Într-un interviu pentru Libertatea, Irina Schrotter, organizatoarea evenimentului și președinta Federației Patronatelor din Industriile Creative (FEPIC), ne-a povestit despre inspirația de anul acesta și rolul pe care tinerii artiști ar trebui să-l aibă în România.
Între 15 și 26 mai are loc Romanian Creative Week (RCW), evenimentul prin care Iașiul va găzdui peste 40 de instalații interactive, create de 37 de artiști vizuali din Iași, București, Timișoara, Cluj și Chișinău, spectacole de teatru regizate de Radu Afrim și condimentate vizual de artistul Andrei Cozlac, muzică live și electronică, dar și conversații cu Andrei Pleșu sau Horia-Roman Patapievici.
Aflat astăzi la cea de-a patra ediție, RCW promite să activeze tot orașul prin intermediul a sute de artiști de renume, dar și, mai important, la început de drum.
Irina Schrotter e una dintre cele mai cunoscute creatoare de modă și femei de afaceri din România. Este și președinta Federației Patronatelor din Industriile Creative (FEPIC), organizația prin care a luat naștere fenomenul Romanian Creative Week.
Cu câteva zile înainte de RCW, Irina ne-a povestit la ce să ne așteptăm de la ediția de anul acesta, ce înseamnă Romanian Creative Week pentru industrie și impactul pe care acesta îl are în rândul tinerilor.
Libertatea: Câte industrii aduce laolaltă RCW anul acesta?
Irina Schrotter: Anul acesta a crescut cu două industrii, avem 13 în total. Am adăugat teatru și literatură, prin Conferințele Creativității, unde o să avem invitați patru mari intelectuali de-ai noștri, Andrei Pleșu, Vasile Bănescu, Horia-Roman Patapievici și Ioan Stanomir.
Iar la teatru, suntem la prima ediție a festivalului, un festival de teatru de autor. Noi ne-am propus ca în fiecare an să avem invitat unul sau doi artiști, creatori din zona teatrului. Asta nu înseamnă regizor neapărat. De exemplu, anul acesta avem un scenograf, Dragoș Buhagiar și un artist vizual, Andrei Cozlac, într-o retrospectivă cu șase spectacole de-ale lor, să poți înțelege un pic care e universul autorului invitat.
– Și pe lângă zona asta de teatru și literatură, ce noutăți mai aduce RCW?
– Există două ediții de festival de dans contemporan, unde iarăși interesul și atenția noastră sunt focusate pe tot ceea ce înseamnă dans contemporan, coregrafie românească.
În spectacolul de deschidere va fi o trupă din Spania, avem și niște invitați din America, pe dans contemporan. Vor avea un showcase și vor face și niște workshopuri pentru studenții și toți artiștii din zona asta de dans, coregrafie, care sunt în Iași sau vin la Iași în perioada respectivă.
Iar în închiderea festivalului avem o trupă din Ungaria, Fiúk, cu patru dansatori, însă este un spectacol cu acces restricționat persoanelor sub 18 ani.
Ne interesează foarte mult ca trupele de dansatori din România să aibă un eveniment pentru care să se pregătească și la care să știe că, dacă au un spectacol bun, vor fi invitate.
Și surpriza foarte plăcută de anul trecut până anul ăsta a fost că mai toate trupele care au fost invitate la Iași scot producții noi. Ceea ce înseamnă că lucrurile funcționează, dacă lumea are un calendar și știe pentru ce să se pregătească.
Ce mai avem nou, tot la zona de creare de conținut, împreună cu Ordinul Arhitecților din Iași, am avut un call pentru două scene. Una de teatru-dans și una de muzică. Scene pe care o să le amplasăm pe două esplanade mari ale Iașiului. Una pe esplanada de lângă Mitropolie, acolo va fi scena de teatru și dans. Și cealaltă, în fața Universității de Medicină și Farmacie, va fi scena de muzică.
Încercând în felul ăsta să ieșim în stradă cu tot ce înseamnă zona asta de artele spectacolului, ca lumea să se obișnuiască și să vadă că lucrurile sunt prietenoase, nu-i nimic atât de sofisticat cum pare când vorbim de dans contemporan, muzică electronică și DJ oamenilor mai în vârstă.
– Inclusiv „expoziții imersive” poate suna sofisticat și i-ar putea ține la distanță pe cei mai în vârstă.
