franța apreciază relația cu România. Securitatea României este influențată, determinată, de contextul geopolitic.
Dacă Rusia continuă poziția revizionistă și asertivă, securitatea națională a României este șubrezită, indiferent de câte divizii de soldați NATO vin în cazărmile românești.
– Unele voci spun că asta ne expune cumva nemulțumirii Rusiei. E un punct de vedere valid?
– Relațiile româno-ruse sunt oricum înghețate. Nu e ca și cum relațiile bilaterale ar fi bune, rușii ne-ar simpatiza și nouă ne-ar fi teamă că ne pierdem un partener de dialog. Nu există dialog. Iar rușii ne tratează oricum ca actori proxy, ca actori subservienți americanilor.
De aia nici nu vor să discute sau să negocieze cu noi și trec peste capul nostru să discute despre securitatea regională doar cu americanii.
Suntem deja expuși nemulțumirii rușilor, chiar nu contează dacă mai apar câteva mii de soldați americani sau francezi pe pământ românesc.
„Aș spune că nu vom avea o intervenție de amploare a Rusiei în Ucraina în această iarnă sau primăvară”
– Vineri avem o nouă întâlnire diplomatică, Blinken-Lavrov. Mai poate obține ceva diplomația în acest moment?
– Diplomația întotdeauna poate obține câte ceva, dar depinde de ce i se permite să facă, de ambele părți. Diplomația și războiul sunt doar diferite instrumente ale statelor pentru administrarea nemulțumirilor și reglarea relațiilor dintre state.
Atât SUA, cât și Rusia sunt, probabil, conștiente de costurile politice, economice și de securitate pe care le implică o confruntare în Europa de est, chiar și indirect.
– E destul de târziu ca Putin să facă un pas înapoi fără să obțină ceva înainte. Aveți o predicție?
– Evit să mă hazardez în a face predicții, în special pentru că situația este foarte volatilă. Dar dacă ar fi să speculez, pe baza informațiilor pe care le am, aș spune că nu vom avea parte a o intervenție de amploare a Rusiei în Ucraina în această iarnă sau primăvară.
Dacă ne uităm la toate episoadele din trecut în care Rusia a intervenit în vecinătatea apropiată, asta s-a întâmplat doar când un set de condiții privind sprijinul local, fezabilitatea tehnică, costurile geopolitice, printre altele, au fost acceptabile pentru Rusia. Nu cred că aceste condiții sunt la locul lor pentru o posibilă invazie rusească.