ComenteazăReporter: Operațiunea de evacuarea a diplomaților din Kabul a oferit scene inimaginabile. Poate fi considerată un mare eșec?
Ion Petrescu: Operațiunea menționată de dumneavoastră s-a desfășurat în condițiile unei situații de criză anterior neluată în calcul de organizatorii evacuării. Militarii americani au acționat conform ordinelor primite, de descurajare a valurilor succesive de afgani doritori să plece oricum, oricând, cu primul avion disponibil. Așa s-a ajuns la situația când trei tineri afgani au căzut, de la mare înălțime, de pe avionul unde se adăpostiseră la nivelul marilor roți destinate aterizării.
Nota bene: talibanii nu au apărut în arealul controlat de militarii americani, pe aeroportul din Kabul. O prudență ce ține de înțelepciunea evitării unei confruntări deloc utile imaginii noii conduceri de la Kabul.
„Și-au predat armele, în schimbul sumei de 500 de dolari”
– Instalarea talibanilor la Kabul s-a realizat mult mai rapid decât s-a estimat inițial. Cum explicați faptul că armata afgană nu a încercat să oprească ascensiunea talibanilor?
– Prima explicație ține de realitatea conform căreia militarii afgani, cu salariile neplătite, s-au predat și și-au predat armele, în schimbul sumei de 500 de dolari, primită de la talibani, pentru a pleca acasă. Talibanii au fonduri substanțiale, de miliarde de dolari, din comerțul cu opiu.
A doua explicație vine de peste Ocean, unde structura americană de supraveghere a cheltuielilor de ajutor pentru Afganistan a avertizat luna trecută că armata SUA avea minime mijloace de a cunoaște capacitatea forțelor naționale de apărare și securitate afgane de a funcționa independent de forțele SUA. Asta în ciuda cheltuielilor de 88,3 miliarde de dolari pentru securitate – reconstrucție, o finanțare care a fost continuată în Afganistan până în martie 2021.
Tot peste Ocean s-a consolidat părerea că „în urma deciziei de retragere a președintelui Biden, SUA și-au retras sprijinul aerian, serviciile de informații și contractorii care deserveau avioanele și elicopterele din Afganistan. Asta a însemnat că armata afgană pur și simplu nu mai putea opera. La fel s-a întâmplat cu un alt efort american eșuat, vizând armata sud-vietnameză în anii 1970”. Asta a declarat generalul în retragere Daniel Bolger, care a comandat misiunea coaliției conduse de SUA de a instrui forțele afgane în 2011-2013.
– Considerați că au existat negocieri prealabile între Statele Unite și talibani pentru operațiunea de evacuare?
– Nu era nimic de negociat, doar de informat. Președintele SUA a anunțat public că trimite mii de militari americani foarte bine antrenați, din trupele de elită ale armatei americane, care, la nevoie, ajung la ambasada Statelor Unite și pleacă de acolo, cu personalul evacuat, până la aeroport, prin luptă. Un avertisment clar pentru talibani, care nu l-au comentat, dar l-au acceptat tacit.
„Blestemul pământului afgan a fost corupția”
– 20 de ani în Afganistan. Dacă tragem linie, putem vorbi de un eșec?
– Din perspectiva lichidării a numeroși lideri de grupări teroriste și a descurajării insurgenților islamici, cele două decenii au constituit un timp util noii generații de afgani. Ale cărei reacții de respingere, sub diferite forme, a noului regim taliban le vom vedea în curând. Istoria nu poate fi rescrisă, doar percepută tot mai obiectiv, pe măsura trecerii timpului.
Nici femeile afgane, cu studii universitare și locuri de muncă pe măsura acestui veac, nici fetele care au urmat zilnic școala, nici copiii cu un viitor previzibil în mediul modern de învățământ afgan, atât cât a putut fi dezvoltat în mediul urban și rural, nu vor spune despre ultimele două decenii că au fost un eșec în viața lor.
Blestemul pământului afgan a fost corupția succesivilor președinți, premieri și alți oficiali de la Kabul.
Ion Petrescu, analist militar:
„Nu se mai pune problema revenirii la democrație în Afganistan”
– Care ar fi bilanțul celor 20 de ani de prezență a Statelor Unite și aliaților în Afganistan?
– O parte deloc insignifiantă a afganilor a înțeles că se poate trăi altfel. Acești pământeni nu mai pot fi întorși sub dictatura întunericului spiritual, cea a talibanilor, decât aparent, pe moment și fără ca poleiala propagandistică a puterii talibane de la Kabul să le mai sucească mințile, doar să le întristeze, pentru o vreme, inimile.
Pe de altă parte, dacă dorim să rămânem realiști, nu se mai pune problema revenirii la democrație în Afganistan. Cel puțin pentru o vreme.
România, misiune îndeplinită
– Considerați că România și-a atins obiectivele pentru care a fost prezentă în Afganistan?
– Ca să fim invitați în NATO, Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, cu sediul la Mons, a cerut generalului Mihail Popescu, șeful de atunci al Statului Major General, să trimită un prim batalion în Afganistan.
Acesta l-a informat pe Ioan Mircea Pașcu, ministrul de atunci al apărării, și amândoi l-au informat pe Ion Iliescu, președintele României, care a fost de acord cu trimiterea batalionului de la Craiova, comandat, în acel moment, de conaționalul care este acum ministrul apărării.
Iată de ce militari români trebuiau să fie pe tărâm afgan. A fost o decizie conformă cu interesul național. Am avut militari căzuți la datorie pe tărâm afgan, dar am avut și pace acasă, aspect uitat de mulți demagogi de azi.
Ion Petrescu, analist militar:
„China este prima care a bătut palma cu talibanii”
– Cum va afecta modul în care s-a realizat retragerea din Afganistan imaginea Statelor Unite? Pierde din influența politică la nivel internațional?
– Este deja afectată imaginea președintelui Joe Biden. Dacă nu va avea parte de alte succese dezirabile, proiectate de administrația sa, Biden va fi la primul și ultimul său mandat de președinte. Și vicepreședintele Kamala Devi Harris este în cădere liberă, din perspectiva simpatiei alegătorilor, mai ales că a ținut să se laude cu faptul că sfatul decisiv privind retragerea rapidă a militarilor americani din Afganistan i-a aparținut ei.
Pe plan internațional, Statele Unite ale Americii își păstrează influența politică, forța disuasivă nucleară și capacitatea de apărare a aliaților.
– Există alte puteri internaționale care vor încerca să se repoziționeze în noul context de la Kabul?
– China este prima care a bătut palma cu talibanii, din rațiuni mai ales economice. Pe 16 august 2021, liderul taliban Mullah Abdul Ghani Baradar a fost declarat noul președinte al Afganistanului și numele Afganistanului a fost schimbat în „Emiratul islamic al Afganistanului”.
Baradar este cel care a fost primit cu onoruri aparte la Beijing, când a dat asigurări că talibanii vor o cooperare reciproc avantajoasă cu China.
Rusia vrea stabilitate pe tărâm afgan, dar are și forța de a interveni, pentru a o restabili, dacă se generează o diversiune la frontiera dintre Tadjikistan și Afganistan.
Iranul vrea o soluție pașnică la Kabul, dar vocea sa este ponderată.
Pakistanul este îngrijorat de faptul că așa cum talibanii au preluat puterea la Kabul, fenomenul s-ar putea repeta la Islamabad, cu alte personaje. India preferă acum o reținere în declarațiile publice privind viitorul Afganistanului.
Cât privește Turcia, aceasta nu a renunțat la ideea de a prelua controlul militar al aeroportului din Kabul.
Liderul taliban Shiekh Haibatullah Akhunzada va veni în curând la Kabul, fiind privit ca liderul noii lumi musulmane…
Noul regim de la Kabul, „o monedă cu două fețe”
– La ce ne putem aștepta în continuare din partea talibanilor? Credeți că există diferențe semnificative față de talibanii de acum 20 de ani?
– În mod evident este o conducere cu multe chipuri noi. Prima mutație publică este folosirea inteligentă a instituției purtătorului de cuvânt. Apoi ponderarea insurgenților, care au primit ordin să nu distrugă sediile oficiale și reședințele particulare ale multor cetățeni afgani, îmbogățiți rapid în ultimele două decenii.
Intrarea pașnică în Kabul a talibanilor, sub pretextul asigurării ordinii publice, dar cu ordinul strângerii tuturor armelor aflate la afgani arată moneda cu două fețe ale noului regim de la Kabul.