2 comentariiUriașul cu alură de Robinson Crusoe a vorbit despre vasta sa carieră și rolul vieții lui, despre conexiunile cu România și relația cu Ilie Năstase, despre filmul „Jandarmul și jandarmerițele”, din a cărui distribuție a făcut parte, despre legendarii Louis de Funès, Jean Gabin ori Jean-Paul Belmondo, alături de care a jucat.
Libertatea: Citeam că, anul trecut, la funeraliile fostei actrițe franceze Marion Game, ați căzut la biserică, pe scări, și v-ați accidentat destul de grav.
Patrick Préjean: Nu știu ce am făcut, m-am împiedicat. Pe moment, nu mi-am dat seama cât de grav este. Dar când am ajuns acasă, mă durea genunchiul. Am pus niște gheață, crezând că era doar o lovitură ușoară, precum cele pe care le făceam când jucam fotbal. De fapt, nu mai puteam merge… Am fost la urgențe, RMN, scaner, atelă, două cârje, apoi doar una, baston. Din fericire, în tot necazul meu, am scăpat de operație!
„Am jucat mult tenis și fotbal”
– Cum sunteți acum?
– Slavă Domnului, sunt bine! Genunchiul este în regulă. Au început însă să mă mai chinuie gleznele acum. Am făcut prea mult „sport”. Am jucat prea mult tenis, am jucat fotbal… În plus, rolurile mele de teatru sunt adesea foarte fizice. Am 80 de ani și totul începe să fie mai puțin… solid.
– Glumiți când spuneți că ați făcut mult sport?
– Nici gând. Dacă nu aș fi fost actor, mi-ar fi plăcut să fiu un mare campion. Mi-aș fi dorit. Dar mi-a „trecut” repede. Am făcut mult sport, mult fotbal. Am fost în echipa artiştilor, „Variétés Club de France”, alături de Jean-Paul Belmondo, de Claude Brasseur, de mulți alții, am evoluat și în fața a 30.000 de spectatori. Și am jucat tenis regulat, până în anii dincoace.
Eram copil de actori. Era clar că voi fi actor? Da, poate… În franceză spunem că am căzut direct în… oala spectacolului. Tata a fost una dintre cele mai mari vedete ale cinematografiei franceze alb-negru, mama a fost o actriță foarte bună.
Patrick Préjean:
– Trebuie că-l cunoașteți pe Ilie Năstase.
– „Nasty”! Cum să nu?! Ne-am întâlnit des și la Paris, și la București. Aveam să-l văd jucând la Roland Garros, un sportiv minunat, excepțional. Sincer, el m-a ambiționat să joc tenis pentru… distracție. În plus, este un personaj haios, care face multe glume, căruia îi place să râdă. Ar fi putut juca în „Jandarmii”. Putea fi alături de noi, cum să nu!
Circ la filmul turnat în România
– Spuneați că ați fost și în România.
– Da, am filmat în România, cu Belmondo. Am fost și la Brașov, la munte. E foarte-foarte frumos acolo. Undeva, lângă castelul lui Dracula. A fost „Les Mariés de lan II“ (n.r. – „Mirii anului II“), un film de aventuri pe fundal istoric, plin de umor, cu acţiunea plasată în timpul Revoluţiei Franceze şi după aceasta. Am niște amintiri epocale din România.
În autobiografia „Belmondo”, Philippe Durant a povestit cum actorii francezi au transformat hotelul în care stăteau în epicentrul distracției, a relatat Adevărul. Belmondo şi prietenii lui au golit patru camere şi au pus mobila în cele patru ascensoare ale hotelului, apoi au închis nişte tineri căsătoriţi în camera lor şi au strecurat cheia în patul lui Patrick Préjean. Préjean a fost luat deoparte de director, care voia să-l dea afară din distribuție. A intervenit Belmondo. «Gândiţi-vă, aţi văzut vreodată un om care să încuie pe cineva şi să pună cheia în propriul lui pat? Ar fi lăsat-o în patul altuia. Nu faceţi vreo imprudenţă!». Pe faţa directorului a apărut apoi o umbră de îndoială, întrebându-se probabil în acelaşi timp dacă cumva autorul glumei nu se afla chiar în faţa lui. Dar a renunţat să ia măsuri“, a scris Durant.
– Cum ați descrie România în 3 cuvinte?
– Ospitalieră, frumoasă, sportivă. Am întâlnit oameni cărora le plăcea să râdă și să trăiască. Relațiile cu românii au fost foarte calde.
Cum era, de fapt, Louis de Funès
– Sunteți un important actor de teatru și film, dar pentru generațiile mai în vârstă rolul „Perlin”, din „Jandarmul și jandarmerițele”, rămâne în memorie.
– Da, locul întâi. În primul rând, erau comedii excelente, bine scrise și cu un actor de geniu, Louis de Funès. M-a făcut să râd cel mai mult din lume. Am învățat multe de la el. Era un profesionist desăvârșit, riguros, care știa unde vrea să ajungă. A fost întotdeauna amabil cu mine. M-a încurajat, m-a ajutat.
Eu am jucat doar în ultimul film al seriei, dar a fost ocazia de a intra în distribuția care a rămas în patrimoniul cultural al comediei franceze. Și a fost o onoare să joc cu Louis de Funès, Michel Galabru, Claude Gensac și ceilalți.
Nu aveam idee că toate generațiile următoare vor continua să-i aprecieze pe „jandarmi”. Încă primesc e-mailuri din toată Europa. După atâția ani, e o nebunie!.
Patrick Préjean, pentru France Dimanche:
– Cum ați ajuns în distribuție?
– Louis m-a văzut în „Brigada antigangs”, de Bernard Borderie, și „The Tattooed Man” și m-a recomandat regizorului.
Confundați cu „jandarmii adevărați”
– Am citit că era distracție maximă. Erați confundați cu jandarmii adevărați și dumneavoastră îi trimiteați la spital în loc de hotel…
– Așa e, uneori mai făceam glume! Erau adesea turiști străini care ne cereau adrese și nu prea știam ce să le spunem. Căutau hotelul Byblos, iar eu și Maurice i-am trimis la… spital. Dar de cele mai multe ori le spuneam că suntem actori și că este o glumă.
Îmi amintesc și că fiica noastră Laura, care avea 4 ani, s-a „îmbătat” pentru prima dată la Saint-Tropez. Eu și soția mea am organizat o cină și i-am invitat pe Galabru, de Funès, Grosso, Modo, Risch… Și după ce am bătut șampania, am vrut să le arătăm apartamentul nostru. Dar când ne-am întors în sufrageria în care o lăsasem pe micuță, am găsit-o dând pe gât tot ce rămăsese pe fundul paharelor…
Am pierdut mult prin moartea lui Louis. L-am iubit, respectat și admirat. A fost unul dintre acei actori care pot exploda și da totul când cortina se ridică, dar care, în viață, sunt mai degrabă timizi și rezervați.
Patrick Préjean:
„Un nou film fără el, imposibil”
– N-a existat ideea unei continuări a seriei?
– Dispariția lui Louis a lăsat un mare gol și a lua în considerare un nou film fără el părea imposibil! Pentru un timp, a existat un scenariu propus „supraviețuitorilor”, lui Michel Grosso, Maurice și mie, dar nu s-a mai pus în practică.
Eram la plaja Tahiti, făceam surfing, așteptând să fim chemați la filmări. Dar nu ne-am dus niciodată prea departe. Dacă Louis avea o idee, ceea ce se întâmpla des, trebuia să fim acolo! Cu excepția lookurilor care ne duc în anii ´70, prostia umană, din care Louis s-a inspirat, este eternă.
Maurice Risch, pentru France Dimanche:
Cyrano, rolul preferat. Cum a ratat un film de Fellini
– Monsieur Préjean, teatru sau film?
– Cariera mea este foarte… largă. Am făcut meseria asta ca un atlet. Teatru, cinema, televiziune, dublaj, actorie vocală, filme, desene animate. Da, desene animate! Tigrul în „Winnie the Pooh”, „Asterix și Obelix”, „Toy Story 2”, „Inspector Gadget”…
– Aveţi vreun rol preferat?
– Am jucat mari roluri, dar rolul vieţii este Cyrano de Bergerac. Am jucat mult Shakespeare, mult Molière, mult teatru modern, comic, dramatic. Iar piesa în care joc aici, în Avignon, este magnifică. Rolul domnului Grey va rămâne ca unul dintre marile mele roluri. După Cyrano!
– Dar un rol visat pe care l-ați pierdut?
– Am fost contactat de Federico Fellini, trebuia să merg să filmez timp de o lună și jumătate la Roma. Era unul dintre regizorii pe care i-am admirat cel mai mult, dar, din păcate, s-a tot amânat. Am crezut că nu se va mai face și am luat un rol la teatrul din Paris. Când m-au sunat, n-am mai putut eu.
– Ce actori de azi vă plac?
– Pierre Ninet și François Civil, doi actori tineri. De la ei pot să învăț. Mereu înveți, și nu doar la teatru! Pentru orice și în fiecare zi, învățăm. La teatru, la cinema, în viața de zi cu zi, în relațiile noastre, cu privire la noi înșine. Am grijă să nu devin un bătrân care insistă că deține adevărul absolut. Iau multe lucruri de la noile generații de actori.
Ce este o piesă de teatru? Este ca o echipă de fotbal care trebuie să exerseze regulat și să joace mult pentru a fi bună.
Patrick Préjean:
„Ei fac vin, eu îl beau”
– Cine vă este cel mai bun prieten din lumea filmului?
– Maurice Risch, suntem din aceeași generație, am fost împreună la Conservatorul Național de Artă Dramatică. Dar mai erau și Guy Grosso, și Michel Modo, erau fermecători. De asemenea, am mulți prieteni care fac… vin. Unul dintre ei este actorul Pierre Richard, are o podgorie în Languedoc. Cum se spune, ei fac vinul și eu îl beau!
Dacă pâinea, șunca și vinul sunt bune, sunt cel mai fericit, în orice loc din lumea aș fi.
Patrick Préjean:
– Ce motto aveți?
– „A vorbi de dragul de a nu spune nimic și a nu spune nimic de dragul de a vorbi sunt cele două principii ale celor care ar face mai bine să închidă ușa înainte de a o deschide”. Aparține umoristului Pierre Dac și e perfect valabil.
Ce aș lua dacă ar fi să plec pe o insulă pustie? Un vin Pic Saint Loup Languedoc, foie gras proaspăt și ravioli cu ciuperci porcini.
Patrick Préjean, pentru Vins Et Gastronomie:
Are pensie de 2.800 de euro, fiica lui e actriță și regizoare
Pe 15 martie 2023, Préjean a apărut în emisiunea „Chez Jordan de Luxe”, difuzată pe C8, unde a dezvăluit că are o pensie de 2.800 de euro. „Mă descurc, dar pentru că mai joc. Continui să muncesc, dar în ziua în care nu se va mai întâmpla, nu știu dacă am pus destui bani deoparte”, a recunoscut actorul, citat de Pleine Vie.
Căsătorit de 5 decenii, are o fiică, actriță și regizoare
Préjean, trăiește în Colombes, suburbie din nord-vestul Parisului, este căsătorit cu Liliane de mai bine de 50 de ani și are o fiică, Laura, regizoare. A fost și ea, o vreme, actriță. La fel ca ilustrul ei tată, Laura Préjean a dublat numeroase personaje în cinema și televiziune, precum Drew Barrymore, Amber Heard sau Kristen Bell.
Celebra serie a jandarmilor a conținut 6 filme
- Jandarmul din Saint-Tropez (1964)
- Jandarmul la New York (1965)
- Jandarmul se însoară (1968)
- Jandarmul la plimbare (1970)
- Jandarmul şi extratereştrii (1979)
- Jandarmul și jandarmerițele (1982)
Actorii care au jucat rolul jandarmilor în toate filmele au încetat din viață:
- Louis de Funès (n. 1914 – d. 1983) – sergentul-șef Ludovic Cruchot
- Michel Galabru (n. 1922 – d. 2016) – plutonierul Jérôme Gerber
- Christian Marin (n. 1929 – d. 2012) – jandarmul Albert Merlot
- Guy Grosso (n. 1933 – d. 2001) – jandarmul Gaston Tricard
- Michel Modo (n. 1937 – d. 2008) – jandarmul Jules Berlicot
A murit și Jean Lefebvre (n. 1919 – d. 2004) – jandarmul Lucien Fougasse, care a făcut parte din distribuția primelor 4 producții, și Jean Pierre Rambal (n. 1931 – d. 2001) – jandarmul Taupin, care a jucat doar în „Jandarmul și extratereștrii”.
Maurice Risch, 81 de ani, care a jucat în ultimele două filme (jandarmul Henri Beaupied), și Patrick Préjean (Perlin), 80 de ani, prezent doar în „Jandarmul și jandarmerițele”, sunt singurii supraviețuitori.