Aceasta este prima parte a interviului – Dacian Cioloș, omul. Conversația a conținut un pasaj dur, în care invitatul s-a simțit obligat să admită, clar și fără nici un dubiu, relația de rudenie cu chestorul Virgil Ardelean.
– Domnule Cioloș, ați intrat în politică, au revenit întrebările despre rudenia cu Virgil Ardelean, fostul șef al serviciului secret al MAI?
– Dacă din cauza neclarității rudeniei mele cu Virgil Ardelean stă România în loc și face România datorii, și Guvernul nu merge, și țara e coruptă, o s-o clarificăm și pe asta. Dar înainte de asta, apropo de servicii de informații, pentru că văd unde bateți…
– Nu batem nicăieri.
– Cei care sunt curioși de treaba asta, cei din mediul politic, pentru că domnul Dragnea aruncă treburi din astea din când în când… Vreau să știe lumea foarte clar că atât eu, cât și toți ceilalți din conducerea PLUS am semnat prin decizia noastră, în regulamentul intern, o declarație pe proprie răspundere, opozabilă în justiție, că nu am colaborat cu Securitatea, că nu am colaborat și nu colaborăm cu nici un serviciu de informații, nici din țară, nici din străinătate, oricare ar fi el.
«Bunicul meu a fost frate cu bunica lui Virgil Ardelean. Ăsta e gradul de rudenie. Nu am beneficiat de această cunoștință și de nici o altă relație»
– Legat de Virgil Ardelean?
– Legat de Virgil Ardelean, am spus-o de mai multe ori, suntem din același sat. Eu m-am născut la Zalău, dar am copilărit la bunici, la Pericei. Bunicul meu a fost frate cu bunica lui Virgil Ardelean. Ăsta e gradul de rudenie. L-am cunoscut destul de puțin, i-am cunoscut destul de puțin familia. L-am cunoscut, evident, pentru că este din sat, de-acolo. Nu mi-e rușine deloc cu ceea ce a făcut Virgil Ardelean, cu ceea ce a lăsat în urmă, cu modul în care și-a făcut treaba. Eu mi-am văzut de viața mea, de cariera mea. Nu am beneficiat niciodată de această cunoștință, și de nici o altă relație. Responsabilitățile pe care le-am avut mi le-am asumat direct, fără proptele.
«Eu n-am fost la tăiat de porc cu servicii de informații»
– De ce credeți că apare această întrebare în spațiul public?
– Răspunsul îl dau de un an și ceva. Însă nu mă întreabă nimeni despre ce gândesc, ce fac, ci mă întreabă despre lucrul acesta. Ca și cum în România nu poți să reușești altfel decât prin nepotism. Unii încearcă să speculeze pe acest subiect, încercând să inducă ideea că nu putem reuși altfel decât cu proptele din servicii de informații. Eu n-am avut nici o treabă cu servicii de informații, n-am fost la tăiat de porc cu servicii de informații, n-am numit politic șefi de servicii, ca mai apoi să mă folosesc de informații de-acolo. Construim un alt mod de a face politică și unii, care au de-a face cu vechea politică, simțindu-se cu musca pe căciulă, încearcă să murdărească totul, pentru că nu au alte elemente cu care să ne poată ataca.
«Oamenii sunt manipulați, se sădesc neîncrederea și suspiciunea. Și uite-așa se conduce în România»
– E doar o întrebare.
– Știți când mi-a fost pusă prima dată? În 2007, când am fost numit ministru al agriculturii. A doua oară, în 2009, când am fost desemnat comisar european. Atunci a apărut o altă poveste, că soția mea ar fi fiică sau rudă cu nu știu ce șef al serviciilor secrete din Franța. Și de aici s-a tot speculat… Pentru că se preia eventual întrebarea și de ea se leagă anumite speculații. Eu îmi asum ceea ce sunt. Nu am ascuns niciodată nimic. Eu n-am case de ascuns, în spatele unor ziduri de doi metri. Și n-am insule Beline de ascuns! Eu spun ceea ce cred. Din păcate, oamenii sunt manipulați, se sădesc neîncrederea și suspiciunea. Și uite-așa se conduce în România.
– Care este cel mai mare regret?
– Când am regrete, urmăresc să le depășesc imediat. Că nu fac bine nu doar la ten, dar nici la inimă.
«Admir fapte și caractere, pentru că un om e supus schimbării»
– Când ați fost cel mai fericit?
– Sunt fericit de fiecare dată când sunt perfect conștient de ceea ce mi se întâmplă în momentul de față. Pentru că abia atunci când sunt conștient de ceea ce mi se întâmplă pot să fac lucruri pe care le asum. Și asta îmi dă o stare de împlinire și de bucurie.
– Ce fel de oameni admirați?
– Admir mai degrabă fapte și caractere. Un om e supus schimbării, un om evoluează. Mi-s dragi oameni cu ale căror fapte sau caractere rezonez.
Dacian Cioloș, la Centrul de Echitație de la Apoș (Sibiu), septembrie 2018
«Nu există om sincer pe planeta asta care să nu se ghideze pornind de la o credință»
– De exemplu… Ce v-a impresionat în ultima vreme?
