ComenteazăCând faci parte dintr-un sindicat, nu ești un simplu muncitor, ci și un reprezentant al unei anumite viziuni asupra muncii tale și a societății.
Pierre Marquet, pentru Libertatea:
“Nu mi-ar plăcea ca acest an să fie caracterizat doar de criza de sănătate și problemele legate de protecție”, a declarat Jean-Michel Blanquer, ministrul educației, într-o conferință de presă ținută săptămâna aceasta. El a mai spus că școala trebuie și se va deschide pe data de 1 septembrie, notează Le Monde.
Sistemul de învățământ francez numără în prezent 12,8 milioane de elevi și 866.500 de profesori.
Joi, 27 august, la o zi după aceste declarații, Franța a înregistrat peste 6.000 de cazuri noi de coronavirus, la o populație de peste 66 de milioane de oameni.
În Franța, să fii într-un sindicat înseamnă să militezi pentru “emancipare colectivă”
Pierre Marquet, 29 de ani, este profesor la un liceu de lângă Paris. Cu câteva zile înainte de începerea anului școlar, Pierre explică pentru cititorii Libertatea în ce mod s-a schimbat școala în ultimele luni și care este situația în prezent.
Profesor de economie, științe sociale și politice, el face parte și din sindicatul Solidaire, în care s-a înscris în urmă cu trei ani, când a devenit oficial profesor în învățământul de stat francez.
Consider că este fundamental să fiu angajat într-o organizație care promovează emanciparea colectivă și care organizează apărarea drepturilor lucrătorilor.
Profesorul francez, despre decizia de a face parte dintr-un sindicat:
În Franța, apartenența la un sindicat este ceva comun, mai spune el. Există mai multe confederații naționale, iar în interiorul fiecăreia dintre ele, sindicate organizate pe profesie. Sindicatele pot fi clasificate după viziunea lor politică.
– Pierre, cum a fost sistemul de învățământ francez influențat de pandemie? Ce s-a întâmplat din martie, de când s-au închis școlile?
– Eu lucrez într-un liceu, cu elevi cu vârste cuprinse între 15-18 ani. În Franța, toate școlile s-au închis la jumătatea lunii martie. Cu toții trebuia să ținem cursuri online, fără să existe planuri în direcția asta. Mulți dintre colegii mei au avut cursuri online (pe Zoom sau pe alte platforme), dar eu am refuzat să fac acest lucru din mai multe motive:
- toate aceste platforme le solicită utilizatorilor să își furnizeze datele personale (iar studenții mei sunt minori);
- lucrez într-un cartier marginal, astfel încât condițiile de viață ale elevilor mei sunt uneori grele, nu toți au acces adecvat la computer sau internet, precum și la alte facilități. De multe ori, provin din familii numeroase, ceea ce înseamnă că elevii mei (pentru că sunt frații mai mari) au fost nevoiți să aibă grijă de frații lor mai mici;
- consider că școala ocupă deja o mulțime de locuri din viața lor (la nivel simbolic, timp etc.); de aceea, acum că urma să aibă pentru prima dată un timp liber, nu am vrut să fiu eu cel care le va impune altceva;
- nici eu personal nu am echipamentul necesar pentru a oferi cursuri online;
Cu toate acestea, le-am trimis lecții, sugestii de filme, cărți, podcast-uri care le-ar putea plăcea și sunt corelate cu subiectele pe care le predau. Mulți dintre ei au răspuns, mi-au trimis feedback și au urmat recomandările mele.
– Care sunt scenariile referitoare la începerea noului an școlar, care în mod normal ar avea loc pe 1 septembrie?
– Da, ne așteptăm să înceapă în septembrie, dar declarațiile ministrului se schimbă de la o zi la alta. Cel mai probabil este că toți elevii vor reveni și vor trebui să poarte mască. Multe probleme nu sunt rezolvate, deoarece majoritatea elevilor își iau prânzul la fața locului, iar unii se află la internat.
Guvernul a declarat, desigur, că totul va fi în regulă, sindicatele au îndoieli însă. Unele sindicate cer amânarea începerii anului școlar, iar sindicatul din care fac eu parte cere să se reconsidere numărul de elevi dintr-o clasă, dar și să angajeze mai mulți profesori.
Pierre Marquet:
– Ce măsuri pentru menținerea elevilor și a profesorilor în siguranță v-au fost comunicate până acum?
– Va trebui să purtăm mască (și în sălile de clasă), să respectăm un anumit circuit pentru a ne deplasa, să nu ne întâlnim toți profesorii în același timp în cancelarie împreună. Dar nu știu cum ar putea funcționa, noi (elevii și profesorii) avem nevoie de niște spații în care să vorbim, în care să luăm pauzele etc. Nu există suficiente locuri pentru a putea respecta o distanțare fizică. În liceele franceze, numărul maxim de elevi admiși într-o clasă este de 36.
– Ce te-au învățat ultimele luni despre meseria ta?
– Aș spune că o parte dintre elevi au fost mai curioși cu privire la subiecte atunci când au fost tratate în moduri mai originale (cum ar fi să urmărească un documentar și să facă o analiză; să primească o întrebare deschisă pe care o pot trata cu mai multă libertate).
De fapt, una dintre problemele predării într-o sală de clasă este imperativul sincronicității (toți elevii trebuie să țină pasul/ritmul), dar atunci când sunt liberi să își facă timp pentru a citi/privi/analiza ceva, acordă mai multă atenție și reflecțiile lor sunt mai profunde. Am observat că după ce au posibilitatea asta, elevii sunt mai curioși cu privire la construcția problematicii, la implicațiile pedagogice și la modalitățile prin care pot urmări și înțelege procesul.
– Au mai existat alte momente în istoria Franței când școlile să fie închise pe o perioadă atât de îndelungată? Ce s-a întâmplat atunci?
– Închise atât de mult timp cred că au mai fost în timpul războiului (școlile care erau în apropierea câmpului de luptă) și în timpul unor proteste mari (cum ar fi mai ‘68).
Altfel, au mai fost închise fie pentru că profesorii au fost în grevă, fie elevii au blocat școlile, lucru care cred că este mult mai frecvent în Franța decât în restul lumii. Anul acesta, de pildă, au existat multe greve ale elevilor împotriva reformei liceului.
Nu e de acord că piața muncii, și nu educația, configurează sistemul școlar
– De ce? În ce constă reforma liceului?
– Până acum, pentru învățământul liceal general, elevii alegeau între un profil științific, social sau literatură, un sistem care avea niște minusuri, dar avea avantajul consistenței. Acum, elevii pot alege trei teme mari pe care le vor studia. Problema este că asta poate fi un minus la admiterea în învățământul superior.
În același timp, și acesta a fost adevăratul scop al reformei, au eliminat o mulțime de ore și locuri de muncă pentru profesori, astfel încât elevii să aibă mai puțin sprijin din partea instituției.
– Am înțeles. Ce recomandări ai tu, din perspectiva ta de la catedră, pentru ca lucrurile să funcționeze în contextul pandemiei și a regulilor impuse?
– Nu am soluții. O “recomandare” ar putea fi ceea ce se întâmplă în Spania sau Italia, să se angajeze profesori pentru a reduce numărul de elevi pe clasă, pentru a se potrivi mai mult cu cerințele luate în contextul Covid-19 și pentru a-și putea îndeplini scopul pedagogic.
Dar la o scară mai mare, nu susțin cu adevărat sistemul școlar actual, care este într-adevăr legat de piața muncii. Scopul acestui sistem este de a oferi muncitori pentru viitor, capabili să se adapteze și să se încadreze la cerințele pieței muncii.
Pierre Marquet: