INTERVIU EXCLUSIV. Reputatul profesor ruso-american de economie Oleg Itskhoki spune că Europa și SUA au calculat greșit, lăsându-i lui Putin un miliard de euro pe zi

Doi ani de război costă mai mult pentru Europa decât ar fi costat o decuplare imediată de la petrolul și gazele din Rusia. Decuplarea ar fi fost de preferat câștigurilor militare plătite prin pierderi mari de vieți umane. 

Oleg Itskhoki:

Născut în Rusia, Oleg Itskhoki a emigrat în SUA în urmă cu 18 ani pentru un program de studii doctorale. Este profesor de economie University of California Los Angeles. 

Anul trecut, el a obținut medalia John Bates Clark, o distincție importantă acordată pentru contribuțiile sale semnificative în economia internațională. 

Câteva idei din interviu: 

• „Politica lui Angela Merkel de-a crește legăturile economice pentru a evita un conflict pur și simplu nu a mers”.
• „Companiile nu sunt inerent morale sau imorale. Doar fac bani. Singura cale să nu o facă e dacă văd că e un cost mare al reputației”
• „Vestul are nevoie de politici care să scadă prețul petrolului. Uniunea Sovietică a colapsat, printre altele, și pentru că prețurile la petrol erau joase în anii 80”.
• „Banca Centrală din Rusia a sprijinit abilitățile lui Putin de a finanța războiul, împotriva intereselor rușilor recrutați de armată”.

Un calcul greșit pentru Europa

Libertatea: Încă de la începutul războiului, ați susținut că e nevoie de un embargo impus Rusiei pe petrol și gaze. De ce?
Oleg Itskhoki: Sunt două căi să oprim războiul în Ucraina. Una e calea lungă, pe care Occidentul a adoptat-o: să sprijine Ucraina militar și financiar. Asta durează deja de peste un an, poate dura și mai mult. 

Scenariul alternativ era să apese accelerația pe sancțiunile financiare din start, ceea ce ar fi făcut imposibilă finanțarea războiului de către guvernul rus. Pentru asta pledam în martie 2022.

Niște sancțiuni decisive, chiar dacă ar fi fost o mișcare economică foarte îndrăzneață, s-ar fi dovedit în cele din urmă un pariu mai puțin costisitor pentru Europa. Instrumentele erau în mâinile Europei, care era, de departe, cel mai mare client al petrolului și gazelor din Rusia.
Chiar dacă s-au impus imediat sancțiuni financiare, care nu erau costisitoare pentru Europa, sancțiunile de energie păreau scumpe, pentru că trebuia să te adaptezi. 

Argumentul meu și al colegilor mei era: nu poți cu adevărat să compari costurile cu starea dinaintea războiului. Asta tind să facă în mintea lor politicienii. Noi argumentam că trebuie comparat un răspuns foarte puternic ca sancțiuni cu o situație de război foarte prelungit în Europa, care ar fi foarte costisitor și periculos. 

– Ce ar fi însemnat asumarea mai rapidă a unor sancțiuni mai dure? 
– Niște sancțiuni financiare foarte decisive, credeam și cred încă, ar fi redus riscul escaladării militare, risc care a devenit realitate, cu sute de mii de morți în Ucraina. 

În ceea ce privește impactul economic, doi ani de război în Europa costă mai mult pentru Europa decât ar fi costat-o o decuplare rapidă de la petrolul și gazele din Rusia.

După decuplarea de gazul rusesc, în august, Europa a reușit să se adapteze cu foarte puțină durere economică. Sigur, prețurile la electricitate au devenit foarte mari și, în multe țări, guvernele au trebuit să sprijine gospodăriile, dar, dacă ne uităm la datele agregate, nu a fost recesiune în Europa. Europa a terminat 2022 pe creștere, cred că în toate țările, și nu pare că în 2023 va fi o recesiune în Europa. În acest sens, clar politicienii au fost prea prudenți cu sancțiunile. Rezultatul a fost prelungirea războiului cu un an.

Cum și-a păstrat Rusia economia pe nivelul de plutire

– A contat și tipul de sancțiuni? 
– Nu poți să faci doar sancțiuni financiare și de import, cu speranța că asta va opri războiul. Trebuie să oprești sursele de finanțare. 

Pe de-o parte, sancțiunile financiare au înghețat 300 de milioane de dolari de active, dar numai achizițiile europene de gaz și petrol au furnizat Rusiei mai multe lichidități în 2022.

Deci îngheți pe de o parte active, dar pe de altă parte furnizezi milioane de dolari pe zi ca plăți pentru energie. 

Prețurile la energie au urcat exponențial, pentru că, de fapt, embargoul a fost luat în calcul la preț. Piețele au anticipat un embargo care nu a avut loc. Deci Europa a primit ce era mai rău din ambele sensuri: prețuri foarte mari, în timp ce Rusia obținea venituri mari. Nu a fost impus timpuriu niciun plafon, nicio taxă, așa că a fost clar un eșec al politicii economice.

Dacă vorbim de trei eșecuri ale politicii economice, avem:

1. Reticența de a accesa energii alternative, precum energia nucleară în Europa, pentru o perioadă limitată.
2. Eșecul Statelor Unite de a debloca rezerva de petrol, ca să țină scăzute prețurile
3. Eșecul de a folosi embargoul, plafonul de preț și taxele pe petrolul rusesc devreme, încă din martie-aprilie 2022. 

Astfel, Rusia a acumulat a amortizare uriașă în termeni de venituri din mărfuri, ceea ce în esență le-a ținut economia pe linia de plutire un an mai târziu.

Chiar și așa, Rusia întâmpină greutăți serioase să finanțeze războiul. Bugetul Rusiei e în deficit din iunie 2022, în ciuda faptului că orice sancțiune de embargo a avut efect abia din decembrie anul trecut.

În condițiile unui embargo european, deficitul fiscal ar fi avut efect mult mai puternic și mai rapid. Această alegere de a finanța războiul versus a sprijini economia ar fi fost provocată mult mai devreme, probabil în vara lui 2022. 

Ofensiva mare militară care a fost anticipată din partea Rusiei nu s-a întâmplat, în parte din cauza problemelor de finanțare. Dacă apăreau mai devreme aceste probleme, puteam vedea acum o situație foarte diferită.

Momentul crucial din Turcia

– Mai concret. 
– În particular, cred că momentul critic au fost negocierile dintre Ucraina și Rusia, de la începutul războiului, în Turcia. Dacă circumstanțele financiare pentru Rusia erau diferite, poate că războiul s-ar fi terminat atunci, în aprilie-mai. Poate că nu ar fi fost o victorie necondiționată a Ucrainei, cum speră acum Ucraina.

Sigur, pe termen lung, o victorie necondiționată pentru Ucraina e probabil mai importantă, dar vine la un preț foarte mare în termeni de vieți umane. 

Pe-atunci, nu era evident că Ucraina va avea aceste victorii militare în 2022. Au venit la un preț foarte mare în termeni de vieți umane, dar Ucraina a avut trei victorii militare importante în 2022.

„Banca Centrală din Rusia contra cetățenilor ruși”

– Multe scenarii preziceau o criză bancară în Rusia, dar nu s-a întâmplat chiar așa. De ce?
– De fapt, s-a întâmplat devreme. La impunerea sancțiunilor financiare, a fost o criză bancară și valutară la scară largă. Rubla s-a depreciat de aproape două ori: de la 70 ruble pe dolar la 120 de ruble la dolar. Sistemul bancar din Rusia a fost în vacanță timp de o lună. Oamenii puteau retrage fonduri foarte limitate și li se spunea că nu vor avea acces la conturile lor până în septembrie. 

Banca Centrală a crescut rata dobânzii la 20%. E ceva complet neimaginabil în orice țară dezvoltată, că îți închizi complet sistemul bancar și crești rata dobânzii la 20%. Pe termen lung, ce-a făcut Banca Centrală a permis războiului să continue. Aș argumenta că asta vine împotriva intereselor cetățenilor ruși. 

Banca Centrală a sprijinit abilitățile lui Putin de a finanța războiul, împotriva intereselor rușilor recrutați de armată. Și cel puțin 50.000 de ruși au fost uciși în război.

Banca Centrală a făcut o mișcare foarte îndrăzneață. A ucis mult din activitatea economică, dar, într-o economie foarte controlată de guvern, asta nu e așa important ca în economiiile descentralizate. Aceste măsuri de represiune financiară sunt neimaginabile în Europa sau în SUA, dar statele mai totalitare au acces la aceste instrumente. 

Când primești un miliard de dolari de extravenituri pe zi, nu ai nevoie cu adevărat de o baghetă magică pentru a opri criza. 

Sigur, a fost o sperietură cu sancțiunile financiare, dar dacă banii continuă să curgă zi de zi (n.a. – În primele două luni ale războiului, Europa a cumpărat de la Rusia energie în valoare de 46 miliarde de dolari),  sancțiunile financiare nu mai sunt atât de costisitoare. Acesta e motivul principal pentru care guvernul a reușit să inverseze criza bancară: un flux masiv de valută străină zi de zi. 

Companiile devin morale atunci când pierd bani dacă nu sunt

– Multe companii străine anunțaseră că vor părăsi Rusia, dar nu toate chiar au plecat. De ce? 
– E greu de spus dacă au fost multe sau puține. O parte chiar au plecat și asta a fost impresionant. Companiile evaluează profiturile pe care le pot face în Rusia cu pierderea de venituri din cauza reputației în altă parte. Dacă Rusia face mulți bani din exportul de mărfuri, sunt și mulți bani de cheltuit, deci aceste companii pot face mulți bani. Când sunt mulți bani în joc, companiile tind să găsească modalități de a evita restricțiile și sancțiunile. Cred că rădăcina problemei e că mulți bani curgeau spre economia rusă.

Ne putem plânge că companiile nu sunt morale, că vindeau bunuri de lux în Moscova în timpul războiului, dar companiile nu sunt inerent morale sau imorale. Doar fac bani. Singura cale să nu o facă e dacă văd că e un cost mare al reputației.

SUA și Europa s-au sincronizat în amânare

– În ce măsură ați spune că SUA și Europa și-au aliniat politicile economice în războiul din Ucraina?
– Foarte mult. A fost în parte lipsa de hotărâre a politicienilor europeni de a tăia achizițiile de petrol și gaze. De fapt, Putin a tăiat gazul în august. Nu a fost decizia europenilor, ci decizia unilaterală a lui Putin. Și, după cum am văzut, europenii erau pregătiți pentru asta, dar au ales să nu o facă singuri. 

Cred că a fost o lipsă de leadership în rândul politicienilor europeni, în particular a Germaniei, care a fost foarte reticentă, deși economia Germaniei era pregătită.

Deciziile europenilor s-au aliniat mult cu prioritățile americanilor de a nu vedea prețurile la petrol urcând foarte mult. Marea grijă în primăvara lui 2022 era că petrolul era deja la 120 de dolari pe baril, deja recorduri similare cu 2012, dar erau îngrijorați că ar putea crește la 200 de dolari pe baril, ceea ce ar fi fost complet fără precedent. 

Trezoreria americană era îngrijorată că, dacă Rusia taie aprovizionarea cu gaz spre piețele mondiale, chiar și cu 20%, ar putea crește masiv prețurile petrolului la nivel global, ceea ce ar face ca sancțiunile să aibă efectul opus celui dorit. În acest sens, era ceva strategic, dar poate prost calculat, pentru că, așa cum am văzut, Rusia nu a tăiat deloc aprovizionarea cu petrol, în ciuda sancțiunilor. Pentru Rusia e aproape imposibil să taie petrolul, e sursa principală pentru venituri guvernamentale.

În acest sens, o politică mult mai bună ar fi fost una de sancțiuni foarte abrupte, combinate cu furnizare de petrol de către SUA, cu înțelegerea că e ceva temporar, pentru doi ani. Ar fi fost un design mai bun de politici. 

De ce nu a fost așa? În parte, e politica. Agenda de politică verde e atât de proeminentă, că până și lucruri pe care e corect să le facem și care sunt foarte temporare sunt foarte dificil de obținut politic, și pentru Europa, și pentru SUA. 

Scopul bun, pe termen lung, de a face economia verde e într-un conflict pronunțat cu obiectivele pe termen scurt de a ține piața de energie stabilă.

„Europa nu a reacționat proporțional în 2014. I-a dat lui Putin beneficiul îndoielii”

– Credeți că anumite instrumente economice puteau opri cu totul războiul? Dacă, de pildă, sancțiunile erau mai mari din 2014, de la invazia Crimeei. 
– Da, absolut. Cred că e un eșec important al politicii. Pe de altă parte, e foarte important să accentuăm că deciziile în Rusia sunt luate de nu știm câți oameni: unu, doi, trei, patru. Nu e o dezbatere publică legat de aceste decizii. Cred că războiul e cea mai mare catastrofă pentru Rusia, indiferent cum se va termina. Acum e foarte rău pentru Rusia, dar și dacă aveau mai mult succes pe plan militar, tot ar fi o catastrofă economică, cu o magnitudine pe care nu am văzut-o din anii 90. 

Chiar dacă Rusia a făcut mulți bani în 2022, pe termen lung e o catastrofă majoră. 

În acest sens, dacă ne putem întrebarea: putea ceva să prevină ca Putin să facă asta? Aș zice că pur și simplu nu-i pasă.

În același timp, Europa nu a reacționat proporțional în 2014, când am fost martori la o schimbare fără precedent, de la Al Doilea Război Mondial, a granițelor europene cu forța. Motivul la acel moment a fost că părea semilegitim, pentru că era o criză politică în Ucraina și Putin nega implicarea, deci era mult mai greu să dovedești formal ce făcea, deși toată lumea înțelegea ce se întâmplă. 

Cea mai mare greșeală pe care a făcut-o Putin în 2022 a fost că a pierdut complet orice pretenție de a respecta vreun fel de lege internațională.

În 2014, poate ar fi spus că vine să ajute președintele ales democratic atunci, dar în 2022 nu putea spune nimic de acest gen. A fost un șoc mult mai pronunțat la care țările europene și SUA au răspuns mult mai adecvat decât în 2014.

Ce a făcut Europa din 2014 până în 2022? A fost nebunie totală. Au încercat să facă business as usual. Clar, o politică economică foarte mioapă, după cum știm acum. 

Atunci, argumentul era că face asta deoarece costul unei eventuale escaladări să fie mai mare pentru Rusia. Și într-adevăr a fost, dar lui Putin nu i-a păsat de asta. Politica lui Angela Merkel de-a crește legăturile economice pentru a evita un conflict pur și simplu nu a mers. 

O criză clasică în Rusia e posibilă în 2023

– Dată fiind situația de-acum, ne putem aștepta la o criză clasică în Rusia în 2023?
– Da. Am scris un raport numit „Criză în abundență”, discutând 2022 ca un an al abundenței pe perioada unor sancțiuni fără precedent, dar și proiecția pentru 2023, care probabil va arăta foarte diferit. 2022 a fost anul când sancțiunile s-au discutat mult, dar ele n-au început cu adevărat să producă efecte până în decembrie și februarie 2023. 

Plafonarea prețurilor la petrol, care a început în decembrie, va fi înăsprită cel mai probabil în lunile următoare. Va arăta ca o criză mult mai tipică, atunci când sursele de venit se vor epuiza.

Guvernul va trebui să se agite să facă rost de bani, să găsească o cale să taxeze firmele. Vedem din toamnă că guvernul practic și-a adunat greu resursele cu taxe extraordinare pe firme, cu niște eforturi de a accesa economiile agenților privați pentru finanțarea războiului, cu acces la resursele Băncii Centrale pentru a tipări bani. Toate astea se vor întâmpla în anumite proporții în 2023, dată fiind lipsa de venituri care va fi acută în 2023. 

Cel mai probabil scenariu e cel în care prețurile la petrol rămân la peste 80 de dolari pe baril, destul de sus după standarde istorice. Atunci, Rusia probabil va avea destui bani, adunați din diferite surse. Nu va arăta ca o criză în special pronunțată în 2023. 

Însă sunt multe scenarii, multe șocuri prin care poate trece economia rusă. Dacă prețul petrolului ar scădea sub 60 dolari, ar fi o situație cu totul diferită. Și prețuri sub 60 de dolari au fost tipice în ultimii ani. Dacă vor, Statele Unite au capacitatea să se asigure că asta se va întâmpla. Dar probabil că nu vor. E un instrument mai puternic decât plafonarea prețurilor la petrol, care nu se aplică tuturor tipurilor de export rusesc. China a devenit cel mai mare cumpărător al petrolului rus și încearcă să evite plafonul cât de mult posibil. 

Vestul are nevoie de politici care să scadă prețul petrolului. Uniunea Sovietică a colapsat, printre altele, și pentru că prețurile la petrol erau joase în anii ‘80. În acest sens, să găsim o cale de a asigura prețuri mici la petrol acum e probabil cel mai bun instrument. 

În partea a doua a interviului, profesorul Oleg Itskhoki vorbește despre posibilitatea schimbării Rusiei. 

Foto: EPA

Urmărește-ne pe Google News