– Mă impresionează oameni care știu să renunțe la ei pentru a da lucruri, fapte și energie altora. Am avut acum câteva zile o discuție cu antreprenori nu despre mediul de business sau despre politica fiscală, ci despre educație. Oameni care au înțeles că afacerea lor nu e suficientă pentru a schimba lucrurile în țara asta. Și nu e suficient să pună ei bani deoparte, să fie copiii lor mai bogați, ci e important să investească și în educație. La fel de mult m-au impresionat elevii de la Transylvania College din Cluj, care au organizat un summit internațional, cu 150 de elevi de pe cinci continente. M-au invitat pentru o intervenție. Am început cu tema populismului în Europa și am încheiat cu întrebări de-ale lor. Ce înseamnă politica, de fapt? Cum pot ei să contribuie la schimbarea României în bine?
– Sunteți credincios?
– Da, sunt credincios. Și cred că nu există om sincer pe planeta asta care să nu se ghideze pornind de la o credință, indiferent cum îi spune și indiferent dacă o proiectează în afară sau o ține în inimă.
«Mușcam din ceapă ca dintr-un măr»
– V-ați născut în Zalău, dar ați copilărit la Pericei, de unde e mama dumneavoastră. Ce are deosebit ceapa de la Pericei?
– Faima cepei de la Pericei vine din două lucruri: niște soiuri locale și specificul solului de acolo. Ceapa care se cultivă acolo se conservă peste iarnă și nu e iute, are un gust dulce, cu un anumit specific. Nu e iute și poate fi mâncată și crudă. Țin minte că vara, când mergeam la muncile câmpului, luam ceapă, o roșie din grădină, o bucată de slănină sau cârnați din pod și asta era mâncarea. Și mușcam din ceapă ca dintr-un măr.
– Filmul preferat?
– Sunt multe. Ultimul film pe care l-am văzut și care m-a marcat se numește “Belle”. Și vă recomand să-l vedeți. M-a marcat nu atât personajul principal, ci bunicul personajului principal, care era judecător. Și care a fost pus în situația de a împăca unele convingeri interioare profunde, legate de anumite valori, și obligația lui de a judeca drept, pornind de la legile în vigoare și care nu erau totdeauna aliniate cu convingerile lui. Toată acea luptă interioară și soluția pe care a dat-o judecătorul m-au marcat și am învățat multe din asta.
– V-ați aflat în situații asemănătoare?
– Când ești impresionat de anumite lucruri, pornești de la premisa că rezonează ceva în tine cu asta.
– Citiți?
– Da, acum recitesc… dar vedeți, sunt lucruri intime. Dacă nu o să vă răspund, o să spuneți că am ceva de ascuns… E o carte scrisă de Vasile Andru, pe care l-am cunoscut acum mai multă vreme și care a scris mult despre spiritualitatea ortodoxă. Are o carte despre misticii din România. O citesc nu atât din perspectiva mistică, cât din perspectiva profilului moral al celor pe care îi descrie acolo.
– Dacă ar fi să schimbați ceva la dumneavoastră, ce-ați schimba?
– Eu urmăresc să mă schimb în fiecare zi și să fiu mai bun în fiecare zi. Sunt multe lucruri pe care o să le schimb, cu siguranță.
– De exemplu? Un pic de autocritică.
– Mi se întâmplă câteodată și de cele mai multe ori când sunt obosit… Dar vedeți, aici, deja mă dezvălui… Însă faptul că o spun acuma, înseamnă că o conștientizez și încerc să schimb… Mi se întâmplă uneori, când sunt mai obosit, să fiu mai iute la mânie, să mă supăr foarte repede și încerc să mă observ când mi se întâmplă asta, pentru că în momentul în care am conștientizat revin cu picioarele pe pământ.
«Patriotismul înseamnă să dai ceva din tine celorlalți»
– Cea mai mare teamă?
– Că s-ar putea să se întâmple vreodată să îmi fie teamă de ceva.
– Ce e dragostea de țară?
– În primul rând, să-ți asumi onestitatea față de tine și față de ceilalți. Să faci tot ce stă în puterile tale pentru binele celorlalți, nu doar al tău personal. Țara înseamnă un popor, un neam, adică mai mulți indivizi care rezonează la principii și valori comune. Trebuie să împarți ceva cu acești oameni și trebuie, implicit, să dai ceva din tine celorlalți. Și mai înseamnă ceva patriotismul pentru mine: să fii mândru de ceea ce ești nu împotriva cuiva, ci alături de cineva. Așa cum tu, ca individ, încerci să devii mai bun alături de cineva, așa și neamul ar trebui să încerce să devină mai bun alături de alte neamuri, nu împotriva lor.
… despre patriotism
Mi se pare că e perfect coerent să fii patriot român având România în Uniunea Europeană și făcând România demnă de Uniunea Europeană, nu izolând-o, plângându-ne că ceilalți ne vor răul. Dacă ceilalți ne vor răul e pentru că n-am știut noi să fim suficient de convingători, să ne vrea binele.
… despre rudenia cu fostul șef DIPI
Mi-aș dori ca toți cei care au curiozitate apropo de rudeniile mele în stânga și-n dreapta sau apropo de alte aberații pe care le-am auzit, că m-am întâlnit cu Coldea la Viena sau nu știu pe unde, să vină întâi să facă și ei ce am făcut noi. Să declare că nu au colaborat cu Securitatea.
… despre intrarea în politică
Oamenii de bun-simț trag la bun-simț. Și eu pentru astfel de oameni am intrat în politică, nu pentru altceva. Pentru oameni de bun-simț, sinceri, onești. N-am intrat în politică pentru a răspunde unor speculații nedovedite ale lui Liviu Dragnea sau ale altora.
Fotografie principală: Dumitru Angelescu
Citește și: