Comentează- Despre problemele SUA: „Președintele SUA nu e un lider”.
- Despre Europa: „Pe termen scurt, Europa poate supraviețui, dacă va trece peste această obsesie cu energia verde și se va gândi cu adevărat ce înseamnă o tranziție realistă spre o economie verde”.
- Despre situația din Ucraina: „Am stat și am ignorat Rwanda, în ciuda ororilor. Cambodgia, la fel. Acum facem din nou asta: permitem un genocid în masă”.
- Despre Putin: „Ursul e la ușa ta. Dacă nu îl oprești, o să te mănânce de viu și o să provoace și mai mult rău”.
Elev al lui Milton Friedman la Chicago, economistul american James J. Heckman a obținut Premiul Nobel în anul 2000, pentru contribuția sa la înțelegerea comportamentului individual în economie. Munca lui s-a concentrat frecvent pe inegalitate, mobilitatea socială și rolul educației timpurii a copiilor în dezvoltarea economică. Abordarea sa integrează frecvent sursele istorice și colaborări interdisciplinare.
În prezent, James J. Heckman, 78 de ani, este profesor la University of Chicago, unde conduce și Centrul pentru Economia Dezvoltării Umane. În ceea ce privește impactul cercetărilor sale, Heckman este considerat al doilea cel mai influent economist din lume, potrivit RePec.
Heckman a participat recent la o întâlnire a laureaților Nobel în economie, la Lindau, în Germania. Cu această ocazie, expertul în economie a acordat un interviu pentru Libertatea, pe tema crizei energetice și a războiului din Ucraina.
„Tranziția spre energia verde ar trebui să fie graduală”
Libertatea: Ne confruntăm cu o uriașă criză a energiei la nivel global. Prețurile energiei sunt deja de 10 ori mai mari decât media ultimilor cinci ani. Cum vedeți soluțiile acestei crize?
James J. Heckman: Pe termen lung, nu cred că avem o criză energetică. În SUA ne provocăm singuri o criză a energiei. În urmă cu trei ani, produceam cantități masive de petrol pe care îl exportam – folosind mult fracking și noile tehnologii. Nu se punea problema penuriei, dar noua administrație a decis să treacă abrupt către energia „verde”. Nu au făcut tranziția măsurat, ci strict ca declarație politică. Nu au realizat că tranziția spre energia verde ar trebui să fie graduală, iar combustibilii fosili ar putea juca un rol major.
Președintele SUA nu e un lider. Dezbaterea reală în America nu e cum gândește Joe Biden, ci ce este programat Biden să facă. El nu e un gânditor. Majoritatea americanilor, democrați și republicani, se gândesc la el ca la o marionetă.
Cred că președintele Biden a avut o viziune extremă pe schimbările climatice doar ca să câștige voturi, nu ca să reconfigureze politicile energetice ale lumii.
– Totuși, Europa este și ea grav afectată în prezent de criza energiei.
– În cazul Europei, e vorba de dependența ei foarte mare de petrolul din Rusia, de războiul cu Ucraina și de reducerea strategică a petrolului din Rusia.
Am aflat recent că Germania nu va reuși să se organizeze pentru a primi gaz natural lichefiat în următorii trei ani. Sunt sigur că sunt întârzieri legate de reglementare și că încearcă să se asigure că e un proces prietenos cu mediul, dar sunt convins că se poate face mai rapid. În timp de război, se poate accelera – și suntem în război.
Pe termen scurt, Europa poate supraviețui dacă va trece peste această obsesie cu energia verde și se va gândi cu adevărat ce înseamnă o tranziție realistă spre o economie verde.
„E prea multă frică privind reactivarea energiei nucleare”
– Și atunci, ce ar trebui făcut pe termen scurt?
– Sunt încrezător că putem construi porturi terminale pentru gaz natural lichefiat mult mai rapid decât se face în prezent. Au spus că ar dura trei ani în Germania, dar e o nebunie. Se poate face mult mai rapid. Nu sunt inginer, dar intuiția îmi spune că sunt multe obstacole birocratice care nu au nimic de-a face cu logistica în sine.