– Da, noi am avut la prima ediție o serie de instalații cu tot ce înseamnă tehnologie avansată, „augmented reality” (n.r. – realitate augmentată), „virtual reality” (n.r. – realitate virtuală). Nu pot să spun că lumea avea foarte mult curaj. Sigur că tinerii experimentau, dar persoanele de vârsta a treia nu erau foarte îndrăznețe. Deși am avut mulți oameni trecuți de 60, 70 de ani care voiau să încerce diverse tehnologii pe care noi le puneam acolo la dispoziție.
Dar anul trecut, la ediția a treia, deja lumea știa despre ce este vorba, oamenii îți spuneau ce instalație le-a plăcut cel mai mult, care e cea mai spectaculoasă, ce tehnologii are.
Deci de trei ediții a fost nevoie ca lumea să înțeleagă că nu-ți cresc pene pe spate, nimeni nu-ți face nimic cu această tehnologie, ci pur și simplu este vorba despre evoluție, despre știință, lucruri cu care, până la urmă, trebuie să ai contact ca să înțelegi că nu e nimic periculos în toată povestea asta.
200 de expoziții, organizate în cadrul RCW
– Ce a însemnat fenomenul Romanian Creative Week pentru Iași? De la prima ediție până acum? De la deschiderea oamenilor care a crescut odată cu nivelul de expunere.
– Da, Iașiul e un oraș destul de conservator, dar cu un public foarte bucuros să aplaude, să vadă artiști.
Singura problemă este ca oamenii să iasă din casă și să ajungă informația până la ei. Nu e un lucru simplu să ajungă informația până la ei, pentru că fiecare își ia informația cum consideră el. Dar anul ăsta, de exemplu, am împânzit orașul cu steaguri ale RCW. Iar oamenii sunt curioși, bucuroși pentru oraș.
Iașiul este, din câte știu din statistici, cel mai tânăr oraș mare din România. Are o medie de vârstă foarte tânără. Iar ceea ce propune Romanian Creative Week este fix pe acest target. Perioada în care Romanian Creative Week se întâmplă e perioada în care toți studenții sunt în oraș, căci urmează sesiunea și implicăm toate universitățile din oraș, avem acțiuni ori în universitățile respective, ori colaborăm cu ei pe diverse spații pe care ni le oferă sau diverse alte activări.
Studenții lor sunt invitați în activările noastre, vin să ne vadă, sunt împreună cu noi, deci e o atmosferă care, cred eu, a crescut frumos în acești trei ani.
Poți să vezi și artă, poți să asculți și muzică, poți să vezi și teatru, poți să vezi și dans, poți să asculți și niște conferințe cu intelectuali de marcă.
Noi avem la ediția asta cred că peste 200 de expoziții în oraș, dacă socotim și instalațiile, și expozițiile din spații, din muzee și din galerii. Deci, realmente, dacă cineva deschide aplicația noastră, RCW, disponibilă atât în App Store, cât și Google Play, pe data de 15 mai, deci în prima zi, sunt 38 de activități.
Practic, de dimineață până seara ai ce face. Și asta se întâmplă timp de 12 zile și în fiecare zi sunt propuneri noi.
– Cum faceți față, ca organizare, zecilor de evenimente care se întâmplă simultan?
– Felul în care noi ne-am organizat ca să putem rezista la un asemenea asalt de artiști este că în oraș intră pe rând diverse domenii creative.
De exemplu, în primele zile intră teatrul, avem Conferințele Creativității, tot ce înseamnă expoziție de artă se deschide de pe data de 15, după care intră dansul contemporan, apoi începe și cinema-ul, și așa mai departe.
„60% dintre artiștii invitați sunt tineri”
– Întorcându-mă la zona de conținut și artiști, dincolo de ce ai menționat până acum, ce alte nume sonore/valoroase le vom întâlni?
– Mi-e foarte greu să dau niște nume pentru că avem în jur de 1.000 de artiști – designeri, arhitecți etc., pentru că avem foarte multe meserii.
În expoziții avem nume foarte importante de artiști. Expoziția noastră centrală, curatoriată de Marian Pălie, e o expoziție în care noi căutăm artiști care nu sunt neapărat găsiți în toate expozițiile din România. Facem un „scouting” foarte, foarte special.
Marian caută anumite zone de expresie artistică, caută artiști care experimentează, care forțează limitele într-un sens bun. Și selecția din expoziția centrală, de la Baia Turcească, este indiscutabil o selecție care merită văzută, pentru că sunt propuneri de foarte multe ori noi. Tineri pe care noi îl considerăm valoroși, considerăm că vor avea un cuvânt de spus, în fiecare domeniu în care activează.
