1 comentariu„Pentru noi, România e o ţară foarte interesantă, cu o democraţie care are puţin peste 30 de ani. Ca urmare a istoriei pe care a cunoscut-o, e o ţară foarte rezilientă. Aţi trăit vremurile grele ale comunismului, dar şi naşterea unui nou sistem democratic. Cred că astfel de ţări, cu o istorie dificilă şi foarte reziliente, pot să ne înveţe o mulţime de lucruri”, spune australianul de origine grecească Achilles Tsaltas, preşedintele Democracy & Culture Foundation (Fundaţia pentru Democraţie şi Cultură), cu sediul în Londra.
Achilles Tsaltas are licență în economie și master în Sociologie, a lucrat în publicitate și management de presă.
În clasamentul anual pe care îl realizează grupul britanic de cercetare The Economist, România este pe ultimul loc la capitolul democrație și pe locul 62 în lume, cu Ungaria și Bulgaria înaintea noastră în clasament.
În ultimii trei ani, Achilles Tsaltas a studiat felul în care arată democraţiile lumii, din Kenya până în Italia şi din Australia până în Germania. Fundaţia pentru Democraţie şi Cultură a organizat o serie de consultări cu oameni din toată lumea pentru a înţelege mai bine care sunt cele mai periculoase ameninţări la adresa democraţiei şi cum ar rezolva aceste probleme cetăţenii, nu politicienii.
Cercetarea din teren este analizată în cadrul unui alt eveniment: Forumul Democraţiei din Atena, organizat anual în luna septembrie. Printre invitaţii de anul trecut s-au numărat Volodimir Zelenski, Ursula von der Leyen sau fostul secretar-general al ONU, Ban Ki-moon.
Achilles Tsaltas este omul care i-a adus împreună. În ultimul deceniu, a fost vicepreşedintele secţiei de conferinţe internaţionale a New York Times, iar în ultimii trei ani s-a ocupat de consultările publice şi conferinţele organizate de Fundaţia pentru Democraţie şi Cultură. „Scopul Fundaţiei este să transforme în acţiuni ideile care reies din consultările noastre”, susţine Achilles Tsaltas.
După o serie de evenimente în ţări precum Coreea de Sud, Australia, Germania, India, Cehia sau Columbia, Fundaţia pentru Democraţie şi Cultură va organiza şi în Bucureşti o sesiune de consultări despre problemele democraţiei româneşti şi despre soluţiile pe care românii le pot găsi. La evenimentul din 20 mai pot participa 200 de persoane, selectați de institutul internaţional de sondaje ATLAS Intel, printr-un proces deschis de înscriere.
Democrația? „Ameninţată de populism, de autoritarism”
Libertatea: Ce veţi discuta în cadrul consultării publice din Bucureşti?
Achilles Tsaltas: Vom organiza consultarea publică „Building blocks for democracy” în colaborare cu Fundaţia Eidos şi Unfinished. Tema consultării va fi puterea poporului – unul dintre aceste elemente de bază – şi a liderilor politici. Dar vom vorbi şi despre provocările democraţiei şi despre cum poate fi stimulată participarea publică în societate. Sperăm ca dezbaterile noastre să aducă recomandări bune de politici publice, pe care să le implementăm atât în România, cât şi în alte ţări.
– Dar de ce vă dedicaţi dumneavoastră timpul unor astfel de cauze?
– Pentru că democraţia este în pericol. Este ameninţată de populism, de autoritarism, e ameninţată de o serie de fenomene care ne schimbă în mod fundamental societatea, precum criza de mediu, inegalităţi sociale şi economice, fenomenul migraţiei sau al avansului tehnologic, atât de rapid încât multe dintre instituţii nu pot ţine pasul. Credem că, prin recomandările noastre, putem ajuta la întărirea democraţiei şi la adaptarea noastră la o nouă realitate pe care aceste transformări ne-o oferă.
– De ce aţi ales România?
– Cred că proximitatea de Ucraina şi de acest război care ameninţă Europa este un motiv. Dar motivul principal ţine de faptul România este o democraţie puternică şi este un exemplu între statele care au aderat, în 2007, la Uniunea Europeană. În plus, cred că multe state au de învăţat din exemplul României, mai ales în ce priveşte tranziţia de la un regim autocrat la unul democratic.
„Sunt multe ţări care probabil aspiră să ajungă la nivelul României de azi şi, mai ales, la nivelul la care cred că România va ajunge în 10-20 de ani”.
Achilles Tsaltas, preşedintele Fundaţiei pentru Democraţie şi Cultură:
Anul trecut, am organizat consultări în state cu democraţii mature, precum Australia, Israel, Germania sau Statele Unite. Anul acesta, ne-am dorit să înţelegem mai mult şi democrațiile mai tinere şi vom organiza evenimente în Kenya, Columbia, Cehia şi India. La finalul anului, vom compara rezultatele pentru a încerca să găsim lucruri comune.
„România este o ţară foarte rezilientă”
– Și cum credeţi că o ţară precum România poate să reacţioneze la astfel de ameninţări globale?
– Pentru noi, România e o ţară foarte interesantă, cu o democraţie care are puţin peste 30 de ani. Ca urmare a istoriei pe care a cunoscut-o, e o ţară foarte rezilientă. Aţi trăit vremurile grele ale comunismului, dar şi naşterea unui nou sistem democratic. Ştiţi, nimeni nu-i perfect, dar cred că astfel de ţări, cu o istorie dificilă şi foarte reziliente, pot să ne înveţe o mulţime de lucruri. De pildă, în urmă cu un an, am organizat un eveniment similar în Sydney, Australia, o consultare publică unde am rugat deopotrivă experţi şi simpli cetăţeni să vină cu recomandări de politici publice pentru a consolida puterea poporului într-o democraţie. Vom prezenta aceste recomandări şi la Bucureşti. Una dintre ele se referă la un mecanism de consultare ce presupune înfiinţarea unor comisii parlamentare coordonate de cetăţeni, astfel încât blocajele parlamentare să poată fi depăşite mai uşor. Altă recomandare: reformarea sistemului de donaţii pentru partidele politice şi politicieni, prin transparentizarea lui şi prin limitarea donaţiilor pe considerente geografice.
– În România, partidele politice parlamentare primesc anual bani de la stat, o bună parte dintre aceştia fiind redirecţionaţi către instituţii media, pentru propagandă.
– Problema banilor în politică este una universală. Într-adevăr, banii au un efect negativ pentru procesul politic şi acesta e motivul pentru care avem aceste consultări şi în România. Rolul mass-media poate fi de asemenea pus sub semnul întrebării în acest caz, pentru că banii influenţează negativ şi jurnalismul. Şi există instituţii de presă în toată lumea care nu sunt independente.
Noi suntem norocoşi să avem o legătură aparte cu New York Times, care crede cu tărie în jurnalismul independent, în separarea relatării de opinie şi în distincţia clară dintre scopul de a informa şi scopul comercial al unei organizaţii de presă. Din păcate, aceste principii nu se regăsesc în toate redacţiile. Există însă şi modalităţi echitabile prin care statul poate sprijini mass-media. În Londra, BBC e subvenţionat nu de către partidele politice, ci din unele fonduri din taxe. Probabil că asta aduce mai multă independenţă şi mai multă credibilitate pentru materialele lor de presă, dar şi un risc mai mic ca jurnaliştii să fie şantajaţi sau manipulaţi de către finanţatori.
Dar dezinformarea, ştirile false şi ştirile care manipulează oamenii sunt probleme istorice ale democraţiei, de la Savonarola (călugăr dominican din secolul XV, care a preluat Florenţa după alungarea de la putere a familiei Medici, dar care s-a remarcat şi prin discursul său populist şi apocaliptic, care alimenta temerile şi stereotipurile oamenilor), care distribuia informaţii false în Florenţa, până la lobby-iştii din SUA, care au o putere foarte mare.
– Cum sunt puse în practică ideile ce reies în urma evenimentelor Fundaţiei pentru Democraţie şi Cultură?
– Prin dialogul dintre experţi şi simpli cetăţeni, prin schimbul de idei putem aduce o abordare la firul ierbii în ce priveşte luarea deciziilor. Întotdeauna e nevoie de experţi pentru a defini şi încadra o problemă sau pentru a veni cu soluţii competente, însă cetăţenii sunt cei care au mereu ultimul cuvânt, prin recomandările pe care ei le fac experţilor pentru ca sugestiile lor să fie adaptate nevoilor reale, din viaţa de zi cu zi a oamenilor. Eu cred că e necesar ca democraţia reprezentativă şi democraţia deliberativă să coexiste.
Avem alegeri o dată la patru ani şi ne aşteptăm ca oamenii pe care-i alegem să ne reprezinte în perioada dintre alegeri. Dar democraţia are nevoie să fie cultivată; e mai degrabă un ritual constant în care oamenii încearcă să rezolve problemele împreună
Cred că dialogul este cel mai bun instrument pe care îl putem avea. Şi, chiar dacă nu suntem de acord cu unele păreri, este responsabilitatea noastră să le ascultăm şi să găsim o soluţie.
Cum văd coreenii „a patra putere în stat”
– Daţi-ne, totuşi, un exemplu, vă rugăm.
– Fundaţia pentru Democraţie şi Cultură funcţionează după un principiu foarte simplu: gândeşte, vorbeşte, acţionează! Doar aşa avem o şansă mai bună de a ne atinge scopul: implicarea cetățenilor și o mai bună guvernare. Suntem o organizaţie mică şi tânără şi ne bazăm mult pe partenerii noştri pentru a implementa ideile care reies din conferinţele noastre. Ceea ce putem noi să facem este să aducem oamenii împreună şi să îi încurajăm să colaboreze.
Mă gândesc însă la exemplul din Australia, cu acele comisii parlamentare coordonate de cetăţeni, un rezultat al dialogului dintre specialişti, oameni politici şi cetăţeni. Până anul viitor, ne propunem să punem mai multă presiune pe oamenii politici, dar şi să lucrăm cu ei pentru a găsi cea mai bună formă a acestor comisii.
Alt exemplu este în Coreea, unde am organizat o altă consultare. În urma discuţiilor, a reieşit ideea unei a patra puteri în stat, aşa cum sunt legislativul, executivul şi puterea judecătorească. A patra putere, potrivit discuţiilor din Coreea, ar trebui să fie societatea civilă, un organism cetăţenesc instituţional, deci mult mai organizat. În perioada aceasta, partenerii noştri din Coreea studiază mai multe modalităţi prin care această idee poate fi implementată, iar anul următor o vor prezenta parlamentarilor din Coreea.
După ce aceste idei vor prinde formă în Australia sau în Coreea, rolul Fundaţiei pentru Democraţie şi Cultură este să analizeze dacă ele pot fi replicate şi în alte ţări în care avem colaboratori. S-ar putea să fie relevante şi pentru România. Iată încă un aspect pozitiv al globalizării! Dacă lăsăm jos barierele pe care le avem, dacă ne dorim să învăţăm unii de la alţii, respectând în acelaşi timp identitatea şi cultura, avem mai multe şanse să ne rezolvăm problemele.
– Printre invitaţii consultărilor şi conferinţelor s-au numărat Bernard-Henri Lévy, Yuval Noah Harari sau Jeffrey Sachs. Ne puteţi spune cu ce-au contribuit aceştia?
– Chiar proiectele pe care avem au pornit de la ideile acestor gânditori. De pildă, ideea celor cinci piloni ai democrației – (1) oameni, (2) partide – bani și influență, (3) vot, (4) informare și dezinformare și (5) echilibru între puterea legislativă și cea executivă -, precum şi ideea de a organiza consultări în mai multe state au venit chiar în urma unei discuţii cu Yuval Noah Harari.