Boison Wynney de Souza este numele complet al tânărului de 26 de ani, imaginea vie a lumii contemporane aflate într-o continuă mișcare. Aflat de doi ani în România, goal-keeperul reprezintă Liberia, țara tatălui său, al cărei președinte este fostul Balon de Aur George Weah, dar fotbalistul născut în Spania are mamă braziliancă!
A văzut lumina zilei în însorita Palma de Mallorca, a crescut și s-a educat sub soarele din Baleare, însă este mândru să reprezinte țara africană, aflată la 5.500 de kilometri depărtare de București.
Paradoxul întâlnit: „Încet, lent, ospitalieri, altfel decât personajul”
În această primăvară, Boison a evoluat pentru Progresul Spartac, în eșalonul secund, fiind împrumutat acolo de la Gloria Buzău. În vara anului 2021, internaționalul liberian a ajuns în Transilvania, în România, ghidat fiind mai degrabă de „legenda lui Dracula”, cum se amuză și el, precum alți străini sosiți în fotbalul nostru. A ajuns lângă Cluj-Napoca, la Someșul Dej, s-a atașat rapid de români, după cum mărturisește.
„Despre Dracula, despre legenda lui, auzisem că este un personaj de poveste, vampir, că bea sângele oamenilor, genul de bagă spaima în oameni. Românii sunt invers față de acest personaj, care nu pricep cum poate să fie de prin aceste locuri. Mai ales în Transilvania, unde oamenii sunt pe modul încet, lent, ospitalieri, te împrietenești repede cu ei, nu sunt aprigi și înfricoșători precum legenda lui Dracula.
Îți dai seama, când am auzit că mă duc în țara lui Dracula, am zis că e un loc cu chestii supranaturale, am avut o strângere de inimă. Ca o glumă, am văzut fotografiile pe net, cu Clujul, de exemplu, mi-am zis: Aha, ziua e senin, noaptea se transformă! Oare ce m-o aștepta acolo?! În realitate, România e o țară liniștită, tot la fel ca orice țară din Occident, nu ai de ce să te temi că vei găsi vampiri pe stradă”, a reacționat Boison pentru Libertatea.
Diferență Cluj – București: „O viteză în plus la orice”
După ce a jucat în ligile inferioare din Spania și din Grecia, goalkeeperul încearcă să-și facă un nume în România. Mai ales că ar vrea să rămână în atenția naționalei Liberiei, pentru care a strâns 3 selecții.
„Nu mi-a fost greu să mă adaptez la viața din România, la cea de zi cu zi, încerc doar să mă stabilizez și să rămân mai mult timp într-un loc. Am trecut din Transilvania mai aproape de București, unde este cu totul altă viață. În primul rând, este o viteză în plus la orice. De la modul cum oamenii conduc automobilele la forfota de pe străzi, parcă și orele trec mai repede. Duc lipsa mării, nu doar a familiei, nu este ușor să trăiești în celălalt capăt al continentului”, a explicat Boison.
„Este un lux să stai la terasă”
Totuși, există câteva detalii care îl determină pe liberianul cu pașaport spaniol să se simtă aici ca în Baleare, chiar și fără Marea Mediterană alături.
„Când e cald, terasele și restaurantele sunt pline, cel puțin asta am observat și la Cluj, și la București. Românilor le place să interacționeze, să stea de vorbă, să-și acorde timp pentru relaxare. E aproximativ la fel ca în Spania. Într-un fel, este un lucru deosebit, poate un lux, să poți să te bucuri de a avea timp liber pentru socializare. Ca să glumim, important este să vorbească între ei, la masă, să nu stea fiecare pe telefonul mobil”, a punctat sportivul.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro