ComenteazăCare este mâncarea ta preferată acum?
Îmi plac hamburgerii de la un lanț de fast food-uri din California.
Chiar dacă în lagăr nu ai auzit de existența vreunei divinități, știu că în ultima perioadă ești destul de apropiat de Dumnezeu. Când l-ai descoperit?
Când am ajuns în Coreea de Sud mi s-a prezentat ideea de Divinitate. În ultima perioadă am început să fiu mai apropiat de Dumnezeu și merg destul de des la biserică.
Te simți singur pe lume?
Da. Călătoresc singur în toată lumea. Dar nu e o problemă deosebită fiindcă m-am simțit singur de la început. Nu este însă asta o situație fără ieșire. Eu am fost conceput în urma unei recompense primite de doi deținuți care își depășiseră norma de muncă: dreptul de a dormi împreună câteva nopți pe an. Mă simt bine în pielea mea.
Mai ții legătura cu Blaine Harden, jurnalistul care a scris odiseea vieții tale?
Nu foarte des, însă păstrăm legătura, ne transmitem vești unul altuia de câte ori avem ocazia.
A fost vreun lucru care te-a deranjat la cartea “Evadare din Lagărul 14”?
Eu nu mi-am dorit niciun moment să apară cartea asta. Pe mine întregul roman m-a deranjat. Blaine a decis să spună povestea vieții mele tuturor pentru ca lumea să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat într-un lagăr din Coreea de Nord.
Park, bărbatul alături de care ai evadat, a fost primul om pe care l-ai auzit cântând. Mai mult, acestea te-a învățat și versurile melodiei “Cântecul solstițiului de iarnă”. A fost singurul cântec pe care l-ai știut pentru multă vreme. Cum stai acum cu muzica?
La fel, nu sunt foarte pasionat. Prefer să urc pe munte în aer liber și să mă uit la meciurile de baseball. Tot un singur cântec știu și astăzi, deși am evadat de 8 ani.
Ai ținut conferinte și prelegeri despre perioada petrecută în lagăr și despre suferințele la care ai fost expus. Te rog să-mi spui dacă au fost și momente placute acolo.
Sunt și amintiri plăcute, mai ales din perioada în care eram mic și îmi petreceam timpul cu ceilalți copii născuți în lagăr. Au fost momente când un gardian m-a protejat și nu i-a lăsat pe alți colegi de-ai săi să mă lovească. Când am fost închis și torturat pentru că familia mea plănuia să evadeze, o persoană a avut grijă de mine și astfel am rămas în viață. Dar momentele frumoase au fost prea puține, în comparație cu lucrurile neplăcute care mi s-au întâmplat.
Ai stat trei zile pe tărâmuri mioritice. Cum ți s-a părut România?
Am fost foarte ocupat, dar am vizitat Vulcanii Noroioși și Castelul Peleș. E o țară frumoasă. Ce pot însă să spun e că experiența de aici a fost mult mai substanțială decât în celelalte țări, o experiență de-a dreptul memorabilă. Voi știți ce înseamnă o dictatură, ați trait sub regimul lui Ceaușescu, un conducător care a făcut patru vizite în Coreea de Nord. M-am simțit la voi mult mai bine înțeles.
Cine este Shin Dong-hyuk?
Shin Dong-hyuk, în vârstă de 32 de ani, a fost prizonier al Lagărului 14, unde s-a născut şi şi-a petrecut primii 24 de ani din viaţă. El a fost torturat şi supus muncii forţate, înainte să evadeze, în urmă cu opt ani. Shin este singura persoană despre care se ştie că s-a născut într-un lagăr nord-coreean şi a reuşit să scape. El și-a povestit viaţa într-o carte publicată de jurnalistul american Blaine Harden, intitulată “Evadare din Lagărul 14.
Și-a turnat mama și fratele care au fost uciși
Pe când avea 14 ani, Shin a aflat că mama și fratele său mai mare plănuiau să evadeze din lagăr. Le-a povestit totul gardienilor, iar ulterior a fost obligat să asiste la execuția celor doi. Atunci, credea că a procedat corect și că rudele sale meritau să moară.
“Dacă mama și tata greșeau eu am fost învățat să îi spun gardianului, care îi pedepsea. Simțeam că era de datoria mea să raportez chiar mai des despre ei decât despre ceilalți”, a povestit nord-coreeanul. Shin evită însă să vorbească prea multe despre momentul execuției, descris cu lux de amănunte în cartea “Evadare din Lagărul 14”.