Avem și expoziția Fashion & Film, curatoriată de Maurice Munteanu și de Domnica Mărgescu, în care cei doi curatori, împreună cu scenografa Velica Panduru, își doresc să arate publicului filmele care au influențat moda și moda care a influențat filmele.
Tot în Baia Turcească o să aibă loc și Festivalul de Cinema, care e la a patra ediție, un festival de film de artă. E o selecție foarte importantă și aici avem și o avanpremieră. Filmul regizat de Catrinel Marlon (Menghia) este la noi în avanpremieră, în același timp cu Cannes-ul, cu Roma și Milano.
Dar ce este cel mai important la evenimentul ăsta este că 60% dintre artiștii invitați sunt tineri. Ăsta e obiectul evenimentului, asta își propune. E o platformă care oferă o șansă tinerilor la început de carieră. Nu neapărat la debut, ci la începutul carierei.
Avem proiecte pe care noi le finanțăm – ceea ce se vorbește despre evenimentul nostru de la prima ediție este faptul că e un eveniment corect și că dacă ai un proiect bun, cu siguranță vei fi selectat.
Iar acești trei ani ne-au demonstrat că nu e nevoie de foarte mulți bani ca să le dai o șansă tinerilor. Bugetele pe care le punem la dispoziție sunt undeva între 500 și 5.000 de euro, acesta va fi cel mai mare premiu de anul ăsta pentru instalații în zona new media.
Important este că noi îi finanțăm și le lăsăm lor lucrările. Ei, în felul acesta, își îndeplinesc un vis și pot să înceapă să câștige și niște bani. Că, până la urmă, ăsta este exact lucrul de care au nevoie. Să vadă că pot să înceapă să câștige bani în România.
În clipa în care le-ai dat șansa asta, i-ai câștigat și rămân, pentru că înțeleg că dacă ești bun, poți să faci treabă și în România.
De fapt, în cele trei ediții de până acum, concluzia cea mai importantă a Romanian Creative Week este că nu e atât de greu și nu e atât de scump să-ți ții tineri în țară, dacă ai o strategie și un plan, și dacă ai încredere în ei.
Adică noi semnăm cu acești tineri pe care îi finanțăm cu un contract, avem încredere în ei, le dăm avansuri.
– Și îi tratați cu respect.
– Exact. Și nu mi s-a întâmplat niciodată ca vreun tânăr pe care l-am finanțat să dispară sau să nu-și facă treaba. Deci, cred că puțin mai multă încredere n-ar strica, cel puțin când este vorba de tineri. Cred că ar trebui să învățăm să facem mai puțină birocrație, să învățăm să avem încredere unii în alții.
Să nu ne mai suspectăm atâta, pentru că, până la urmă, e mai important să ne rămână tinerii în țară, să nu pierdem zeci de mii, sute de mii de oameni tineri în fiecare an, oameni care au puterea să muncească și să aducă plusvaloare,
Deci, cred că aici noi am descoperit o rețetă a succesului, până la urmă, și a ofertei care trebuie făcute, pentru ca să-și înceapă un business și o activitate aici, în România. Imediat, din timpul facultății, sau imediat după ce au terminat facultatea.
– Plus că cei care rămân sunt etichetați leneși, pentru că nu vor să muncească pe minimumul pe economie sau sub 2.000 de lei.
– Sigur. Eu îi văd cum se ajută unii pe alții, când au pentru ce. Numai să găsești domeniul care-i interesează pe ei. Nici nouă, dacă ni s-ar oferi ceva ce nu ne interesează, nu știu dacă ne-am mișca.
Noi în RCW, împreună cu UniCredit, avem o secție în care facem „creative entrepreneurship” și o sesiune de „skill mentoring”. Deci profesioniștii lucrează unu la unu cu potențialii tineri antreprenori, le răspund la toate întrebările pe care le au, tocmai ca să îi ajutăm să își depășească angoasele, fricile, necunoașterea. Apoi rămân în legătură cu mentorii și, în timpul anului, își pot adresa alte întrebări.
Tocmai ca să îi încurajeze să-și înceapă afacerea, să facă pasul către antreprenoriat.
Mai avem, de exemplu, o conferință despre proprietatea intelectuală, în care încercăm să explicăm cum pot să-și protejeze creațiile, cum îi apără legea, avem speakeri din toate zonele care se ocupă de proprietate intelectuală, de la muzică, design, la arte, la new media, pentru că fiecare are specificul ei.
Noi știm cel mai bine că nu e atât de simplu să primești răspuns, că, în general, răspunsul îl afli lovindu-te cu capul de pragul de sus, pierzând bani, încredere, speranțe.
Foto: Agerpres
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro