ComenteazăRomânia a fost unul dintre principalii aliați ai SUA în intervenția militară din Afganistan, în ultimii 20 de ani. Asta a însemnat o creștere a importanței Armatei Române în cadrul NATO, dar este și o responsabilitate pe care autoritățile nu ar trebui să o evite în cursul actualei crize umanitare din Afganistan, spune Oana Popescu Zamfir, expert în relații internaționale, într-un interviu pentru Libertatea.
Conversația a avut loc marți, 17 august, când nici Președinția și nici Ministerul Afacerilor Externe nu exprimaseră public nicio poziție față de criza din Afganistan. În seara aceleiași zile, după reuniunea miniștrilor de externe din statele UE, Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă, Josep Borrell, a dat publicității o declarație comună privind situația din Afganistan: colaborarea cu talibanii va fi condiționată de un regim pașnic, care respectă drepturile tuturor afganilor.
Tot marți seara, la solicitarea presei, ministrul de externe, Bogdan Aurescu, a spus că România e deschisă să-i sprijine pe civilii afgani care au ajutat autoritățile române și aliate.
În acest context, Oana Popescu Zamfir e de părere că România ar trebui să anticipeze criza migranților și să integreze în piața muncii refugiații și azilanții afgani.
România are o datorie morală față de civilii afgani care au sprijinit armata
Libertatea: De ce ar trebui să-i intereseze pe români venirea la putere a talibanilor în Afganistan?
Oana Popescu Zamfir: Din același motiv pentru care România a participat la misiunea NATO în Afganistan de la bun început. Nu pentru că am fi avut niște interese directe, ci pentru că am putut. Asta ne-a permis să ne afirmăm ca membri NATO, să ne creștem capacitățile Armatei Române de interoperabilitate cu aliații și gradul de pregătire a Armatei, într-un mod care n-ar fi fost posibil altfel. După acești 20 de ani, am rămas cu niște lecții învățate, cu o experiență și cu un renume la nivel internațional pe care nu le-am fi câștigat altfel.
Așa funcționează politica externă eficientă. Dacă ai ocazia ca pe niște performanțe militare să construiești și diplomatic sau la nivel de sprijin pentru dezvoltare, sau de ajutor umanitar, asta nu face decât să arate că ești coerent în politica externă.
– Soldații români au acum o datorie față de afganii care i-au ajutat pe teren?
– Absolut. Cred că avem o datorie morală față de comunitățile respective, față de familiile extinse ale civililor afgani, în calitate de contributori majori la operațiunile din Afganistan. Pentru că noi avem un rol în ceea ce se întâmplă acum.
Față de alte state, România e în poziția în care are capacități de transport – avioane Hercules – care pot fi trimise. Cred că e un bun moment să arătăm că putem să facem acest tip de pod aerian pentru evacuare.
Avem și experiență în acest tip de misiuni. În Libia, am evacuat nu doar cetățeni români, ci și cetățeni ai altor state UE. Am făcut și în Siria lucruri similare. Dacă facem în mod constant asta, lumea își va aminti de noi, va înțelege că România se pricepe și are o atitudine umanitară în astfel de situații. Dacă le facem doar ca episoade disparate, ele se vor pierde.
Autoritățile române nu au o poziție oficială de solidaritate cu afganii
– Până acum, autoritățile române nu au comunicat la nivel oficial despre cum se vor implica în viitor.
– Mi se pare dezamăgitor că nu există o luare de poziție, chiar și fără angajament, la nivelul Președinției sau Ministerului de Externe, care să exprime solidaritatea României față de ceva în care a investit. Sunt convinsă că ce se întâmplă e că așteptăm reuniunea de diseară a miniștrilor de externe ai UE (pe 17 august a avut loc reuniunea extraordinară a miniștrilor de externe din statele UE, la care a participat și ministrul Bogdan Aurescu, conform MAE, n.r.). Cred că România a avut un rol prea proeminent în misiunea din Afganistan ca să lăsăm să treacă atât timp până să ne exprimăm o poziție.
Pericolul terorist încă este o posibilitate, sub regimul taliban
– Luni, pe 16 august, președintele SUA, Joe Biden, a făcut o declarație în care a spus că misiunea SUA a fost eliminarea pericolului terorist și nu nation-building (construirea unui stat, n.r.). Există, totuși, o legătură între un regim stabil și prevenirea terorismului?
– Declarația lui Biden are o eroare majoră: a spus că nu există un moment bun să pleci. Ba da, au existat două: fie după eliminarea regimului taliban, în primii ani de prezență americană, fie după uciderea lui Osama bin Laden, când obiectivele americane de combatere a terorismului fuseseră îndeplinite. Au fost ratate aceste momente și nu e vina lui Joe Biden. Dar cred că e mult mai relevantă declarația lui Biden: „Câte generații de acum încolo ați vrea ca americanii să mai sacrifice în Afganistan?”. Chiar dacă s-ar fi retras mai târziu, e foarte posibil ca rezultatul să fi fost același.
– Ce a fost greșit la ce a făcut administrația Biden acum?
– Nu a fost greșită decizia politică a retragerii – care nu i-a aparținut lui Joe Biden –, ci modul în care a fost pregătită și realizată retragerea. Modul în care se întâmplă lucrurile acum, viteza cu care cade Afganistanul și tot dezastrul umanitar sunt imputabile administrației Biden. Cred că e o eroare de intelligence pe care SUA o vor deconta mult timp de acum încolo.
– Totuși, putem spune cu subiect și predicat că intervenția în Afganistan a fost un eșec?
– Dacă trebuie să definim în alb și negru, da, a fost un eșec. Obiectivul era eliminarea pericolului terorist și a capacității talibanilor de a proiecta o amenințare asupra teritoriului SUA. Acum, pe termen scurt, e puțin probabil să existe o amenințare directă la adresa Americii și a fost redusă capacitatea al-Qaeda de a opera.
Însă regimul taliban e mai puternic decât era atunci când a început intervenția americană și internațională. Pe termen mediu și lung, cred că e foarte posibil ca un regim taliban consolidat să pună din nou probleme pentru lumea întreagă, adăpostind și sprijinind grupări teroriste.
„Fuga președintelui afgan nu e surprinzătoare”
– Ce înseamnă fuga președintelui afgan, Ashraf Ghani? Unii au văzut aici doar un act de lașitate.
– În primul rând, cred că e incapacitatea de exercitare a puterii. Se vorbește foarte mult că s-a încercat imposibilul în Afganistan: construirea unui stat acolo unde, multă vreme în istorie, nu a existat unul.
Acolo este o încrengătură de grupuri de interese și de influență strâns legate de triburi. În condițiile astea, este complet nerealist un guvern după model occidental, care ar trebui să exercite influență asupra acestui tip de societate.
Așa că fuga lui Ashraf Ghani nu e surprinzătoare. În mare măsură, e o acceptare a înfrângerii, unica variantă posibilă. Dacă extindem asta și la lipsa de reacție a armatei afgane, avem de-a face cu același lucru: într-un context în care vezi că tabăra opusă câștigă influență, adesea e contraproductiv să încerci să opui rezistență la momentul respectiv.
„Tocmai le-am livrat oponenților noștri glonțul de aur”
– Dacă ne uităm la vecinii Afganistanului, Pakistanul și Iranul îi susțin pe talibani. Cum se poziționează China?
– Suntem într-un moment în care, geopolitic, se redefinesc echilibrele de putere la nivel global. Contestarea hegemoniei americane e principala evoluție din aceste zile. Pe acest fundal, tocmai le-am livrat oponenților noștri glonțul de aur. În momentul de față, principalul narativ – pe care China și-a construit și până acum ascensiunea geopolitică – este exact acela că intervențiile americane nu au adus nicicând decât probleme. Și că, prin urmare, lumea trebuie guvernată într-un cu totul alt mod, un fel de multilateralism, pe care l-au susținut și Rusia, și Iran, și alții. De fapt, e o negociere de sfere de putere și de interese în cel mai pur stil de realpolitik.
Acum, toți opozanții Washingtonului sunt în poziție de câștigători. Cu toții au la dispoziție acum un extrem de puternic instrument de propagandă, atât în plan internațional, cât și față de propriul public: despre eșecul puterii americane, despre cum eșuezi când încerci să intervii în treburile interne ale unui stat, încercând să instaurezi un regim-marionetă, cum spun ei. De aici și declarațiile ambasadorului rus, care spune că lucrurile sunt mai bune acum decât sub regimul lui Ashraf Ghani.
Afganii au o istorie foarte bună de integrare în țările-gazdă
– În afară de terorism, Occidentul are acum și grija migrației. Există teorii că România va fi noua poartă către Vest a afganilor. Cum ar trebui să se pregătească pentru noul val de migranți?
– România trebuie să continue atitudinea pe care a avut-o și în criza anterioară, în 2015-2016: să atragă atenția la nivelul UE asupra pericolelor pe termen lung, pe care le generează soluțiile improvizate pe termen scurt. De aceea noi am votat inițial împotriva planului european de gestionare a migrației, care nu era decât un paliativ.
Cred că ar trebui să fim un pic înaintea evenimentelor, pentru că până la urmă va exista și un plan european de gestionare a acestei crize. Un exemplu: suntem în situația în care avem nevoie de forță de muncă. Afganii au deja o istorie foarte bună de integrare în România – și cam peste tot în lume. Am primit și refugiați – oameni fără drept de muncă –, dar și azilanți – care au acest drept – și toți s-au integrat bine, fără niciun fel de probleme.
Afganii s-au remarcat în mod deosebit prin faptul că mulți au calificări bune, iar când nu au, sunt muncitori, disciplinați, învață rapid limba și obiceiurile țării-gazdă.
Așadar, cred că e o oportunitate pentru România să-și stabilească, de pildă, un sistem de cote în care să facă o contribuție voluntară la orice schemă va rezulta din negocierile europene. Suntem într-o situație în care nu va fi ușor de înghițit un nou val de migranți la nivelul UE, unde este legitimă îngrijorarea statelor care deja se confruntă cu pericolul naționalismului intern.
Sper ca și în România să știm unde tragem linia oportunismului politic. Mă tem că odată cu intrarea AUR în Parlament, tentația partidelor majoritare, PSD și PNL, va fi mai degrabă de a vira într-o zonă radicală, astfel încât să recupereze electorat AUR. Sper că asta nu se va întâmpla acum și nu se va inflama politic subiectul, ca să dea apă la moară acestui tip de naționalism.
Nota redacției: Într-un comunicat emis miercuri, 18 august, partidul AUR a solicitat Președinției, CSAT și Guvernului „să nu expună românii în fața valului de refugiați afgani”. „Nu este cazul ca România să deconteze erorile sau eșecurile altora”, se mai arată în comunicat.