ComenteazăAm descoperit un personaj pasionat de artă, dar și de sport, care, dacă n-ar fi „strămoș celebru”, mărturisește sincer că ar fi rămas la catedră.
Profesorul și „malițiosului” Bruel
„Înțeleg că ați fost la concertul lui Patrick Bruel, la Clermont-Ferrand. Știți că Patrick a fost elevul meu? Avea doar 11 ani. Am predat limba franceză timp de 20 de ani, iar el era, cum să spun, vioi și puțin obraznic, dar respectuos, dornic să afle, să cunoască… Ne-am revăzut acum câțiva ani, când am fost invitat la un spectacol”, rememorează Piguet.
Am continuat conversația curioși, novici în fața temei, printre operele lui Monet, am discutat despre marele pictor francez „un om pe deplin modern, care muncea din greu, iubea lucrurile bune și avea simțul familiei”, pasiunea lui pentru raliuri, „a fost printre primii francezi care au avut mașină”, impresionist și mirajul grădinilor și a iazului cu nuferi de la Giverny, „o oglindă pentru frumusețea lumii”.
Monet și șoșonii de cauciuc din soba din Carcaliu
Cu promisiunea că va veni în România, unde nu a fost niciodată, Piguet și-a reamintit despre furtul celebru de la Muzeul Kunsthal din Rotterdam, în urma căruia două opere ale lui Monet au sfârșit într-o sobă din Carcaliu, Tulcea, alături de șoșoni de cauciuc.
Un cuvânt despre George De Bellio sau George Bellu, medic homeopat de origine română și amic al artistului, cel care a deținut câteva pânze celebre Monet.
Despre el am aflat că a urcat pe Himalaya, că unul dintre cei 11 frați și surori a murit escaladând Mont Blanc, că urmărește competițiile sportive, că abia așteaptă Jocurile Olimpice din Paris și că este sigur că niciun francez nu va câștiga prea curând Turul Franței.
Libertatea: Domnule Piguet, trasați pe scurt arborele dvs. genealogic.
Philippe Piguet: Sunt, prin sânge, strănepotul lui Ernest și al lui Alice Hoschedé, prin bunica mea Germaine și mama Simone, dar sunt și, prin căsătorie, strănepotul lui Claude Monet, după ce Alice s-a căsătorit cu pictorul.
Străbunica mea, Alice Hoschedé-Monet, a fost căsătorită cu Claude Monet. S-au căsătorit în 1892. Alice a murit în 1911, au fost căsătoriți timp de 19 ani. Bunica mea, Germaine, fiica lui Alice din mariajul cu Ernest, a fost crescută de Claude Monet.
În 1883, Monet s-a stabilit în Giverny. Mi-am petrecut copilăria acolo. Și, din adolescență, am început să fiu pasionat de această „moștenire de familie”.
Mi-am petrecut vacanțele acolo până la 12 ani. Am devenit interesat de artă și de Monet în jurul vârstei de 16 ani, când mergeam în weekend la bunica și, căutând prin lucruri, am găsit scrisori și fotografii.
Străbunicul meu, Ernest Hoschedé, primul soț al lui Alice, a fost colecționar de artă și a fost cel care a achiziționat primul tablou al lui Monet, „Impression, soleil levant”, care a dat numele mișcării impresioniste.
Am vrut să fiu demn de strămoșii mei. De aceea mă interesează arta de astăzi, așa cum ei înșiși erau interesați de arta contemporană a timpului lor.
Philippe Piguet:
– Ce amintiri despre Giverny v-au rămas?
– Când pescuiam cu unul dintre frații mei în iazul cu nuferi. Sau când mă jucam în marele atelier Nymphéas. Și că toată casa era aranjată astfel încât Monet să-și poată îndeplini munca.
– Pe lângă faptul că a fost unul dintre inițiatorii mișcării impresioniste, cum a ghidat și direcționat Claude Monet mișcarea?
– De fapt, nu l-a îndrumat și nici nu a dirijat-o, a fost unul dintre inițiatorii ei și a animat-o prin dezvoltarea unui nou gen de pictură, în opoziție cu academismul.
– Ați văzut nenumărate fotografii de familie, v-a atras ceva atenția în mod deosebit?
– Faptul că, în fotografiile cu Monet, artistul era întotdeauna bine îmbrăcat: costum din două piese, vestă, batistă de buzunar, cămașă cu mâneci din dantelă…
„O oglindă pentru frumusețea lumii”
– De ce să vizităm casa și grădinile lui Claude Monet?
– Pentru că este un loc extraordinar, care vă permite să înțelegeți mai bine opera pe care Monet a creat-o acolo. Trebuie să vezi mai multe perioade ale anului pentru a aprecia variațiile vegetației. În cele din urmă, pentru că, așa cum a spus filozoful Gaston Bachelard, prin iazul cu nuferi, Monet „a creat o oglindă pentru frumusețea lumii”.
– Arta contemporană este pasiunea dvs. Ce legătură vedeți între impresionism și arta de astăzi?
– Nimic nu este creat, nimic nu se pierde, totul se transformă. Formula este celebră. Fiecare creație artistică poartă în ea elemente din ceea ce o precede. Atingerea impresionistă nu este aproape de pixeli? Și nu este această întoarcere la lucrurile din natură – toate organice – în concordanță cu modul în care impresioniștii au mers să picteze în natură pentru a desena ceva primordial?
„Rebelii” și prima mișcare de avangardă din istoria artei
– Cum ați defini impresionismul?
– Ca prima mișcare de avangardă din istoria artei.
– Ați spus într-un interviu că impresioniştii cultivă spiritul de rebeliune, vor să se exprime în deplină libertate.
– Impresioniştii au zguduit toate convenţiile şi utilizările picturii: au abandonat pictura mitologică, pictura istorică, pictura religioasă, în favoarea unei priviri îndreptate către lumea cotidiană.
– Cum arată o zi din viața lui Philippe Piguet?
– Încep adesea cu lectura, în prezent citesc „Educația sentimentală” a lui Flaubert și „Istoria mondială a muzeelor”. Apoi lucrez la scrierea de texte pentru cataloagele expozițiilor sau pregătesc conferințe despre eveniment. Ar putea fi și o vizită la atelierul unui artist cu care colaborez, un tur al galeriilor din Marais sau o vizită la o expoziție. Adesea, totul se termină cu o cină cu artiști.
– La ce proiect lucrați în prezent?
– Asamblarea mai multor expoziții care vor fi vizibile în timpul verii. 2024 este anul celei de-a 150-a aniversări a impresionismului.
– Monet a fost considerat un emisar al păcii. A pictat „nuferii” liniștitori, iar după încheierea războiului cu armistițiul din 1918, a făcut cadou statului francez 19 tablouri. Au adus ele multă mângâiere europenilor traumatizați în haosul care a urmat conflagrației?
– Este greu de estimat ce confort a adus această donație, dar gestul artistului este esențial pentru a mărturisi că frumusețea prevalează întotdeauna asupra barbariei.
Lucrul îngrozitor la toate războaiele, inclusiv în cazul invaziei ruse din Ucraina, este că atacă arta la un moment dat, pentru că arta este locul prin excelență al rezistenței.
Philippe Piguet:
– Rușii spun că președintele Macron ar trebui să vină pe câmpul de luptă, dacă tot vrea să trimită soldați care să lupte alături de ucraineni, să fie un nou Napoleon.
– Nu mai suntem pe vremea războaielor napoleoniene!
„Românul De Bellio a fost ultimul proprietar al operei Impression, soleil levant”
– Cunoașteți vreun român cu legături cu opera lui Monet?
