Comentează8 martie. Militarii ruşi preiau controlul asupra unei clădiri ce adăposteşte mai multe redacţii din oraşul ucrainean Berdiansk. „Le-au cerut jurnaliştilor să-şi schimbe politica editorială şi să scrie articole pozitive despre Rusia”, povesteşte Lina Kuşci.
Unul dintre jurnaliştii care au fost ţinuţi ostatici a povestit pentru „Reporteri fără frontiere” că militarii le-au spus că sunt acolo ca să-i protejeze şi că luptă împotriva naziştilor din Ucraina. Pentru a-i convinge să colaboreze, aceştia le-au oferit jurnaliştilor salarii şi mâncare. Nimeni nu a acceptat.
11 martie. Jurnalista Victoria Roshchina de la publicaţia ucraineană Hromadske dispare din oraşul Mariupol. Este eliberată șase zile mai târziu, după ce înregistrează un mesaj video favorabil armatei ruse.
12 martie. Jurnalistul Oleg Baturin de la publicaţia Novyi Den este capturat de militarii ruşi, torturat şi ameninţat cu moartea. Răpitorii i-au cerut informaţii despre organizatorii protestelor din Herson, arată The Guardian.
26 martie. Irina Dubcenko, o ziaristă cunoscută în oraşul ucrainean Zaporojie, mamă a unei fete de 4 ani, a fost răpită de militarii ruşi chiar din locuinţa sa. Sora jurnalistei a povestit pentru Libertatea cum s-a întâmplat totul.
Când nu-i găsesc pe jurnalişti, militarii ruşi se îndreaptă către rudele acestora. Tatăl jurnalistei Svetlana Zalizeţka, redactorul-şef al agenţiei RIA Melitopol, a fost capturat după ce ziarista a refuzat să nu mai critice invazia armatei ruse în faţa liderului autoproclamat al oraşului Melitopol, aflat sub ocupaţie rusească.
Acelaşi lucru s-a întâmplat cu fratele jurnalistului Constantin Rizenko, redactor-şef al publicaţiei Herson Newscity, care a fost capturat din propriul apartament de către militarii ruşi.
Toate aceste acțiuni au fost premeditate de militarii ruși, care dispuneau de liste cu nume, adrese și fotografii ale ziariștilor din teritoriile ocupate, susține Lina Kuşci în interviul pentru Libertatea. „Miza este să-i sperie şi să-i facă să-şi schimbe atitudinea faţă de Rusia”, explică jurnalista, care le recomandă colegilor săi să plece din teritoriile ocupate.
13 jurnalişti ucraineni şi străini au murit de la începutul invaziei, cel puţin zece au fost răniţi în zonele de luptă şi foarte mulţi au fost reţinuţi de militarii ruşi. Îi rugăm pe colegii noştri să plece din teritoriile ocupate, pentru că jurnaliştii şi activiştii sunt ţinte pentru trupele ruseşti. Militarii au liste cu jurnalişti, organizaţii media şi ONG-uri.
Lina Kuşci:
- Lina Kuşci lucrează în presa din Ucraina de aproape 30 de ani, a colaborat cu BBC și Reuters, iar din 2018 este prim-secretar al Uniunii Naţionale a Jurnaliştilor din Ucraina, cea mai mare organizaţie a jurnaliştilor din ţară. Uniunea are 18.000 de membri şi 24 de organizaţii regionale. Președintele Uniunii este Serghei Tomilenko.
„Ştiu că invadarea Ucrainei a fost un şoc şi pentru România”
Libertatea: Președintele Volodimir Zelenski a vorbit, luni, în Parlamentul din România. Cum evaluați discursul și care credeți că este efectul scontat?
Lina Kuşci: Aş spune că preşedintele Zelenski a fost foarte sincer şi deloc exagerat în discursul lui şi cred că şi voi aţi simţit asta. Ştiu că invadarea Ucrainei a fost un şoc şi pentru România, nu doar pentru noi, iar jurnaliştii din România au acoperit în detaliu războiul din Ucraina, aşa că societatea voastră e foarte bine informată.
Cred că e important însă să evităm banalizarea, intrarea în rutină a transmisiunilor din război. Atunci când războiul se pierde în fundal, impactul se reduce categoric.
E important să găsim mereu noi aspecte, iar unul dintre acestea este discursul preşedintelui Zelenski. Prin faptul că s-a adresat românilor, cauza ucraineană a rămas pe agenda publică. Şi e necesar să creştem mereu presiunea publică pe guvernele europene pentru ca acestea să se opună Rusiei şi să sprijine Ucraina. Pentru că, într-adevăr, acest război nu e doar regional şi ar trebui să ne dăm cu toţii seama de asta.
– Volodimir Zelenski şi-a început discursul cu imagini care arătau victimele masacrului lăsat în urmă de armata rusă la Bucha. Imagini despre care ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a spus că sunt „înscenate”. Cum aţi interpretat declaraţia lui Lavrov?
– Mari organizaţii media, precum BBC, Associated Press sau Reuters, au transmis o mulţime de imagini din Bucha. Mulţi jurnalişti străini au fotografiat masacrul. Activiştii pentru drepturile omului au documentat situaţia şi au tras semnale de alarmă. Nu cred că există vreun dubiu cu privire la autenticitatea imaginilor.
Mesaje precum cel al lui Serghei Lavrov influenţează însă opinia publică şi fac parte din strategia Rusiei de a genera confuzie şi neîncredere.
Îmi amintesc zborul MH17 din 2014 (un avion al companiei Malaysia Airlines a fost doborât de o rachetă în spaţiul aerian ucrainean. Toţi cei 298 de oameni din avion, pasageri şi echipaj, au murit, n.r.). Rusia a încercat şi atunci să stârnească suspiciuni, să mintă. Au spus că o rachetă ucraineană a doborât avionul, deşi anchetatorii au ajuns la concluzia că racheta aparţinea unei brigăzi ruseşti. Cred că strategia este similară şi acum.
Rusia încearcă să divizeze opinia publică şi să creeze o serie de discuţii artificiale astfel încât să nu se mai vorbească despre crimele de război, ci despre tot felul de teme minore. Aţi văzut că în media pro-Kremlin sunt puse la îndoială toate ştirile care vin de pe front, se invocă propaganda ucraineană şi faptul că oficialii noştri mint.
Lina Kuşci:
„Propaganda rusească a încurajat ura faţă de ucraineni”
– Cât de eficientă credeţi că este propaganda rusească?
– Cred că e foarte eficientă în rândul cetăţenilor ruşi. Am văzut cu toţii imaginile cutremurătoare din Bucha şi din celelalte oraşe. Ei bine, acestea sunt şi rezultatul a mai bine de 20 de ani în care propaganda rusească a încurajat ura faţă de ucraineni şi a alimentat ideea că și cetăţenii ucraineni sunt o rasă inferioară faţă de „fratele lor mai mare”.
Ruşii îi privesc acum pe ucraineni ca pe un duşman colectiv, iar asta arată succesul criminal al propagandei din Rusia.
– În teritoriile ocupate de armata rusă, mai mulţi jurnalişti au fost răpiţi de către militari. De ce sunt jurnaliştii vizaţi de soldaţii ruşi?
– Pentru noi, e clar că acţiunea aceasta a început încă de anul trecut. Ştim că, începând din 2021, mai multe grupuri de cetăţeni ruşi sau rusofoni au închiriat apartamente în Kiev şi în alte oraşe mari din ţară, pentru a pregăti arestarea jurnaliştilor şi a activiştilor, diversiuni şi dezordine publică.
Miza este să-i sperie şi să-i facă să-şi schimbe atitudinea faţă de Rusia. Scopul acestei campanii este intimidarea jurnaliştilor şi a activiştilor.