Putem înlocui petrolul. SUA pot produce petrolul de care are Europa nevoie. Mâine îl putem produce. Avem fracking-ul, avem această mare producție de energie care a fost sistată, iar prin sistemul de conducte Keystone, am putea trimite un milion de barili zilnic spre comerțul mondial. Dacă Biden nu închidea această conductă în ianuarie, am fi avut încă un milion de barili de petrol pe zi de petrol în economia mondială.
În plus, cred că va trebui să recunoaștem că și combustibilii fosili, precum cărbunele, ar trebui să fie folosiți.
Trebuie să reținem și să încurajăm energia nucleară. Toată fobia asta cu Fukushima… Politicile se fac acum în funcție de evenimente extreme. Oamenii iau în calcul evenimentele marcante, dar nu se uită la ce se va întâmpla realist. Și la noi, în SUA, e prea multă frică privind reactivarea energiei nucleare.
– Credeți că este realist să ajungă cantitățile necesare de petrol în Europa?
– Petrolul poate fi adus în Europa pe termen scurt, dacă există voință pentru asta. Cele mai multe furnale, cele mai multe unități care se bazează pe gaz natural pot fi convertite pentru a funcționa pe petrol, așa cum se făcuse și înainte tranziția în sens invers, când erau mai ieftine gazele.
În loc să ne facem griji pentru încălzirea globală, momentan trebuie să ne facem griji pentru încălzirea europenilor iarna asta.
Sunt în Germania, care a fost «centrala» Europei, dar acum, cu creșterea prețurilor la energie, Germania a devenit foarte noncompetitivă în comerțul mondial. Același lucru se va întâmpla cu multe țări europene.
Mare parte din problemă e legată de eșecul voinței politice în SUA. Efectul unor politici foarte proaste luate de administrația Biden e zguduitor. Într-o săptămână, a trecut și o lege pentru reducerea inflației, și una privind împrumuturile pentru studenți, ce a creat un deficit ce va eroda complet reducerea inflației din primul act legislativ. Nu există nicio planificare, nu mai este nimeni la conducere.
„Sunt doi-trei ani în plus de poluare, un lucru teribil în comparație cu a închide producția economică în Europa?”
– Poate Europa depăși această criză?
– Europa poate supraviețui. Există mult cărbune și în Europa. În SUA sunt depozite enorme de cărbune. E una din cele mai abundente resurse.
Da, cărbunele poate polua. Dar sunt doi-trei ani în plus de poluare, un lucru teribil în comparație cu a închide producția economică în Europa?
Discuția privind politicile nici nu ia acest argument în calcul, ceea ce mi se pare ciudat. Sunt economist, mă gândesc la subiect mai degrabă global, sistematic și nu văd de ce avem o așa inabilitate să ne gândim pe termen lung.
În schimb, SUA sunt pe cale să facă aceeași greșeală pe care au făcut-o europenii, dar în ceea ce privește trecerea la electricitate.
E o noțiune nerealistă că litiumul și materialele necesare pentru baterii și mașini electrice vor fi produse la scara necesară. Această industrie e mai degrabă controlată de China.
Deci am putea avea o versiune a ce se întâmplă acum în Europa cu Rusia, însă cu China, care produce ceea ce avem nevoie pentru energia electrică. Din nou, un aspect care nu e prezent în dezbatere, deși ar trebui să fie.
„Putin obține sume foarte mari cu care finanțează războiul”
– În războiul din Ucraina, credeți că sancțiunile economice funcționează sau vor funcționa?
– Sancțiunile nu au avut un mare efect. Sistarea aprovizionării cu petrol din Rusia și reducerea petrolului american ca urmare a politicilor proaste din SUA au condus la un preț foarte mare. Acum, Putin, care furnizează mai puțin petrol, obține venituri mai mari ca niciodată. Obține sume uriașe de bani care finanțează războiul. Fără îndoială, Rusia beneficiază mulțumită creșterii prețului petrolului. Sancțiunile nu funcționează.
Singura modalitate prin care cred că ar funcționa ar fi să atace mai mult sectorul energetic, să meargă mai direcționat spre lucrurile care chiar afectează serios economia rusă – și până acum, nu am făcut asta. Pot să înțeleg că Europa a fost reticentă. L-am văzut pe premierul Ungariei foarte îngrijorat de ideea de a se rupe de la petrolul și gazele rusești. Se vede limpede. Pe de altă parte, cred că Europa se poate confrunta cu o amenințare foarte mare, dacă Putin rămâne necontestat. El nu se va opri la Ucraina, vrea să meargă după tot Pactul de la Varșovia.
Cred că probabil are și România în viziunea lui pe termen lung. Putin are o agendă, oricât de nebunească ar fi. El trebuie oprit. Mai devreme sau mai târziu, Putin trebuie oprit. Cât de târziu va fi și cu ce costuri va veni asta? E ca în Al Doilea Război Mondial, când dictatorii amenințau cu războiul și ar fi putut fi opriți relativ ușor.
„Ursul e la ușa ta. Dacă nu îl oprești, o să te mănânce de viu”
– Încotro ați merge mai departe cu soluțiile economice pentru stoparea războiului?
– Sancțiunile economice nu fac ce speram, dar cred că încă sunt relativ blânde. Europa încă nu s-a rupt complet de gazul rusesc. E redusă aprovizionarea, dar nu tăiată de tot. La fel și în ceea ce privește aprovizionarea cu petrol.
Dacă vrem ca aceste sancțiuni să funcționeze, ele trebuie să fie mult mai severe. Multe din piețele financiare sunt încă deschise. O cale de a tăia aprovizionarea cu petrol și de a sancționa Rusia ar fi să-i limitezi capacitatea de a opera pe piețe financiare, între cele două regiuni: Europa și Rusia. Mai sunt sancțiuni ce pot fi impuse și ar putea avea un efect.
Cred și că trebuie să sprijinim Ucraina mai activ din punct de vedere militar. În acest moment, americanii și europenii trimit ici-colo unele echipamente militare. Ucrainenii luptă foarte curajos, dar adevărul e că nu au primit multe din armele care i-ar ajuta să-i oprească pe ruși. Uitați-vă la toate discuțiile despre a trimite avioane demodate rusești Ucrainei prin Polonia.
A fost un gest de impostură lașă din partea administrației americane și a multor țări europene. Se tem să intre în conflict cu Putin, dar Putin a intrat deja în conflict cu ei. Ne place sau nu, ursul e la ușa ta. Dacă nu îl oprești, o să te mănânce de viu și o să provoace și mai mult rău.
– Dar o implicare militară mai mare nu ar putea duce războiul și în alte țări?
– NATO a intervenit în locuri precum Kosovo. Și în Ucraina, ce se întâmplă e tot crimă. E genocid. Sunt lucruri pe care NATO și ONU ar trebui să le prevină. Pare că oamenii vor să trateze asta superficial. Avem o discuție la ONU și le permitem rușilor să apeleze la dreptul de veto. E lașitate.
Am stat și am ignorat Rwanda, în ciuda ororilor. Cambodgia, la fel. Acum facem din nou asta: permitem un genocid în masă. Și ei (n.r. – liderii statelor) se gândesc: „poate putem discuta cu Putin la următoarea conferință”. E un criminal. E un om nebun.
Cred că lașitatea asta va avea implicații serioase pentru Europa și, în cele din urmă, Europa va plăti prețul. Poate că eu sunt mai agresiv decât alții -deși urăsc războiul, dar urăsc și să văd crimele în masă și distrugerea a ceea ce era pe cale să devină o societate europeană modernă.