– Da, doctorul colecționar Georges de Bellio sau George Bellu. A avut o colecție foarte frumoasă. De fapt, De Bellio a fost ultimul proprietar al „Impression, soleil levant”. Au fost doar trei proprietari. Primul proprietar a fost străbunicul meu, Ernest Hoschedé, până în 1878, tabloul a fost cumpărat de un bariton, numele său este Faure. Când acesta a murit, De Bellio l-a achiziționat de la urmași. Când medicul s-a sfârșit, a transmit opera fetei sale. Când aceasta a decedat, opera a fost lăsată moștenire Academiei franceze de Arte Frumoase.
- Provenit din înalta nobilime aromână și română, înzestrat cu o mare avere, Georges de Bellio (n. 20 februarie 1828 – d. 26 ianuarie 1894) a fost unul dintre primii colecționari ai impresionismului, frecventând pictori ca Manet, Monet sau Renoir, al căror doctor a fost. Stabilit din 1851 la Paris, medicul a cumpărat primul său Monet în 1874. De Bellio și-a susținut financiar prietenii pictori. Corespondența pe care a întreținut-o cu Claude Monet ne informează despre relația sa privilegiată cu acest pictor. Terenul pe care se află Cimitirul Bellu din București este o moștenire lăsată de Barbu Bellu, o rudă a lui Georges de Bellio.
– Ați vizitat vreodată România, aveți prieteni români?
– Nu, din păcate, este singura țară din Balcani pe care nu o cunosc. Am fost recent la Sofia, în Grecia, în țările baltice, cunosc bine Ungaria. Poate voi avea ocazia să vin cu o expoziție, cine știe. Nu știu însă care este curiozitatea românilor pentru impresionism, pentru arta contemporană… Cu toate că noi avem o relație istorică, lingvistică.
– Care este primul lucru care vă vine în minte când vă gândiți la România?
– Firește, Constantin Brâncuși. Uite, dacă voi reuși să vă vizitez țara, mi-ar plăcea foarte mult să merg la Târgu Jiu, să văd Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului… Cunosc bine imaginile, ar fi frumos să ajung acolo.
– Cât costă un Monet azi? Am văzut că mai apare, din când în când, câte o pânză la licitație.
– Se întâmplă la casele Sothebys sau Christies. Prețul depinde de subiect, de format, de ceea ce numim „istoria picturii”. Dacă este un tablou care a trecut pe la colecționari importanți, prețul poate varia între câteva sute de mii de euro până la 9-10 milioane de euro.
– Dacă nu ați fi fost strănepotul lui Monet, istoric și critic de artă, ce ați fi fost?
– Nu știu, poate aș fi fost profesor toată viața. Îmi plăcea foarte mult să predau. De fapt, îmi place foarte mult să transmit. Și încă susțin o mulțime de conferințe…
Cele mai bune locuri „impresioniste”
Să încheiem cu recomandări pentru cele mai bune „locuri impresioniste” din Franța sau din lume
- Un peisaj de contemplat… Marea, la Pourville-sur-Mer
- Un colț de țară… Coasta Liguriei din Italia
- Un loc plin de viață… O tavernă pe malul Marnei
- O ieșire de duminică… Du-te să mănânci Tarte Tatin la Lamotte-Beuvron. Monet a fost de multe ori acolo.
- O plimbare urbană… O cafenea pariziană.
Unchiul care patinează la Giverny
În imaginile de familie, Piguet a descoperit o imagine care are legătură cu sportul: „Există o fotografie care are legătură cu o activitate sportivă: am o fotografie cu unul dintre frații bunicii mele care patinează pe iazul din Giverny. Atunci, totul era înghețat. Acum, cu încălzirea globală, nu am mai văzut luciul apei înghețat”.
„Monet era pasionat de cursele de mașini”
„Lui Monet îi plăcea foarte mult să se uite la cursa de urcare a dealului de la Gaillon, un oraș nu departe de Giverny”, spune strănepotul.
„La Course de côte de Gaillon” (Urcarea pe dealul Gaillon) este o veche competiție de automobile de curse la deal. A debutat în 1899 și a avut 27 de ediții. În 2019, la 120 de ani de la prima cursă, a fost organizat un eveniment care a celebrat concursul.
„Sunt fotografii cu Monet pe marginea drumului, urmărind cursa, între 1904 și 1906. Lui Monet îi plăceau foarte mult mașinile. Și-a cumpărat o mașină, a fost printre primii proprietari din Franța, la doar 6 ani de la inventarea automobilului. A fost un fel de pionier. El nu conducea, avea șofer” își amintește Piguet.
„Îmi place limba de mare à la Florentine, la fel ca lui Monet”
Pe scurt, cu Philippe Piguet:
- Sportiv preferat: Alain Prost, fostul pilot de F1, dintre cei retrași: „Acum 30 de ani, îi urmăream toate cursele”. Dintre cei de azi: rugbistul Antoine Dupont și săritorul cu prăjina Renaud Lavillenie.
- Competiții urmărite: Jocurile Olimpice, gimnastică, rugby. Turul Franței: „N-am mai câștigat Le Tour din 1985, de la Bernard Hinault, și sigur nu vom câștiga nici în acest an”.
- Sportiv român pe care îl admiră: Nadia Comăneci.
- Mâncare preferată: „Iubesc peștele și mai ales limba de mare à la Florentine cu smântână și spanac, la fel ca Monet!”. Limba de mare seamănă cu calcanul din Marea Neagră.
„Am fost incredibil de norocos că n-am murit în Mont Blanc. Fratele meu a pierit acolo”
Philippe Piguet este cel mai mic dintre cei 12 frați ai săi: „Azi, mai trăim 8, nu-i rău”. „Eu am moștenit acest interes în artă, că m-au interesat foarte devreme rădăcinile familiei”, explică el.
Familia a trecut printr-o tragedie. Al doilea frate născut a murit pe munte, în 1957. „Făcea alpinism. A pierit în masivul Mont Blanc. De la acel moment, mama a decis să petrecem fiecare vacanță de vară la munte în cabana pe care o închiriase fratele meu”, rememorează istoricul.
De la fratele lui a moștenit pasiunea pentru munte: „Am făcut Mont Blanc. Și am avut și eu o cădere uriașă, de 400 de metri. Ar fi trebuit să mor. Am fost incredibil de norocos”.
Cum au furat românii 7 tablouri, dintre care două pânze de Monet și cum au fost arse 3 opere într-o sobă din Tulcea
Principalii suspecți în cazul furtului de tablouri de la muzeul Kunsthal din Rotterdam au fost condamnați definitiv, în 2014, de magistrații Curții de Apel București. Principalul vinovat în acest dosar, Radu Dogaru, a primit 6 ani de închisoare. Alături de alți complici, el a participat la cel mai mare furt de tablouri din ultimii 100 de ani. În noaptea de 15 spre 16 octombrie 2012, o bandă de români a pătruns în Muzeul Kunsthal, de unde au sustras 7 tablouri a căror valoare totală era estimată la 18 milioane de euro.
Printre tablourile sustrase erau și „Waterloo Bridge” și „Charing Cross Bridge” de Monet.
Românii au cărat de la muzeu tablourile cu sacoșe de rafie, după care le-au ascuns în fețe de perne pentru a le transporta cu mașina la Carcaliu, în Tulcea, unde au fost ascunse în casa mamei lui Dogaru.
Femeia ar fi îngropat tablourile în cimitirul din sat, după care, de frică, le-ar fi dezgropat și ar fi ars cel puțin trei dintre ele în soba din baia casei, împreună cu niște șoșoni de cauciuc. Restul tablourilor ar fi fost vândute pe piața neagră din Belgia sau unui magnat rus.