În Doneţk, începând cu sfârşitul lunii februarie, armata rusă a adunat informaţii despre toţi jurnaliştii din regiune, incluzând numele lor, adresele și fotografiile lor. Pur şi simplu, intrau peste ei în casă şi îi arestau. Mulţi dintre ei au trebuit să se ascundă sau să fie evacuaţi.
Lina Kuşci:
– Ce urmăresc militarii ruşi prin aceste acţiuni?
– Cred că jurnaliştii arestaţi acum sunt o bună monedă de schimb pentru eliberarea ofiţerilor ruşi reţinuţi de armata noastră. Pentru că şi jurnaliştii sunt, la rândul lor, luptători publici.
Pe termen lung, însă, Rusia vrea să controleze informaţia în teritoriile ocupate. În aceste zone, jurnaliştii ucraineni sau independenţi nu mai pot acoperi evenimentele, aşa că sunt diseminate doar informaţii agreate de media ruseşti, care arată mesaje de susţinere a militarilor ruşi, de susţinere a referendumului de secesiune sau a alipirii la Rusia.
Vor să controleze toate mesajele publice şi sursele de informaţii. Practic, se construieşte câte o mini-Rusie în aceste regiuni.
Jurnaliştii participau la traininguri din adăposturi antiaeriene
– Ce poate să facă Uniunea Naţională a Jurnaliştilor din Ucraina?
– Încercăm să vorbim despre toate cazurile de atacuri fizice la adresa jurnaliştilor. Din păcate, până astăzi, 13 jurnalişti ucraineni şi străini au murit de la începutul invaziei, cel puţin zece au fost răniţi în zonele de luptă şi foarte mulţi au fost reţinuţi de militarii ruşi.
De asemenea, ne preocupăm de evacuarea jurnaliştilor din zonele periculoase şi de siguranţa celor care aleg să rămână acolo. Le asigurăm veste antiglonţ, căşti de protecţie, truse de prim ajutor.
Sunt foarte mulţi jurnalişti care transmit din zonele de conflict. Am avut peste 2.000 de jurnalişti străini, potrivit acreditărilor eliberate de Ministerul Apărării. Cei mai mulţi dintre aceştia au experienţă şi echipament special. Jurnaliştii regionali nu au însă această experienţă, aşa că au nevoie de formare.
Am organizat trei traininguri online pentru aceştia cu experţi din ţară şi din Statele Unite. Unii dintre jurnalişti participau la traininguri din adăposturile antiaeriene. E foarte greu să te ocupi de formarea jurnaliştilor în asemenea condiţii, dar încercăm să ne adaptăm. De pildă, materialele sunt în format text, cât mai condensate, ca să nu consume bateriile telefoanelor sau laptopurilor.
– Ce trebuie să aibă în vedere jurnaliştii care transmit de pe frontul din Ucraina?
– Libertatea de expresie este limitată ca urmare a războiului, aşa că jurnaliştii nu pot da informaţii despre poziţionarea sau deplasarea militarilor, despre linia de apărare. Există o dezbatere şi cu privire la autocenzură în acest context: jurnaliştii se întreabă încontinuu dacă informaţiile pe care le obţin de pe teren pot fi sau nu transmise.
În urmă cu două săptămâni, de pildă, o publicaţie online a arătat mai multe fotografii cu un sistem antitanc, arătând poziţia lui pe o stradă principală din Kiev. Unii dintre jurnalişti au criticat decizia, invocând faptul că au fost publicate informaţii despre sistemul de apărare al oraşului, deci un secret militar. Alţii au invocat faptul că dispozitivul se afla pe o stradă principală din Kiev şi putea fi văzut de oricine.
Distribuirea informaţiilor cu privire la rutele de evacuare este un alt aspect. De exemplu, din Mariupol până în teritoriile controlate de armata rusă trebuie să treci prin 15 puncte de control ruseşti, iar la fiecare dintre ele trebuie să fii supus unui control foarte strict: sunt verificate bagajele, agendele, telefoanele. Atunci când jurnaliştii publică astfel de informaţii, devine periculos pentru toţi cei care sunt evacuaţi pe aceste rute.
Foto: Profimedia