1 comentariuGuilherme Garutti, 28 de ani, a sosit în toiul pandemiei în România, în 2020, după experiențe la diverse formații, ilustre necunoscute, din Brazilia natală. A semnat cu CS Mioveni, este unul dintre fotbaliștii esențiali ai micuței formații de lângă Pitești. A contribuit la promovarea în Liga 1, apoi la menținerea în eșalonul de elită.
Dialogul cu Guilherme a fost programat între o repriză de antrenament și una de somn a puștoaicei Martina, un an și jumătate, două dintre detaliile rutinei zilnice ale sud-americanului în România. Pe fundal se aude glasul jucăuș al fetiței sau cel al Bincăi, soția fotbalistului, pregătindu-i masa celei mici. „Ca o comparație între meseria de fotbalist și cea de tată, cea de sportiv este mult mai ușoară. Dar să fii tată de fată este și o mare plăcere, nu doar muncă grea”, a reacționat brazilianul în startul interviului acordat Libertatea.
Libertatea: Guilherme, cum este viața ta și a familiei în România?
Guilherme Garutti: Locuim în Pitești, la câteva zeci de minute de Mioveni, ne este bine, foarte bine, iar soția așteaptă al doilea copil al nostru. Ce va fi? Aș prefera tot fată, dar cred că va fi băiat (râde). Peste câteva săptămâni o să aflăm sexul copilului. Viața mea aici, a noastră, este foarte bună. Când am venit, în plină pandemie de coronavirus, mă simțeam al nimănui.
– De ce?
– Eram singur, soția era însărcinată în Brazilia. Am stat un an singur aici, vorbeam cu pereții, când au venit, ea și fetița, mi-au redat pofta de viață. M-am încărcat cu energie, simt că am pentru ce trăi! Îmi dau toată puterea ca să merg zi de zi la serviciu. Îmi place România, și fiindcă lor le place foarte mult aici. Vreți să vă mai zic un secret?
– Care?
– Am refuzat angajamente mult mai importante financiar ca să continuu în România, fiindcă ne este bine aici. Am spus „pas” la propuneri din Azerbaidjan, din Asia, din Europa, pe bani mai mulți.
„Oameni muncitori, le place să petreacă, nu sunt cu nasul pe sus”
– Cum îi percepi pe români?
– Toți m-au primit foarte bine. Mi-am făcut prieteni pe viață și cred că vom continua să avem relații foarte bune.
– Ce ai sesizat la români?
– Am intrat în al treilea sezon în România, am trecut deja de doi ani de când sunt aici. Românii nu sunt foarte diferiți de brazilieni, ca trăiri, intensitate, modul de a trăi viața. Le place să celebreze momentele frumoase, o nuntă, un botez, un eveniment fericit din viața familiei, fac petreceri, își adună familia și prietenii, dar nu trec cu vederea nici momentele nefericite, inevitabile, din viață, cum ar fi înmormântările, în care îi tratează cu respect pe cei dinaintea lor. Plus că merg la cimitir, aprind lumânări… Îi văd pe români ca pe niște oameni muncitori, care nu se dau deoparte de la muncă. Oameni buni, care nu sunt cu nasul pe sus.
– Ceva care să-ți placă în mod deosebit aici?
– Cum sunt primiți și copiii străinilor aici, cu dragoste, românilor le pasă de străini, nu-i privesc cu ură, urât sau cu invidie.
„Soția a trecut de la «Ce căutăm acolo?» la a rămâne fără grai”
– Ceva ce nu-ți place în România?
– Iarna. E prea grea. Frigul mă îngheață și nu-mi place deloc. Apoi, drumurile prea lungi din România, stai prea mult în ambuteiaje și nu sunt autostrăzi.
– Familia cum s-a adaptat aici?
– Soției și fetiței le place enorm. Nu știam nimic despre țară până să ajung aici, dar am zis că e bine pentru cariera mea. Ajuns aici, am văzut o țară frumoasă, cu munți extraordinari, cu istorie deosebită. Când i-am zis soției că mergem în România, m-a întrebat: „Ce căutăm acolo?”. Sosind și ea aici, prima dată când era în Europa, a rămas fără grai! Am dus-o prin România, prin câteva locuri, vedea ceva diferit față de Brazilia, a fost impresionată.
– Voi de unde sunteți din Brazilia?
– Din interiorul statului Sao Paulo, din Marilia, dar la 500 de kilometri de metropolă, de Sao Paulo, cel mai locuit oraș din țara mea, peste 14 milioane de locuitori.
– Ce ați văzut în România de i-a plăcut atât de mult?
– Am fost la Brașov de Crăciun, am stat acolo câteva zile, ceva de basm. Apoi, am fost și la Castelul din Hunedoara, mai ales că fratele meu a jucat la Corvinul. Ne-a plăcut și ne place la București, un oraș cu multiple posibilități.
– La mare ați ajuns?
– Doar când am jucat cu echipa, am mers pe litoral, să văd marea, a fost mai greu să ajung acolo cu familia.
Scump să-și aducă părinții în vizită
– Cum este să trăiești la 11.000 de kilometri depărtare de locurile natale, de părinți?
– Ți-am zis, primul an a fost horrror, acum mi-e bine că am soția și fetița alături. Gândește-te că n-am asistat la nașterea copilului, pe ea am văzut-o abia la 3 luni. Au fost cele mai grele momente din viață. Acum, sunt complet. Da, mi-e dor de mama, de tata, de familie. Tata a venit cu soția, s-o aducă, dar a stat doar o săptămână. Vrem să-i aducem și pe ai mei la primăvară, la vară, să vedem. Gândește-te și că nu este ieftin un bilet de avion, peste 1.000 de euro tichetul, plus că tot drumul durează vreo 24 de ore.
– Care este rutina ta zilnică? În afara antrenamentelor.
– Îmi place fie să stăm acasă, cu familia, unde ne jucăm, o ajutăm pe Martina să crească, fie ieșim în oraș. În parc, la un restaurant, ne întâlnim cu prietenii. Acasă, facem de mâncare, ne distrăm în trei, totul este perfect.
– A învățat soția să gătească românește?
– (râde) Încă nu, dar mâncarea voastră nu este foarte diferită de a noastră. Mâncăm fasole, orez, carne. Știu de ciorba voastră de fasole, care este supergustoasă.
„Am uitat cât de periculos e în țara mea”
– Trei cuvinte ca să descrii România sau pe români?
– Frumoasă, siguranță și peisaje.
– Ai menționat cuvântul „siguranță”. Care sunt diferențele între cele două țări?
– România este o țară mult mai sigură. Când ne întoarcem în vacanță, în Brazilia, uităm cât de periculos este acolo, după care trebuie să fii în alertă maximă. Aici, în România, este paradis, comparativ cu Brazilia, cu Sao Paulo. Și vorbim de Sao Paulo, cel mai populat și mai bogat stat din țara mea.
– Tu ai întâmpinat vreo problemă aici? Te întreb fiindcă și pe aici se mai fură, una, alta, trebuie să recunoaștem.
– Nu am avut absolut nicio problemă. E foarte, foarte bine, de aceea ți-am zis că am avut oferte să plec din România, să joc fotbal în alte țări, dar am refuzat. Mă simt adaptat aici, și eu, și familia.
„S-a scumpit viața la voi, dar ne ajung banii”
– Prețurile și stilul de viață cum ți se par?
– Este mai scump acum de când atunci când am venit. Atunci, era foarte bine. Însă încă e bine. Comparativ cu Brazilia, prețurile sunt aproximativ la fel. Unele mai ieftine, altele mai scumpe. Dar ne ajung banii, nu avem probleme, slavă Domnului! Doar când nu primim salariile la timp nu este chiar bine.
– Probleme mari?
– Conducerea clubului încearcă să rezolve, este OK.
– Ce părere ai despre tradițiile din România, ai prins sărbătorile aici?
– De stat sigur vom fi în Europa. Să vedem, că soția este însărcinată, fetița e încă mică. E frumos să-ți petreci vacanțele în România. Ne-am făcut prieteni. Ne place de Crăciun. Revelionul e ca o petrecere, bei ceva, dansezi, te distrezi, durează câteva ore. Oricum, nu suntem noi prea petrecăreți.