INTERVIU „Seamănă cu un scenariu din filmele cu mafioți”. Liderul sindicatului Europol anunță preluarea cazului polițistului intimidat de un judecător și de șefii săi din MAI

Polițistul Giorgian Ciorîia, încadrat la Direcția Județeană Anticorupție Olt, a avut un conflict cu unul dintre supraveghetorii examenului de licență, judecătorul ÎCCJ Alin Sorin Nicolescu. Ca urmare, povestește polițistul, a fost chemat de superiorul său București. Aici, șeful DGA, Liviu Vasilescu, l-a mustrat, spunându-i că a „făcut de râs” instituția, și, în final, l-a trimis săi ceară scuze judecătorului.

Însă în loc să apară la întâlnire, judecătorul Nicolescu i-a lăsat un mesaj pe WhatsApp: „Sper să înțelegi ceva din ecuația asta pt că ți-a trecut un glonț pe la ureche…”. Într-o postare publicată pe Facebook-ul Sindicatului Polițiștilor Europeni – Europol, apăreau și dovezile sub forma unor capturi de ecran din conversație. 

Cosmin Andreica, liderul sindicatului, explică într-un interviu pentru Libertatea, care sunt erorile de procedură ale conducerii DGA în acest caz. Polițistul spune și că așteaptă ca Ministerul de Interne să lămurească situația, având în vedere că tânărul său coleg „a început să fie stigmatizat” de șefii direcți din cauza incidentului.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

„Scopul domnului Vasilescu a fost de-a arăta că este loial judecătorului”

Libertatea: Cum vedeți faptul că polițistul Ciorîia a fost chemat de șefii de la București pentru o întâmplare care a avut loc când el nu-și exercita meseria?
Cosmin Andreica: În primul rând, vorbim despre o practică ce denotă existența acestor moduri de operare, care sunt folosite și în alte structuri. Din păcate, foarte puține ies la suprafață, pentru că astfel de influențe sunt foarte dificil de dovedit. 

În al doilea rând, nicio procedură nu prevede posibilitatea unui șef de a-l chema pe subaltern în afara cadrului legal al cercetării prealabile. 

Aceasta reprezintă un demers cu privire la constatarea existenței sau inexistenței unei abateri disciplinare. Și, dacă s-a declanșat cercetarea prealabilă față de un polițist nu înseamnă neapărat că este vinovat, ci că în interiorul cercetării se fac verificări. 

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

– Nu există, în opinia dumneavoastră, nicio justificare legală pentru acea întâlnire.
– Ne uităm la scopul domnului Vasilescu. Până la urmă, judecătorul l-a sunat pe dumnealui, iar totul se putea termina la acel telefon, în care și-ar fi exprimat fiecare opiniile cu privire la tinerii de astăzi. Însă scopul domnului Vasilescu a fost de-a arăta că este loial, fidel judecătorului, că imediat „execută”, în sensul că polițistul susține că la un moment dat chiar i-a făcut o poză în biroul lui. Poză pe care probabil a trimis-o judecătorului ca să arate cât de operativ a fost în a-l urechea pe polițist. 

Și în cele din urmă îi cere să-și ceară scuze de la judecător, îi dă un număr de telefon pe un bilețel și-l trimite la Înalta Curte. Seamănă cu un scenariu din filmele cu mafioți, în care grupările reacționează în mod discret, cu bilețele.

Deși în situația de față că domnul Vasilescu a reacționat stângaci, pentru că dacă voia să nu se afle că l-a chemat pe polițist sau că are astfel de discuții cu el, probabil trebuia să-l sune direct, nu să-l cheme prin șefii lui ierarhici, pe grupul de serviciu. 

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Sunt o serie de elemente care nu au ce căuta sub nicio formă într-un sistem de poliție, mai ales că vorbim despre o situație infantilă, în care a fost un schimb de replici între supraveghetorul unui examen și un student. 

– Cine considerați că poartă cea mai mare vină?
– În proporție de 90%, e vina conducerii DGA pentru ceea ce s-a întâmplat. Pentru că, așa cum am spus, dacă acel telefon ar fi rămas privat între judecător și domnul Vasilescu, nu s-ar fi întâmplat nimic. Chiar îmi e atât de greu să înțeleg comportamentul domnului Vasilescu, mai ales că se laudă cu 30 de ani de experiență.

Cât de greu era să-i spună judecătorului – după o oră, două: „L-am avut în birou, l-am rușinat, l-am tras de urechi, n-o să se mai întâmple. Și-a cerut scuze și mi-a zis să ți le transmit”? Cred că era o minciună care ar fi acoperit și aroganța judecătorului, și fidelitatea lui față de judecător. 

Trimiterea la psiholog, „cea mai gravă situație a cazului”

– Ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi depus, totuși, acea sesizare scrisă, gest pe care judecătorul insistă că nu a dorit să-l facă?
– Dacă depunea sesizarea scrisă, atunci trebuia, în primul rând, să existe o dovadă a raportului de cauzalitate între funcția deținută de polițist și examenul propriu-zis. Mai departe, se declanșa cercetarea disciplinară. La modul în care a reacționat domnul Vasilescu, sunt ferm convins că nici nu contau probele, ci clar i-ar fi aplicat o sancțiune. 

Însă, repet, nu are nicio legătură, pentru că el era în timpul liber, participa la un examen de licență, la o facultate privată. Discuțiile nu au vizat munca de poliție, calitatea unei persoane sau a alteia, ci pur și simplu că, în momentul în care și-a scos cartea de identitate din portmoneu, s-a văzut insigna. Polițiștii au un model de portmoneu care cuprinde și legitimația, și insigna metalică, ca să ținem toate documentele și banii într-un singur loc. 

Mai mult, dacă am merge pe alt scenariu, în care el ar fi arătat că este polițist, ar trebui să căutăm motivul. Nu putea primi o notă mai mare, că nu era examen oral, ci unul scris. Deci nu avea nicio relevanță dacă își declina funcția. În plus, domnul judecător era supraveghetor, nu era cadru didactic evaluator. 

– Cum vedeți faptul că a fost trimis la psiholog înainte de a merge să ceară scuze judecătorului?
– Din punctul meu de vedere, este cea mai gravă situație a acestui caz. Atragem din nou atenția – o spunem de câțiva ani: psihologii sunt în subordinea șefilor de unități. Cum mai poate să fie un psiholog independent atâta vreme cât e în subordinea celui care a dispus efectuarea evaluării? 

În acest caz, inclusiv psihologul, dacă mă întrebați pe mine, cred că s-a aflat într-o situație stânjenitoare, pentru că nu avea ce să facă cu polițistul din fața lui. Adică nu era un caz pentru care trebuia să ajungă la psiholog. 

Mai mult, ca să ajungi la psiholog în contextul dat, trebuia să existe niște înscrisuri, să fie dovedite niște comportamente dezadaptative, care au avut loc pe o perioadă determinată. Adică, nu că a pierdut aseară Steaua-Dinamo și vin supărat la muncă, mă vede cineva că sunt retras și-așa mă trimit la psiholog. Am dat un exemplu exagerat, dar trimiterea la psiholog trebuie să aibă un temei legal, care aici a lipsit cu desăvârșire. De ce? Pentru că – tot DGA ne spune – nu a fost deschisă cercetare disciplinară, că nu a fost sancționat și nu s-a pus problema unei situații de încălcare a prevederilor legale. 

„I-a fost greu să recunoască, i-a fost frică, i s-a spus că Vasilescu este o persoană foarte răzbunătoare”

– Polițistul Intenționează să depună plângere la minister?
– A depus deja o plângere la minister. Este membru al Sindicatului Europol și mai departe îi vom prelua noi cazul.

– Ce riscă acum Giorgian Ciorîia pentru că a vorbit public despre acest scandal intern, care îi implică și pe șefii lui?
– Sistemul reacționează foarte violent la astfel de cazuri, preferă să-și rezolve lucrurile în interior, în bucătăria internă, nu cumva să iasă ceva în zona publică. Or, colegul a reacționat după o lună și ceva, tocmai ca urmare a faptului că a început să fie stigmatizat. Adică șefii lui au început să fie mai rezervați cu el, să-și schimbe comportamentul, tocmai pentru faptul că știau că a intrat într-o lumină proastă în viziunea conducerii centrale. Și iată cum se întâmplă această stigmatizare și această presiune morală, pe care el, până la urmă, a înțeles să o combată prin acest apel public. 

Pentru că, deși i-a fost greu să recunoască, i-a fost frică, i-a creat o stare de temere: i s-a spus că Vasilescu este o persoană foarte răzbunătoare, că cunoaște foarte mulți procurori și judecători, că are capacitatea de a-i retrage accesul la informații clasificate și să-l dea afară în șase luni. Nu poți să rămâi în poliție fără autorizație de acces la informații clasificate. 

– Ce așteptări aveți în continuare din partea DGA și a Ministerului de Interne?
– De la DGA nu avem așteptări. Să nu uităm că în urmă cu două-trei luni de zile, când a fost ziua DGA-ului, domnul Vasilescu a colectat bani de la angajați. Și pe baza sumelor strânse, a făcut o chermeză în curtea DGA.

Le-am trimis o solicitare pe 544 să ne comunice dacă a cântat Marcel Pavel – fiind sigur că a cântat -, dacă au avut la masă șampanie, carne de vânat și carne de cerb – fiind sigur că au avut. Într-adevăr, întrebările sunt mai frumoase decât răspunsurile. Ne-au comunicat că atâta vreme cât sunt bani privați nu au nicio obligație să ne spună ce au făcut.

Mie nu mi-a venit să cred că este ținut în brațe de conducerea de la acel moment, adică de domnul Bode și de domnul Despescu, care și acum a rămas secretar de stat, care gestionează zona operativă a poliției. Așa că, din partea DGA, chiar nu mai am niciun fel de așteptări.

Însă am așteptări și e firesc să îi oferim prezumția de bună-credință ministrului de interne, domnului Cătălin Predoiu, să vedem dacă tolerează astfel de comportamente în interiorul instituției.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro