Comentează„Sunt atât de multe și de mari nevoile sistemului de educație, încât toate proiectele înscrise la Gala Societății Civile sunt relevante și contribuie la soluționarea unor probleme”, spune profesoara Alexandra Zbuchea, parte din juriu, într-un interviu pentru Școala 9. Aducerea tehnologiei în școli vulnerabile și prevenirea abandonului școlar în rural sunt doar câteva dintre inițiativele ONG-urilor din ultimul an.
Într-o perioadă de mari schimbări și dezbateri în educație, am întrebat-o pe Alexandra Zbuchea, prodecan la Facultatea de Management a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București, și despre unele propuneri din noile legi pentru învățământul preuniversitar și superior, precum admiterea la colegiile naționale și desființarea CNATDCU, instituție care analizează dacă s-a plagiat sau nu într-o lucrare de doctorat.
Libertatea: Răspund inițiativele ONG-urilor din competiție la nevoile elevilor și ale profesorilor din preuniversitar?
Alexandra Zbuchea: Sunt atât de multe și de mari nevoile sistemului de educație, încât toate proiectele înscrise la Gala Societății Civile sunt relevante și contribuie la soluționarea unor probleme. Uneori însă, impactul nu depășește comunitatea, destul de restrânsă, a beneficiarilor direcți. Desigur, și acest lucru este foarte bun. Dar se pune întrebarea dacă se poate obține ceva mai mult?
Cum se pot transforma aceste beneficii individuale în beneficii de grup, astfel încât comunitatea școlară sau comunitățile locale să beneficieze? Este greu de făcut acest lucru cu bugetele disponibile, dar mă bucur să constat că tot mai multe proiecte au în vedere această dimensiune a sustenabilității.
Cred că o problemă majoră a învățământului în România, la toate nivelurile, este calitatea procesului educațional – cu ce rămân elevii (sau studenții) după ce au parcurs o anumită materie? De cele mai multe ori nu par să rămână cu mare lucru…
„Copiii par să considere școala un rău care trebuie fentat”
– Cum se poate schimba acest lucru?
– O strategie de rezolvare a acestei chestiuni ar presupune să se acorde o mai mare atenție pregătirii cadrelor didactice, susținerii lor în procesul pedagogic și nu numai.
O mare problemă a sistemului de educație din România este, în opinia mea, și în exteriorul sistemului. Modul în care elevii și familiile se raportează în general la educație, la școală, la profesori face extrem de dificilă activitatea la clasă.
Avem, ca societate, cred eu, o mare problemă de mentalitate și legată de dorința de formare personală. Copiii par să considere școala o corvoadă – nici măcar un rău necesar, ci un rău care trebuie fentat – chiar și în cazul în care au condiții bune de învățare și profesori dedicați. Și atunci la ce ne putem aștepta când infrastructura este deficitară și profesorii sunt nepăsători?!
Nu spun că educația în România este deplorabilă din cauza copiilor și a părinților. Nici la școală, de foarte multe ori, nu se întâmplă ce ar trebui. Pare că destul de mulți profesori vor și ei să fenteze procesul educațional și „mimează” activitatea pedagogică și evaluarea elevilor.
„Orice schimbare să fie bine gândită, cu rezultate netraumatizante pentru copii”
– Cum vedeți modificarea propusă în noua lege a educației pentru învățământul preuniversitar, în dezbatere publică până pe 24 august, potrivit căreia elevii ar putea susține examen de admitere la colegiile naționale?
– Ca părinte am experiență relativ puțină cu învățământul preuniversitar, având o fată de 10 ani. Am citit însă foarte multe analize ale unor persoane care cunosc și înțeleg acest sistem, dar și opinii ale părinților mai familiarizați și implicați activ – toate evaluează negativ această schimbare. Și mi se par convingătoare aceste analize, inclusiv în ceea ce privește impactul economic asupra familiilor cu copii care aspiră la a studia în aceste colegii. Eu am dat admiterea la un astfel de colegiu, fiind absolventă de „Sf. Sava”, deci știu cât de greu este și ce presiune mare este asupra elevilor.
Este important ca orice schimbare se va face, care va da peste cap câteva generații de copii, să fie bine gândită, astfel încât rezultatele să fie pozitive pentru societate și netraumatizante pentru copii. Acest sistem ar trebui să fie gândit să scadă și presiunea psihologică (și nu numai) asupra copiilor și familiilor lor. Evaluarea națională nu poate fi separată de strategia de creștere a eficienței proceselor didactice din clasă. Numai atunci va crește procentul absolvenților de clasa a VIII-a și al celor care continuă studiile la liceu.
Studenții descoperă managementul ONG-urilor
– Ce așteptări au studenții când se înscriu și când își încheie studiile la Facultatea de Management? Își doresc unii dintre ei să meargă spre antreprenoriatul social, de pildă, sau există măcar un interes crescut pentru acest model de business?
– Am observat că studenții noștri au un profil puțin atipic față de alții. În ultimii ani, dinaintea pandemiei, a crescut procentul celor care ar vrea să aibă propriile afaceri. Nu mulți merg spre antreprenoriat social. De altfel, mulți dintre ei nici nu știu de această opțiune până nu ajung la facultate.
În anul trei am introdus un curs de antreprenoriat social, susținut de un cadru didactic asociat cu multă experiență în domeniu. Acest curs era inițial inclus în planul de învățământ al masteratului de Antreprenoriat și Management Strategic, dar când am observat că majoritatea studenților nu auziseră de această formă de antreprenoriat, am decis să introducem acest curs la ciclul universitar.
De asemenea, suntem una dintre primele facultăți din București care am introdus un curs de Managementul ONG-urilor. Am observat că la finalizarea acestor cursuri majoritatea studenților sunt mult mai interesați de dimensiunea socială a unei afaceri și de cum poți avea o contribuție pozitivă asupra societății. Însă în continuare, ei au în vedere cariere în domeniul afacerilor „clasice” – fie ca antreprenor, fie ca angajat într-o mare companie.
Societatea are o mare toleranță la comportamente „imorale și incorecte”
– Sunteți de părere că elevii ar trebui să afle mai multe despre furtul intelectual la școală, să înțeleagă devreme ce înseamnă plagiatul?
– În mod sigur este nevoie nu numai să înțeleagă formele diverse și dimensiunile complexe ale furtului intelectual, dar trebuie mai multă strictețe în acest domeniu în timpul școlii.
Mulți studenți sunt revoltați când li se resping „referate” compilate din 2-3 surse online spunându-ne că întotdeauna au făcut astfel de referate și că au luat note mari.
– Învață studenții de la facultatea dumneavoastră, dincolo de plagiatul în mediul academic, despre furtul ideilor în afaceri?
– Studenții sunt expuși în mai multe rânduri la problematica plagiatului sau a furturilor de idei. În primul rând, în prima săptămână de școală, „bobocii” participă la induction – unde li se explică ce înseamnă plagiatul și care sunt practicile academice legitime, cum trebuie să folosească și să citeze lucrări ale altor persoane.
Prin diversele activități încercăm să îi încurajăm să își spună punctul de vedere, să se documenteze, dar apoi să aibă contribuții personale, să recunoască meritele colegilor și al terților. Din păcate, nu au dispărut cazurile de plagiat. Eu cred că problema noastră, ca societate, nu este că nu înțelegem dimensiunile comportamentelor imorale și incorecte, cât că avem o mare toleranță la acestea.
Motivele sunt multiple – de la neimplicarea individuală, până la neactivarea unor procese de sistem care ar trebui să oprească și să sancționeze astfel de comportamente.
Continuarea, pe Școala 9
Foto: Inquam Photos / Cornel Putan