ComenteazăFuncţionar distrat sau părinte prea bucuros?
Asta în condiţiile în care cel mai mare fotbalist român din toate timpurile refuză să vorbească despre acest subiect.
Cazul lui Gică Hagi nu ar fi unic. Se cunosc numeroase alte cazuri asemănătoare. Greşeli de acest gen sunt comune şi au două surse.
Fie sunt comise de angajaţii primăriilor, fie, bucuroşi nevoie mare, părinţii petrec prea mult şi întârzie să-şi declare la timp urmaşii.
“Când eram de-o şchioapă şi băteam mingea pe coclauri, ştiam doar că vreau să fiu cel mai bun. Voiam să fiu cel mai bun atunci, pe loc”.
“Viteza m-a făcut genial! Însuşirile native, pe care ţi le-a dat mămica ta, te fac genial. Inteligenţa şi viteza de execuţie fac diferenţa”.
“Am avut un pic de noroc, reuşind să plec la 25 de ani din ţară, la Real. În Occident trebuie să ai grijă de tine, să te autodisciplinezi”.
“Dacă nu-ţi impui singur că trebuie să fii cel mai bun, n-ai să reuşeşti niciodată să ajungi la un nivel înalt”.
“Un fotbalist de top trebuie încurajat, responsabilizat…, dar totul depinde de constituţia fiecăruia. Restul e muncă, muncă şi iar muncă”.
Declaraţii oferite pentru www.sportnews.ro. În 2014, site-ul Ringier România a fost singura instituţie media care a celebrat, printr-o serie de materiale speciale, 20 de ani de la magica performanţă de la CM din SUA: sferturile de finală.
–- Partea a doua a interviului cu cel ce merită «Oscarul» fotbalului nostru! –-
Momentul magic al vieţii: «Puteam fi campioni mondiali!»
Libertatea & Sportnews publică azi partea a doua a interviului cu Gică Hagi. “Regele”, care împlineşte mâine, oficial, 50 de ani, vorbeşte despre momentele magice de pe terenul de fotbal.
Libertatea & Sport news.ro: L-ai indicat pe olandezul Johan Cruyff drept antrenorul care te-a marcat cel mai mult… Deşi ai jucat puţin la Barcelona…
Gică Hagi: Era concurenţă mare, rotaţie a jucătorilor. Mi-a plăcut Cruyff, m-a influenţat mult. S-a supărat o dată pe mine, am luptat, i-am recâştigat încrederea.
Care este cel mai fericit moment de care- ţi aduci aminte acum, pe loc?
Mondialul din 1994! Puteam fi campioni mondiali. Ne doream să ajungem în America pe timpul comunismului, am ajuns cu fotbalul, şi am reuşit să cucerim America! Puteam fi campioni mondiali! Restul momentelor importante sunt cele trei participări la Campionatele Mondiale, cupele, campionatele, trofeele personale… Pe unde am trecut, am lăsat ceva în urmă. Golul de la Barca de la jumătatea terenului e şi acum în top, la fel şi cel de la Real Madrid, apoi golul cu Real Madrid, de la Monaco, din Supercupa Europei… Am lăsat loc de bună ziua peste tot. Oriunde mă întorc, sunt bine primit. Asta spune ceva. În rest, am făcut publicul fericit, ne-am simţit cu toţii bine!
Hagi (lângă Octavian Andronic), primind, în 1994, trofeul “10 pentru România” chiar în sediul redacţiei Libertatea
FRF n-a marcat în nici un fel 20 de ani de la Mondialul american? Cum apreciezi asta, ca lider al Generaţiei de Aur?
Eu nu cer nimic. Nu-mi plac cadourile. Nu am făcut ceea ce am făcut ca să cerem recompense. Mi-am făcut datoria şi am rămas în istorie din toate punctele de vedere. Am o viaţă fericită. Sunt iubit, respectat, vorbeşte lumea de mine de bine când merg prin ţară. Cea mai tare echipă la care am jucat a fost naţionala României. 18 ani! La cluburi semnai azi contract cu un club, la anul cu altul… Dar cu naţionala României am avut contract pe viaţă.
De ce n-ai ales o viaţă tihnită, comodă, fără bătăi de cap? Să fi fost aşa cum era Eusebio….
Fiecare este într-un anumit fel. Mie îmi place să muncesc, să fiu activ, să stabilesc obiective, să am ambiţii. Nu sunt ăla să stau în casă.
Ai fi fost mai împlinit sufleteşte şi material, dacă ai fi plecat din România? Te-ai gândit vreodată să emigrezi? Am văzut ce nebunie e în Turcia atunci când ajungi acolo…
În Turcia, fotbalul este mai dezvoltat. Deaia pasiunea şi entuziasmul sunt mai mari. În România sunt lucruri triste. Eu mă uit însă la mine şi vreau să schimb. Sunt multe de făcut acum în România.
Cum se face că machedonii sunt cei care au scris cele mai importante pagini de istorie în sportul românesc? Tu, Simona Halep, Cristian Gaţu…
Ambiţia. Diferenţa o face ambiţia. Mai sunt atitudinea, sacrificiul… Faci totul până devine pasiune.
Se spune că se lucrează greu cu tine, că pui presiune.
Sunt exigent, aşa este. Pun presiune, pentru că vreau calitate, responsabilitate, vreau să câştig. M-am născut să câştig, nu doar să exist!
Ce crezi că ai de îndreptat?
Nu ştiu, voi trebuie să-mi spuneţi…
Eşti prea nervos…
Nu sunt. Doar trăiesc momentul. La mine, sângele este cald (râde). Mă aprind repede.
Prima parte a interviului o găsiţi aici!