ComenteazăProfesor de filosofie și vicepreședinte al CNATDCU, Mircea Dumitru a explicat, într-un interviu pentru Libertatea, de ce nu stau în picioare argumentele folosite de premierul Nicolae Ciucă pentru a convinge opinia publică de faptul că nu a obținut titlul de doctor în Științe militare cu o teză în care a plagiat.
„O astfel de situație are fără doar și poate un impact negativ asupra societății. Pentru că oamenii mai tineri, care sunt în școli, ajung să creadă că este foarte normal și foarte firesc să-ți obții un titlu științific furând munca intelectuală a altor oameni”, spune Dumitru.
Mircea Dumitru este și directorul executiv al Comisiei Fulbright din România, care selectează studenți și cercetători pentru burse în Statele Unite. A fost rector al Universității București și fost ministru al educației în Guvernul Cioloș, postură din care a semnat ordinul de retragere a titlului de doctor al lui Victor Ponta.
„Există caz foarte clar de plagiat”
Libertatea: Domnule profesor, la o primă vedere, cum arată dezvăluirile jurnalistei Emilia Șercan?
Mircea Dumitru: Ce am citit este foarte credibil și foarte bine documentat. Arată că există caz foarte clar de plagiat.
– S-a făcut vreo solicitare la CNATDCU pentru verificarea tezei de doctorat a premierului Ciucă?
– Eu nu am informații că ar fi apărut ieri (miercuri, 19 ianuarie, n.r.) vreo sesizare, dar acum două zile, când a fost publicată evaluarea făcută de doamna Șercan, nu era niciuna. Evident, dacă va fi făcută o solicitare către CNATDCU, lucrarea va fi examinată de către o comisie de specialiști, numită de către conducerea CNATDCU și de către conducerea comisiei de Științe militare. În urma acestei evaluări se va da un verdict final, care va fi discutat în consiliul general al CNATDCU.
În răspunsul său de marți la acuzațiile de plagiat, premierul Ciucă a declarat că va cere Universității Naționale de Apărare să-i verifice teza de doctorat. Instituția este condusă de Dorin Corneliu Pleșcan, fostul șef de cabinet al lui Ciucă din perioada în care acesta a fost șeful Statului Major al Armatei.
– Prim-ministrul a respins acuzațiile de plagiat. V-aș ruga să analizăm puțin argumentele domniei sale. De pildă, este suficientă menționarea sursei într-un singur loc, așa cum sugerează domnul Ciucă?
– Dacă sunt note de subsol în care apare cartea sau autorul, dar acestea nu apar și la bibliografie, atunci putem vorbi despre o teză care a fost elaborată într-un mod defectuos din punctul de vedere al tehnicii de scriere a unei lucrări științifice.
Dar ceea ce eu am văzut în materialul jurnalistic nu este legat doar de acest aspect. Eu am văzut pasaje întregi copiate ad litteram dintr-o altă carte deja publicată. Pe de altă parte, nu este corect să ai o lucrare de doctorat în care foarte multe pagini să fie alcătuite doar din astfel de pasaje, preluate din alți autori.
Nu poți să preiei pasaje fără să le citezi sau fără să le citezi corect, pentru că aici apare un plagiat flagrant.
Mircea Dumitru, vicepreședinte CNATDCU
„Similitudinile sunt 100% aici”
– Premierul a invocat similitudinile de neevitat într-un domeniu în care „semantica trebuie neapărat să fie precisă”.
– Similitudinile sunt 100% aici, sunt identice. Dacă ai luat un pasaj întreg trebuie să pui ghilimelele, să se vadă clar că nu face parte din propriul tău text. Sunt anumite tehnici de redactare standardizate, sunt lucruri foarte bine cunoscute.
Cel care scrie teza de doctorat trebuie să contribuie cu comentariile sale, cu analizele sale, chiar dacă, sigur, este foarte normal să pornească de la ceea ce s-a discutat și de la ceea ce s-a publicat în domeniul în care face cercetarea. Or ceea ce am văzut în articolul doamnei Șercan, de aceea și spun că este credibil, au fost pasaje foarte lungi preluate ad litteram, fără să fie citate în mod corespunzător.
– Un alt argument invocat a fost „cerințele vremii”. Un narativ folosit și de alți demnitari care au fost acuzați de plagiat. Erau altele standardele de redactare a unei lucrări științifice?
– Este o scuză lamentabilă. Nu au fost inventate ghilimelele după anul 2010, da? Acele standarde care ar fi fost în vigoare în 2003 (anul în care premierul Nicolae Ciucă a primit titlul de doctor, n.r.) sunt standardele de onestitate științifică pe care le cunoaștem dintotdeauna. Dacă preiei un pasaj, trebuie să arăți explicit de unde l-ai preluat: numele autorului, titlul lucrării, editura la care a apărut, anul în care a apărut și paginile.
Efectele negative care se răsfrâng asupra societății când un demnitar plagiază
– Care sunt consecințele unor astfel de situații în care asupra unor politicieni cu funcții majore de decizie planează suspiciuni de plagiat?
– Aduc un prejudiciu foarte mare clasei politice. Dacă de zece ani nu reușim să clarificăm această chestiune… Oamenii aceștia nu înțeleg că așa funcționează lucrurile în lumea în care se face cercetare științifică.
Are fără doar și poate un impact negativ și asupra societății. Pentru că oamenii mai tineri, care sunt în școli, ajung să creadă că este foarte normal și foarte firesc să-ți obții un titlu științific furând munca intelectuală a altor oameni.
Din cauza unor astfel de cazuri, tinerii ajung să creadă că e normal și nu e un lucru atât de grav să copiezi, să plagiezi.
Mircea Dumitru, vicepreședinte CNATDCU
„În alte țări aceste lucruri nu sunt tolerate”
– Domnule profesor, sunt voci care critică mediul academic și spun că a tolerat astfel de nereguli, că s-a complăcut. Dumneavoastră, din interior, cum vedeți lucrurile?
– Eu nu m-am complăcut și am mulți colegi care îmi împărtășesc această poziție. Este exagerat să vorbim de mediul academic în general. Într-adevăr, sunt colegi din universități, din sistemul de învățământ în general, care socotesc că aceste abateri nu sunt foarte grave și că nu constituie neapărat un motiv de mare îngrijorare pentru calitatea și valoarea educației și a cercetării științifice în România.
Noi, ceilalți, socotim că trebuie să impunem astfel de standarde și de reguli, pentru că așa este normal, așa este corect, așa este bine. În același timp, dacă noi nu le aplicăm, toți cercetătorii și absolvenții din România vor fi priviți cu foarte multă neîncredere și suspiciune atunci când merg să cerceteze sau să lucreze în străinătate.
– În străinătate cum este?
– În alte țări aceste lucruri nu sunt tolerate. Nu știu alte țări în lumea asta în care ne poziționăm și noi – în Europa, în SUA, în țări avansate din Asia – în care să discuți luni, în cazul nostru sunt chiar ani. Când astfel de situații au fost semnalate și au fost probate în aceste țări sau instituții, măsurile se iau imediat și se aplică fără niciun fel de abateri.
Critică prevederea care permite renunțarea benevol la titlul de doctor
– Din 2012, de la primul caz celebru de plagiat, al premierului Victor Ponta, simțiți vreo schimbare, vreun progres?
– Schimbarea a fost în plan legislativ. Acum există un cadru legislativ în care funcționează CNATDCU, dar ducerea până la capăt a acestor evaluări și a aplicării unor sancțiuni se face încă în mod extrem de dificil și cu foarte multe reveniri, uneori și cu tergiversări din partea unora dintre funcționarii din Ministerul Educației.
Unele îmbunătățiri se pot vedea în acești zece ani, dar ritmul în care s-au făcut unele progrese este mult mai lent decât acela care ar fi fost dorit și, cred eu, care ar fi fost și normal.
Mircea Dumitru, vicepreședinte CNATDCU
– Vi se pare că miniștrii educației au avut poziții clare privind penalizarea plagiatului?
– Niciunul dintre miniștrii pe care eu îi cunosc nu a declarat că plagiatul e un lucru minor în lumea academică. Au mai fost, sigur, și anumite declarații publice care sugerau că nu asta ar fi problema cea mai mare a cercetării din România, dar niciunul dintre miniștri nu-și poate permite să spună că nu ar fi de acord cu aplicarea unor sancțiuni împotriva plagiatorilor. Dar în realitate felul în care s-au mișcat aceste instituții și unele situații au lăsat foarte mult de dorit.
– Cum priviți posibilitatea de a renunța benevol la titlul de doctor, introdusă în Legea educației, în 2014, chiar de actualul ministru al educației, Sorin Cîmpeanu?
– S-a făcut și această încercare. Din punctul meu de vedere, dacă am anumite acte pe care le-am semnat și sunt anumite instituții în care eu sunt participant, cum ar fi, de pildă, instituția căsătoriei, eu nu pot să renunț unilateral la un astfel de act juridic. Trebuie să existe o instanță a statului român care să declare că acel act este nul, că poate fi anulat. Trebuie să fie o instituție care să pună în evidență care sunt problemele cu acel document, cu acea lucrare și pornind de acolo se pot lua decizii, dar în niciun caz nu putem vorbi despre faptul că cineva poate să renunțe în mod unilateral la un titlu.
– Și totuși avem precedent. În noiembrie anul trecut, prim-adjunctul procurorului general, Bogdan Licu, a câștigat la Înalta Curte de Casație și Justiție dreptul de a-i fi retras titlul de doctor fără ca CNATDCU să îi fi dat un verdict de plagiat.
– Asta spun, că situația în ultimii ani a fost destul de confuză, sunt multe astfel de cazuri care arată că încă legislația nu a fost clarificată și uneori se aplică într-un mod foarte greu de înțeles, mă refer și la transparență, și la lipsa de credibilitate.
CNATDCU nu a primit solicitare de verificare în cazul ministrului educației
– Ministrul Cîmpeanu a sesizat Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV-B) cu solicitarea de verificare a conformităţii propriei teze de doctorat. Există verificări și la CNATDCU?
– Nu, la CNATDCU nu știu să existe o astfel de verificare sau o solicitare în acest sens și nici nu știu dacă există un verdict final pe solicitarea făcută de domnul Cîmpeanu la USAMV-B.
– În încheiere, cum vi se pare că funcționează CNATDCU? Sunteți mulțumit?
– CNATDCU a funcționat destul de bine în ultima perioadă. E probabil să preiau iarăși, sub o formă interimară, conducerea consiliului general, să fiu delegat să fac această activitate pentru următoarele două luni. Deci urmează să lucrez mai îndeaproape cu comisiile.
Pot să vă spun că discutăm de mai mult timp în consiliul general al CNATDCU să vedem cum aplicăm această lege și în legătură cu conducătorii de doctorat, pentru că sunt cazuri în care aceștia au mai multe astfel de abateri de la normele de etică a cercetării științifice.